82 matches
-
Ion Simuț Citim mereu altfel un text aparent identic - e un loc comun al teoriei lecturii. Clasicii, deși ne dau sentimentul imuabilității prin stabilitatea valorii, nu sunt nici ei mereu aceiași. Dimpotrivă: posteritatea îi verifică și îi actualizează prin noi argumente sau accente inedite ale interpretărilor. Dacă despre Eminescu, Creangă și Caragiale s-au publicat, în perioada post-decembristă, cărți care au înnoit
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
Popa explică cele două părți ale Întregului poetic rezultat astfel : „De observat că În diversele poezii evocarea luceafărului este aproape constant asociată cu evocarea mării, aceasta simbolizând agitata lume a omului, furtuna de patimi a eului intramundan al poetului, În raport cu imuabilitatea increatului, cu sinele transmundan”. La spiritele creatoare se observă influența arheilor, concepuți de Eminescu nu pe linia lui Platon, ci pe o alta, identificată mai târziu de Constantin Noica În Sentimentul românesc al ființei (1978) ca esență, sublimat al sinelui
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
zveltă și mai temerară. Trei coregrafi - Saburo Teshigawara, Abou Lagraa și Jiri Kylian - cu trei producții analoge, convertite în tot atâtea studii despre zborul ori despre rugăciunea trupului, fiecare căutând în felul său eliberarea prin formă de ineluctabilitatea timpului și imuabilitatea spațiului. 1) Air, pe un fond sonor extras din creația lui John Cage (la pian: Frederic Lagnau), este redevabilă manierei implacabile, ermetice, fără intrare și fără ieșire, în care este administrată substanța muzicală. O substanță uneori cantonată în figurarea unei
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
Odihnește-te Mântuitorule (partea I, "corespunzătoare oarecum catolicului Requiem aeternam"), pune în mișcare materia (marea compactă de voci, strigându-și rugăciunea de mântuire, la început în canon cu iz medieval, pentru a atinge în final o densitate aproape atomică) și imuabilitatea spiritului (simplitatea și transparența unisonului corzilor). În partea a 2-a, Doamne miluiește, "corespunzătoare catolicului Kyrie eleison și Christe eleison", unisonul nu mai e "fracturat" de neliniștea disperată a vocilor, ci înaintează imperturbabil, ca un flux concentrat de energie, pentru
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
acestei case ospitaliere, dar lipsită de viață și de lumină. 1 Octombrie În soarele strălucitor din această dimineață, încă mai surprinzătoare pe-afară decât noaptea, în casă, mi se pare neclintita pace și liniște de la Miclăușeni, și ireală prin această imuabilitate, splendoarea toamnei în parcul arzând auriu fără ca vreo frunză să se miște, fără cea mai ușoară adiere de vânt, fără ca vreo tresărire, cântec de pasăre, bâzâit de insectă să-i dea viață. Vrăjite sunt deci parcul și casa pentru ciclonul
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
ale lor, că într-o zi se va ivi un liberator, care liberator însă va sprijini legea mozaică, în loc să o distrugă. " Că iudeii așteaptă mereu un mesia, care însă va fi un rege puternic și evreu. " Că o dovadă a imuabilității eterne a religiei mozaice este faptul că evreii, împrăștiați pretutindeni în lume, nu au schimbat nici măcar o virgulă din legea lor; și că israeliții din Roma, Anglia, din Olanda, Germania, Polonia, Turcia, Persia au păstrat mereu aceeași doctrină, de la cucerirea
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
momentul interpretării ei. Tot dublă e și semnificația construcției piesei. Pe un fel de pedală redată de mediile electronice, compozitorul suprapune diferite repere, algoritmic, printre care sunete lovite sau ritmuri și timbruri punctate, făcând posibilă perceperea timpului, prin contrast cu imuabilitatea spațială. Cea mai amplă, dar și cea mai interesată din recitalul celor doi irlandezi rămâne, indubitabil, lucrarea Pentacle, semnată Jean-Claude Risset - un autor binecunoscut publicului nostru, din programele diferitelor ediții ale Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi - și dedicată uneia dintre
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
principiile, nu-i așa, îngăduie, în anumite condiții, derogări. 1. Excepții care infirmă regula. În această situație regula devine intolerantă față de excepții, ne acceptându-le în nici un fel, fie și pentru că ivirea excepției îi amenință singura ei formă de manifestare: imuabilitatea. Așa s-a întâmplat în epoca muzicilor primordiale, de sorginte totemică, în cadrul căreia orice manifestare rituală presupunea intransigența regulilor în fața celei mai palide alunecări în excepție. Am putea crede că muzicile primitive, magice, taumaturgice, suprasensibile, erau, într-un anume fel
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
în bună măsură dezideratele. Poate că faptul de a relua meditațiile existențialiste ca temă a gândirii noastre ne va aduce la același nivel, aceasta fiind partea necesară a drumului către ceea ce înseamnă bunăstarea Occidentului. Sub influența metafizicii tradiționale, care vizează imuabilitatea ființei, nu putem gândi la modul absolut telos-ul acestei lumi decât sub forma unei imobilități temporale, ca ieșire din timp: fie sub forma Raiului, fie sub altă o formă. Cum arată însă "capătul fără de capăt", telos-ul gândit ca fiind tot
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a valorilor estetice" despre care vorbea E. Lovinescu, dar și obiectul unei stabilități, al unei "eternizări" a lor. Dacă patronul Sburătorului a pus accentul pe aspectul schimbării axiologice, G. Călinescu, într-o manieră polemică, a vorbit apăsat despre "universalii", despre imuabilități în cîmpul artei, cu toate că, în realitate, a probat con brio, prin Istoria sa, primenirea valorilor în funcție de recepția de care au parte, variabilă de la un moment la altul. (va urma)
