1,929 matches
-
caracterizează arta lui T.M. Dreptul la ambivalență psihologică și estetică îl apără neobosit. Nu lipsesc notele stridente. Carlei îi reproșează că a lovit poate fără să vrea în legământul pe care se sprijină familia lor, temelia ei de conservare. Aceeași imputare îl va mistui pe Klaus Mann, odrasla rebelă, cu veleități de scriitor, prin urmare rival al tatălui. Ce-l preocupă pe el? ,Este îngrozitor că în familia noastră toate au fost formulate înainte" sau "sunt tratat ca un fiu". Luând
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
toată dificultatea problemei, criticul nu eludează definirea postmodernismului românesc, în câteva pagini de sinteză din 1995 (p. 81-85, rescrise după o primă versiune din 1986, p. 43-47), care ar putea figura în cel mai serios dicționar. Aici am, totuși, o imputare de făcut. În 2002, când apare ediția a doua a cărții lui Ion Bogdan Lefter despre postmodernism, aș fi simțit nevoia să văd un dialog critic cu perspectiva impusă de Mircea Cărtărescu despre postmodernismul românesc în cartea sa apărută în
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
direcția transpunerii suprarealismului într-un "mod de viață", al "umanizării" sale specifice. Singurătatea și "inactualitatea" i-au favorizat adîncirea în sine, marginalizarea i-a îngăduit a-și cultiva propriul "centru" creator și spiritual. De altminteri, Gellu Naum a adresat grele imputări suprarealiștilor autohtoni tocmai pentru că ei n-au priceput nevoia de-a acorda acțiunii lor poetice o dimensiune transcendentă, care să acopere viața: "Pentru moderniștii din România, problema (suprarealismului) a rămas, evident, o problemă formală. Teoreticienii de la unu, 75 H. P.
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
nuanțe", când polemizează reverențios cu G. Ibrăileanu, comentându-i volumul Studii literare, când recenzând cartea lui Mihail Ralea Ipoteze și precizări în știința sufletului, răspunde celor care îi reproșează că a citit prea mult: "De ce nu se poate face această imputare mai des și la cât mai mulți dintre scriitorii noștri?" Întrucât tot nu am posibilitatea să cuprind aici, prin exemple varietatea preocupărilor Izabelei Sadoveanu și calitatea interpretărilor ei, încerc să mă fixez doar asupra felului cum tratează traducerea, ca problemă
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
profilul moral al lui Jung - sau pur și simplu de anumite momente din viața sa: lașitate, oportunism, mistificarea intențiilor lui Freud ș.a. Desigur, dacă o acuză precum antisemitismul lui Jung este mai greu (sau, pentru mulți, imposibil) de demontat, alte imputări (crearea unui cult propriu, sau o lașitate care s-ar fi dovedit caracteristică) sunt mult dilatate și chiar fanteziste, în contradicție flagrantă cu fapte, atitudini și afirmații reale ale lui Jung. Este sigur însă că și cu această carte, McLynn
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
în Cișmigiu, după orele de serviciu, dar nu atunci când - zice el - reprezintă un popor întreg (e drept că poporul habar n-avea că se deplasează, prin reprezentanți, tocmai la Zidul chinezesc). Scăpat prin protecție văcăroiotă de ceea ce ar fi meritat - imputarea cheltuielilor -, rimătorul de curte al lui Ceaușescu nu s-a abținut să treacă la contraatac: pentru că la una din întâlniri nu i s-a dat, chipurile, locul de onoare, "flegmatul" a făcut un tărăboi mare cât vilele de pe strada Dionisie
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
care, din nefericire, n-a întâlnit o personalitate de prestanța și spiritul de răspundere al redactorului-șef de la „Novâi mir”. S. Damian însuși își mărturisește lipsa de curaj în afirmarea valorilor autentice. O spune textual: „Regret și îmi fac retrospective imputări amare că n-am fost în stare să aleg calea demnă a negării în întregime a unui regim sclerozat și inuman”. Adică, tot cu vorbele lui, între „ispita cerului” a înclinat spre aceea a „smârcului”. Totuși un anume curaj a
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
prima mână (Alexandra Laignel-Lavastine a avut acces la ele, dar degeaba; studiul Cioran, Eliade, Ionescu: Uitarea fascismului, este, pe alocuri, o clasă de hermeneutică delirantă), abordarea calmă și obiectivă se impunea. Al. Săndulescu nu ocolește nici una dintre cele mai grave imputări. Lămurește semnificația românismului, atitudinea univocă față de rasism, relația cu Garda de Fier, cu ideologiile extremiste și cu evreii. Apreciază cu măsură studiul lui Z. Ornea, este precaut cu Jurnalul lui Sebastian, susține unele concluzii ale lui Sorin Alexandrescu din eseul
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
