170 matches
-
Penelopei”. Face alte câteva precizări importante: Conștiința este o acțiune concentrată, devenită luminoasă pentru ea însăși, mai puternică față de ea însăși, dar și față de alte forțe în legătură cu ea; conștiința este un modificator al intensității sentimentelor, dar și modificator al intensității impulsiunilor; orice linie net trasată în conștiință devine o direcție posibilă pentru acțiune; ea nu este numai o forță de reînnoire și de amintire care reproduce faptele anterioare, ci ea le situează în timp și spațiu, progresul devine posibil, fiindcă prezentul
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1455557320.html [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
primordial? Atunci, care ar fi sensul vieții? Păcătuirea la nesfîrșit?! Undeva era o eroare în logica și rațiunea de a fi. Cu și mai multă pasiune s-a agățat bărbatul de liana sălbatecă a trupului ei și și-a accelerat impulsiunile paroxistice, iar ea gemea din rărunchiuri și își dorea ca acea robire a cărnii ei să nu ia sfîrșit niciodată, să se eternizeze în celulele trupului ei care erau sfîșiate ca valurile mării de prora unui vapor și, cînd, în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_26_28_ioan_lila_1337497616.html [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
fapte petrecute în viața de fiecare zi, mai ales, analizează stările de destructurare a conștiinței sub forma unei introspecții ce evocă metoda autopatrografică. Narațiunea începe cu o manifestare comportamentală agravantă, uxoricidul prin sugrumare, crimă nemotivată apparent sau desfășurată sub incidența impulsiunii necontrolate și irezistibile, într-o stare de obnubilare a conștiinței, în decursul căreia manifestarea se desfășoară brutal, în afara oricărei opțiuni. Această formă de comportament antisocial îl întâlnim în nostalgia psihatrică, la starea psihotică schizofreniformă paranoică sau maniacal, adesea sub influența
ELEMENTE PSHIOPATOLOGICE ÎN CIULEANDRA DE LIVIU REBREANU, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1407414623.html [Corola-blog/BlogPost/353769_a_355098]
-
psihiatrică, căutându-se motivația gestului său reprobabil atât de erou cât și de către medicul Ursu, implicat în dubla sa postură subiectivă, umană și obiectivă, profesională. Motivația uxoricidului din partea tatălui:”un moment de nebunie subită,” dorință, dragoste și gelozie inițial, apoi impulsiune sub formă imperioasă a unui instinct criminal, cumul de sadism, taote moștednite de la antecesorii săi și, în final, manifestarea unei boli mintale, confirmată de medicul Ursu, ce elimină ipoteza unei simulări, așa cum părea la început. Atitudinea contrară a gardianului ce
ELEMENTE PSHIOPATOLOGICE ÎN CIULEANDRA DE LIVIU REBREANU, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1407414623.html [Corola-blog/BlogPost/353769_a_355098]
-
Îi prilejuiește lui Puiu Faranga, reflecții asupra comportamentului rațional al unui om simplu și asupra motivației actului său, considerând că a avut în el însuși instinctual criminal. Își răscolește trecutul din care relevă elemente sadice al acestui instinct, printre acestea impulsiunea de a omorâ pe cineva, plăcerea de a privi tăierea păsărilor în copilărie, pornirea de a ucide femeia pe care o posedă, găsindu-și o motivație și, în același timp, disculpându-se. În viața sa au apărut multe aspect fenomenologice
ELEMENTE PSHIOPATOLOGICE ÎN CIULEANDRA DE LIVIU REBREANU, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1407414623.html [Corola-blog/BlogPost/353769_a_355098]
-
fapte petrecute în viața de fiecare zi, mai ales, analizează stările de destructurare a conștiinței sub forma unei introspecții ce evocă metoda autopatrografică. Narațiunea începe cu o manifestare comportamentală agravantă, uxoricidul prin sugrumare, crimă nemotivată aparent sau desfășurată sub incidența impulsiunii necontrolate și irezistibile, într-o stare de obnubilare a conștiinței, în decursul căreia manifestarea se desfășoară brutal, în afara oricărei opțiuni. Această formă de comportament antisocial îl întâlnim în nostalgia psihiatrică, la starea psihotică schizofreniformă paranoică sau maniacal, adesea sub influența