atâtora dintre pesedeii ce continuă, în 2004, să copieze stilul prim-secretarilor de la 1980, impilând fără milă și domnind discreționar asupra unei mase amorfe de "tovarăși" ce nu crâcnesc atâta vreme cât mai e ceva de furat prin fabrică sau pe câmp. Imputările sunt valabile, dar incomplete. Toți acești indivizi s-au comportat dictatorial pentru că le-a îngăduit-o sistemul. Or, sistemul e administrat, așa cum îl vedem astăzi, de câțiva oameni ce nu par să-și dea seama că sunt principalii culpabili pentru
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
i-o dau. Scot ziarul din buzunar și i-l întind, neînțelegând... A. îl netezește bine , cum era împăturit, - îmi arată grav prima pagină pe care se afla tipărit enorm portretul lui Stalin, și-mi spune pe un ton de imputare pe care nu aveam să-l uit niciodată, precum și figura lui blonzie, ochi cenușii, gene gălbui ; - păi, bine, tovarășe, așa ții dumneata ziarul cu chipul tovarășului Stalin, mototolit ? -abea murise... * Nota următoare o scriu din memorie, tot în aprilie 2004
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
acum întreaga miză e suspansul... Prost gerat, dar ușor de digerat pentru spectator. Adeseori critica de film e acuzată de paseism: cartea ce precedă filmul e mai bună decât adaptarea cinematografică, originalul mai bun decât remakeul... Am încercat să evit imputarea: thrillerele din anii '70 pe care le-am menționat nu ilustrează perfecțiunea genului, dar măcar vezi urme de intenții bune, o tentă de subtilitate, o încercare de construcție a atmosferei. Pe când majoritatea thrillerelor de azi (ŕ propos, Candidatul altora se
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
pare unora. Cei ce susțin așa ceva trebuie socotiți neghiobi și ignoranți, pentru că ar vrea ca toți să fie ca și dânșii, ar vrea ca ignoranța lor personală să se ascundă în dosul ignoranței generale, să scape, cu alte cuvinte, de imputarea ignoranței” (ed. rom., 79-80; PG 36, col. 508); Or. 43, 11 (ed. rom., 68; PG 36, col. 493); Or. 43, 23 (ed. rom., 94; PG 36, col. 527); Or. 43, 11 (ed. rom., 82; PG 36, col. 512); Or. 43
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
fluierul lui - șuieră vântoasa. Câinii stăpânului meu - umplu furtuna cu urlete" Note introductive bine concepute oferă cititorului informațiile necesare înțelegerii textelor antologiei. Traducerea, respectând spiritul originalului, este realizată într-o frumoasă limbă românească. De-ar fi să-i facem o imputare autorului, am remarca absența poeziei latine din antologie. Sigur, romanii dintre toate popoarele antice au fost cei mai refractari față de mistică. Si totuși, cel puțin Bucolica a IV-a a lui Vergilius, în care Sfântul Augustin vedea o profeție a
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
care își înstrăinează apartamentele sau spațiile cu altă destinație decât cea de locuință, din care să rezulte dacă aceștia și-au achitat sau nu au achitat la zi cheltuielile care le revin în cadrul asociației de proprietari; i) semnează deciziile de imputare, precum și orice alte acte (cereri, acțiuni de chemare în judecată, sesizări, reclamații și altele asemenea) emise de comitetul executiv; semnează contractele individuale de muncă sau convențiile civile de prestări de servicii cu personalul angajat, precum și orice alte contracte încheiate de
Agenda2003-22-03-hg () [Corola-journal/Journalistic/281079_a_282408]
-
stabil; dovada încadrării în muncă printr-un act eliberat de angajator, cu precizarea locului de muncă unde persoana urmează să își desfășoare activitatea; angajament pentru respectarea art. 76 alin. (1) din lege, care va sta la baza emiterii deciziei de imputare pentru recuperarea sumelor necuvenite. Potrivit acestui articol, încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu din inițiativa sau din motive imputabile angajatului, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă, atrage obligația restituirii integrale de către angajat
Agenda2004-46-04-Dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/283042_a_284371]
-
la conducerea căruia, cum spuneam, trudise 18 ani. În august 1895 nota răzbit; "Eu, venit de opt luni din temniță, lucrez fără salar la Conzistor și alerg în toate părțile unde trebuie în afaceri publice fără de nici o remunerație, ba de imputări de la familie că alții au și nu fac nimic și ei să sufere pentru bunătatea mea". E dezamăgit, în noiembrie 1897, și o notează în jurnal, de gafa lui D.A. Sturdza, premierul României, de a-l fi decorat (în urma unui
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
mult decît te-am iubit. Ce să mai continuăm, doamna, o comedie, pe care d-ta ai știut s-o joci bine, nu-i vorba, dar în care mie rolul de bufon nu-mi convine... Nu crede că-ți fac imputări. Ce imputări se pot face unei femei ușoare." Reiese, de aici, ca amorul lor ajunsese destul de departe și că poetul trăia amară, dezamăgitoarea concluzie că iubita este o femeie ușoară și o părăsește. Într-o altă epistola, din același an