ELEMENTE PSIHOPATOLOGICE IN ROMANUL CIULEANDRA DE LIVIU REBREANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1407570992.html [Corola-blog/BlogPost/368286_a_369615]
-
psihiatrică, căutându-se motivația gestului său reprobabil atât de erou cât și de către medicul Ursu, implicat în dubla sa postură subiectivă, umană și obiectivă, profesională. Motivația uxoricidului din partea tatălui: „un moment de nebunie subită”, dorință, dragoste și gelozie inițial, apoi impulsiune sub formă imperioasă a unui instinct criminal, cumul de sadism, taote moștednite de la antecesorii săi și, în final, manifestarea unei boli mintale, confirmată de medicul Ursu, ce elimină ipoteza unei simulări, așa cum părea la început. Atitudinea contrară a gardianului ce
ELEMENTE PSIHOPATOLOGICE IN ROMANUL CIULEANDRA DE LIVIU REBREANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1407570992.html [Corola-blog/BlogPost/368286_a_369615]
-
Îi prilejuiește lui Puiu Faranga, reflecții asupra comportamentului rațional al unui om simplu și asupra motivației actului său, considerând că a avut în el însuși instinctual criminal. Își răscolește trecutul din care relevă elemente sadice al acestui instinct, printre acestea impulsiunea de a omorâ pe cineva, plăcerea de a privi tăierea păsărilor în copilărie, pornirea de a ucide femeia pe care o posedă, găsindu-și o motivație și, în același timp, disculpându-se. În viața sa au apărut multe aspect fenomenologice
ELEMENTE PSIHOPATOLOGICE IN ROMANUL CIULEANDRA DE LIVIU REBREANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1407570992.html [Corola-blog/BlogPost/368286_a_369615]
-
o independență materială. Pe 17 iunie 1769 se căsătorește cu Marie-Anne Gérard, fiica unui producător de parfumuri din Grasse. Tabloul "Leagănul" (1767) este replica unei compoziții mai vechi (1752), plină de farmec, în care, în jocul aparent nevinovat, se strecoară impulsiuni senzoriale tulburătoare, operă realizată pe vremea când Fragonard lucra în atelierul lui Boucher. De data aceasta, în mijlocul unei vegetații abundente și proapete, o tânără femeie îl incită pe bărbatul ascuns printre tufele de la picioarele statuii lui Cupidon, prin balansul leagănului
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
a ține cont de planurile casei de Valois, catalanii din Cassanderia se îndreptau spre Thessalia. Ea era atunci sub sceptrul lui Ioan al II-lea (1303-1318). Slăbiciunea conducerii și legătura sa cu ducatul franc al Atenei vor da o nouă impulsiune forțelor feudale din Thessalia. Țara era sub stăpânirea marilor seniori feudali. Statul Thessaliei era în agonie. Din puterea impozantă pe care o reprezentase sub sebastocratorul Ioan I nu mai rămăsese decât o amintire vagă. Nu se putea imagina o împotrivire
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
se realizează cu sprijinul lor, ei constituind soclul imund al tuturor oamenilor de stat. Sunt dar necesari? Vladimir Streinu "Gazeta", nr. 1142, 24 decembrie 1937 * * * Spulberarea unei confuzii Deobicei, oamenii politici apelează nu la dreapta judecată a țării, ci la impulsiunile ei, când vor să determine un curent de opinie publică. Nu e vorba, bine înțeles, de o dibăcie drăcească de care ei să-și dea seama și pe care să o folosească anume, conștient. Nu. Constată aceasta numai comentatorii vieții
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
folosească anume, conștient. Nu. Constată aceasta numai comentatorii vieții politice, de la distanță sau de deasupra vălmășagului. încât adevărul, mai exact formulat, este că opinia publică își formează acel politician care mobilizează sensibilitățile și nu inteligențele. Dar caracterul nestrămutat al oricărei impulsiuni colective este confuzionismul. Marile curente de opinie publică stabilesc responsabilități pentru culpe absurde. De aceea nici un om foarte inteligent nu va fi găsit vreodată printre fanatic. Inteligența fanaticului se consumă, când există, într-un scurt-circuit moral, cu o frecvență incendiară