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
te-am iubit. Ce să mai continuăm, doamna, o comedie, pe care d-ta ai știut s-o joci bine, nu-i vorba, dar în care mie rolul de bufon nu-mi convine... Nu crede că-ți fac imputări. Ce imputări se pot face unei femei ușoare." Reiese, de aici, ca amorul lor ajunsese destul de departe și că poetul trăia amară, dezamăgitoarea concluzie că iubita este o femeie ușoară și o părăsește. Într-o altă epistola, din același an 1876, redactată
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
pentru drepturile speciale, în medie 500 de lei lunar, drepturi stabilite prin contractul colectiv de muncă. Primăria a contestat raportul la Curtea de Conturi de la București, însă contestația a fost respinsă, drept urmare primarul a fost nevoit să emită decizii de imputare angajaților, pentru recuperarea banilor. Klaus Iohannis, primarul Sibiului, a declarat că a trebuit să își dea și sie însuși decizie de imputare, pe care o va contesta, ulterior, alături de angajații săi. Klaus Iohannis a spus că ar trebui să restituie
Primarul Sibiului şi-a autoimputat 9.900 lei, dar o să se dea singur în judecată () [Corola-journal/Journalistic/24542_a_25867]
-
de Conturi de la București, însă contestația a fost respinsă, drept urmare primarul a fost nevoit să emită decizii de imputare angajaților, pentru recuperarea banilor. Klaus Iohannis, primarul Sibiului, a declarat că a trebuit să își dea și sie însuși decizie de imputare, pe care o va contesta, ulterior, alături de angajații săi. Klaus Iohannis a spus că ar trebui să restituie 9.900 de lei „Și eu m-am autoimputat. Sună caraghios, dat asta este, mi-am dat decizie de autoimputare. Nu toată lumea
Primarul Sibiului şi-a autoimputat 9.900 lei, dar o să se dea singur în judecată () [Corola-journal/Journalistic/24542_a_25867]
-
îl speculează abil: „Ce ar zice un părinte, pentru esemplu, când fiica sa s-ar lăsa ca Eminescu s-o ducă în codru, în loc ascuns, și acolo să-i desprindă vălul din creștet?” (p. 75). Ridicole în pudoarea lor, asemenea imputări n-ar trebui să ne amuze (păstrând proporțiile) mai mult decât cele pe care, azi, o serie de comentatori le aduc tinerilor scriitori. Să nu vedem, deci, doar paiul din ochiul Studiului critic. De real interes sunt și admonestările au
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
vor face desigur cu ultima carte. Sunt așa de puțini oameni care bănuiesc ce greu e a trăi numai pentru artă și nefericire! Cărțile mele s-au născut din oboseli, inaccesibile Balcanilor". Ansamblul scrisorii este conceput ca un răspuns la imputările - probabil de natură mai intimă ale corespondentei - și conține unele reproșuri delicate, semn că Cioran nu fusese indiferent la farmecul poate mai mult intelectual al poetei. " Din vremurile bune, în care matale, Dossios și cu mine primblam inteligența prin parcurile
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
sacrosantă. Cezar Petrescu lărgește aria romanului românesc, surprinzând "diferite aspecte ale putreziciunii societății burgheze" (p. 114). Cei patru maeștri privilegiați beneficiază de paragrafe separate și e evident că singurul tratat cu reproșuri grave e Liviu Rebreanu, căruia i se aduc imputări de incompatibilitate ideologică. În continuare, sunt prezentați succint sau doar enumerați alți prozatori interbelici: Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu I. Caragiale, Gib I. Mihăescu, Gh. Brăescu etc. etc., iar în finalul paragrafului G. Călinescu. Poezia interbelică are, în viziunea lui Emil Boldan
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
cum reușise dealtminteri centenarul Niemeyer, care sughite, bănuiesc, în vila lui din Rio de Janeiro. Aceste gânduri ale mele s-au ivit din respectul pe care îl am pentru cronicarul mondialist Mihai Zamfir și nu se vor (nu pot fi) imputare, ci doar un repede surâs și neascunsă mirare că nu iubiți (cât de cât) orașul de reședință Brasilia, una maravilla. Cu stimă și prețuirea lui
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
întreaga trilogie. Aici se ridică și o altă întrebare: având în vedere unitatea constitutivă a unei opere de artă, se cuvine făcută o segmentare artificială în interiorul ei (de tipul volumele I și II vs. volumul al III-lea)? O altă imputare făcută de Cristian Moraru vizează tendențiozitatea comentariului auctorial. Și în opinia noastră, în acest sector se plasează cel mai considerabil tribut plătit de autor factorului ideologic. Pentru a ilustra această observație, criticul reproduce un fragment din primul volum al romanului
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]