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
Inteligența fanaticului se consumă, când există, într-un scurt-circuit moral, cu o frecvență incendiară. Mișcările populare resping mințile luminate și disociative, după cum acestea resping mișcările populare. Am avut și noi doi oameni, care au luptat chiar pe teren politic cu impulsiunile publice, cu stările colective de sensibilitate, cu fanatismul, cu erorile de judecată, cu confuzionismul. Aceștia au fost P. P. Carp și Titu Maiorescu. Deși, excepțional de înzestrați, ei n-au putut realiza un partid politic, obținând numai adeziuni de intelectuali
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
mai are puterea ideilor moralizatoare. După introducere urmează un fragment din critica lui Titu Maiorescu In contra direcției de astăzi în cultura romînă" în care se combat cu o asprime fără cruțare și cu o logică incisivă dar totodată din impulsiunea celui mai înalt patriotism formele superficiale, lipsite de fundament organic, în dezvoltarea intelectuală a României. Aici urmează citat în traducere pasagiul de la pag. 334 și 335 din cartea d-lui Maiorescu Critice. Însă țara judecată cu această asprime posede în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a fost în timpul din urmă Rusia. Mișcarea revoluționară din Rusia fierbe înfundat; pe ici pe colo se-ndreptează pistoale contra șefilor administrațiunii de gubernie, se descopăr amploiați, sergenți de poliție, ba chiar persoane din societatea înaltă cari iau parte și dau impulsiune mișcării. Siberia se populează cu adepții nouălor idei și cu toate acestea tot mai rămân destui cari să atenteze la viața împăratului chiar. În Germania mișcarea socialistă analoagă a încetat în urma introducerii unor legi escepționale; în Rusia asemenea legi excepționale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de semnătură (practic, între ianuarie 1949 și sfîrșitul lui 1955 a publicat cu totul patru-cinci articole), la inaugurarea Cronicii optimistului își declară din nou adeziunea față de socialism: "...optimismul meu cu care iau parte la lupta pentru construirea socialismului e o impulsiune adevărată și francă a ființei mele și nu mi-a fost greu să mă apropii de oameni, de vreme ce i-am iubit totdeauna. Teatralitatea, patetismul ce însoțesc cîteodată gesturile mele sînt departe de a fi teatru și poză: ele sînt corelatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întîi îl dăm primului Viena al unui ziar austriac recunoscut că stă în oaricari relațiuni cu Ministerul de Externe al monarhiei și care e anume "Fremdenblat": Iată ce zice acest ziar: Călătoria actuală a ministrului prezident al României a dat impulsiune presei europene la combinații numeroase, în parte foarte hazardate; mai cu seamă însă oprirea în Viena și în Berlin a d-lui Brătianu au dat naștere celor mai aventuroase știri. Majoritatea ziarelor europene a crezut că trebuie să considere ca
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
reclamațiuni adresate autorităților superioare. Ministerul consideră că stabilirea unor asemenea biurouri e foarte utilă și recomandă prin urmare Camerei de-a discuta și întrebuința mijloacele care ar putea servi la realizarea acestei idei. Ministeriul Afacerilor Străine a fost informat de impulsiunea dată acestei idei de cătră anchetă și a fost rugat ca, în caz de-a se crea asemenea biurouri de reclamație, să ordone legațiunii I. și R. din București, precum și tuturor autorităților consulare I. și R. din România, de-a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de declamație, una în București, cealaltă în Iași. Domnia lui Vodă Cuza e istoricește cea mai însemnată de la fanarioți încoace, atât în bine cât și în rău. Se poate spune că toate creațiunile acestei domnii au acest îndoit caracter: sub impulsiunea îngrămădirii trebuințelor moderne, românii au pierdut pentru multă vreme dreapta măsură a lucrurilor; instituții, legi, limbă, c-un cuvânt toate formele vieței publice aveau un aer pripit și netemeinic. Numele înlocuia aproape pretutindenea fondul, haina magistratului francez avea să reprezinte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
emoțiunea este care mulțămește pe om, dânsa i ascute simțirea și-i perfecționează sufletul. Sălbatecul nu se emoționează de nimic. Dacă comedia arată defectele, drama înfățoșează vârtejul sufletului nostru. Drama va arăta ce poate face pasiunea din noi; cum sub impulsiunea ei, sufletul nostru devine măreț până la sublim sau hâd până la oribil, după calea care ea a apucat. Opera, prin muzica ei ca expresiune când măreață când dulce, dezmierdătoare, produce prin combinația măiestrită a sonurilor toate mișcările și peripețiile sufletului nostru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Curentul nou” și în declanșarea căreia S. are meritul priorității. Polemistul atacă direcția sămănătoristă ca fiind ruralistă, paseistă și imorală, deci opusă valorilor burgheze, liberalismului. Literatura promovată de această direcție „idealizează pe față beția, adulterul, promiscuitatea sexuală, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar, și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”. Acuzațiile sunt ilustrate de polemist îndeosebi cu proza lui C. Sandu-Aldea și Mihail Sadoveanu. Povestirile de început ale lui Sadoveanu sunt catalogate, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
fi un complex de componente cumpănite interactiv, o pierdere a controlului ce menținea stabilitatea acestor componente lăuntrice și concordanța lor operativă. Mă întâlnesc cu suferința aproapelui. Sinele meu brusc naufragiază, este bulversat, scapă autocontrolului, nu își mai poate stăpâni propriile impulsiuni. Sunt în derivă lăuntrică. Mă încearcă sentimentul unei pierderi, unei rătăciri a propriei conștiințe. Evenimentul întâlnirii cu suferindul îmi proiectează sufletul departe de aria controlului rațional al inserării în cotidian, în ritmul vieții de zi cu zi. Trăiesc un moment
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
clipă și a decepției imediate amplifică distorsionarea percepției labirintului ce este, astfel, resimțit mult mai extins, mai amplu răsfirat. Mecanismul de extenuare sufletească pare a funcționa și printr-un alt element caracteristic labirintului, cel al angajării în ramificări nesfârșite. Astfel, impulsiunea de mișcare a celui care pășește în labirint este lovită nu doar prin dialectica speranță-deznădăjduire, dar și prin înscrierea pe multitudinea de cărări ale complexului labirintic urmată, adesea, de reluarea nedeterminată a aceluiași drum, demersuri ce fragmentează stingând forța inițială
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de mișcare a celui care pășește în labirint este lovită nu doar prin dialectica speranță-deznădăjduire, dar și prin înscrierea pe multitudinea de cărări ale complexului labirintic urmată, adesea, de reluarea nedeterminată a aceluiași drum, demersuri ce fragmentează stingând forța inițială, impulsiunea de start a călătorului prin labirint. Astfel, cel care înfruntă o situație labirintică, complicată survenită în viața sa este supus epuizării interioare nu numai prin jocul dialectic dintre sperare și decepție, dar și prin abordarea întru extensie sufletească a multitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
labirintul unei situații complicate. Astfel, devin un anonim, o enigmă în mijlocul unei enigmei de viață, un labirint de individualitate în mijlocul unui labirint al sorții. Desprins de cei dragi, fără luciditate practică, curaj și răbdare, acum voi fi abandonat și de impulsiunea revoltei. Incendiat de acest ultim abandon, mă voi prăbuși, precum Icar, întru dezorientare, spre craterul angoasei fără chip și temei conturat, total depersonalizată, spre vulcanul din erupția căruia mă vor întâmpina, cu surâsul lor de grotă infernală, demența și suicidul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]