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
cu încă o dată (în urma modificării legislative termenul prescripției speciale fiind astfel mai mare), sunt constituționale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârșite sub imperiul legii vechi. Ulterior, poziția Curții Constituționale referitor la imuabilitatea principiului constituțional al retroactivității legii penale mai favorabile aplicabil în materia prescripției s-a schimbat. Astfel, Curtea a avut ocazia să analizeze în cadrul deciziilor nr. 511 din 12 decembrie 2013 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
DECIZIA nr. 67 din 25 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261709]
-
cei mai mulți. Drama conștiinței omenești este aceea că, dacă pe parcursul unei vieți, în caracterul nostru, ne schimbăm foarte puțin, uneori imperceptibil, devenind în fapt exact ceea ce suntem, în ceea ce privește însă sentimentele, acestea sunt mereu schimbătoare, antrenându-ne într-o dispută permanentă cu imuabilitatea caracterului nostru, punându-l în situația neplăcută adeseori de a se adapta la schimbările prilejuite de instabilitatea noastră emoțională. Evident, și în realitate există o scară de timp la care orice schimbare devine semnificativă, această scară, însă, imperceptibilă și imposibil
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
cel concret, palpabil în care acestea se derulează. Ethosul, dimpotrivă, mărturisește dependența de o anume organizare specială (hors temps). Tipul de travaliu componistic indică tectonica schimbărilor de relief sonor, gradul și modalitatea de transformare procesuală ori investiția de rigiditate până la imuabilitate a unei muzici. în fine, timbrul (culoarea) personalizează, individualizează opusul muzical, impunându-i o sumă de abilități introspective, chiar intimiste. Specificitatea unei muzici se datorează astfel temperamentului ei, cu alte cuvinte, măsurilor diferite în care "sucurile vitale" sunt strecurate și
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
natură ambivalentă, o conformație duală. Există variațiuni ale timpului, specii temporale, reflexe cronologice distincte care nu contenesc să fascineze. Se poate vorbi despre un timp cosmic (vital, cum îl numește Rosa del Conte) ale cărui constante ar fi eternitatea și imuabilitatea, și un timp terestru (sau muritor, în terminologia cercetătoarei italiene), caracterizat de curgere, vremelnicie, accidentalitate. Primul e un timp plenar, ce duce la desăvârșire toate formele universului, e un timp benefic și propice, în vreme ce al doilea e un timp al
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
verbului hawah - a fi, și se traduce prin: „Cel ce este”; „Cel Care are existență de la Sine și de Sine”; „Decalogul”, în Rev. Mitropolia Banatului, nr. 1 - 3, 1957, p. 42; „Numele exprimă „natura” și atributele divine: unitate, simplitate, eternitate, imuabilitate, distingându-l pe Dumnezeu de falsele divinități - zice Fillon - , formula „ehyeh așer ehyeh” este un comentariu perfect al numelui lui Dumnezeu: Iahve - Cel Veșnic” - La Sainte Bible..., tom I, Paris, 1923, p. 197; Brevard Chilals sesizează forma viitorului persoana a
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
de la începutul veacului al XIX-lea, regăsită și conceptualizată în fericita sintagmă istorică (din onor programa școlară) de „Națiune și acțiune la 1821”. Și, cine știe unde ne vom opri !?. Firește, nu sunt adeptul unui imobilism noțional ori conceptual-lingvistic, nici al unei imuabilități generice dar folosirea lor până la sleire, chiar dacă efortul de privatizare este lăudabil în sine, nu poate fi benefică. Limba însăși nu s-ar îmbogăți, priin această nevrednică și siluită extrapolare !. Noțiuni și concepte, devenite deja operante în varii perimetre se
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366686_a_368015]
-
de timp pentru a se naște, pentru ca, mai apoi, printr-o metamorfoză intimă a propriei sale ființe, să își descărneze cu ușurință trupul de pe axa fixă a existenței lumii și să prezinte în fața tuturor cu o individualitate specifică de o imuabilitate ieșită din comun, dacă ne putem exprima astfel, ca și cum ar fi existat acolo, în conștiința generală, încă de la Facerea sa, împrăștiind razele fascinației proprii în areale geografice largi. E aici un soi de strămutare interesantă (bineînțeles, privit totul în accepția
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
natură ambivalentă, o conformație duală. Există variațiuni ale timpului, specii temporale, reflexe cronologice distincte care nu contenesc să fascineze. Se poate vorbi despre un timp cosmic (vital, cum îl numește Rosa del Conte) ale cărui constante ar fi eternitatea și imuabilitatea, și un timp terestru (sau muritor, în terminologia cercetătoarei italiene), caracterizat de curgere, vremelnicie, accidentalitate. Primul e un timp plenar, ce duce la desăvârșire toate formele universului, e un timp benefic și propice, în vreme ce al doilea e un timp al
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
natură ambivalentă, o conformație duală. Există variațiuni ale timpului, specii temporale, reflexe cronologice distincte care nu contenesc să fascineze. Se poate vorbi despre un timp cosmic (vital, cum îl numește Rosa del Conte) ale cărui constante ar fi eternitatea și imuabilitatea, și un timp terestru (sau muritor, în terminologia cercetătoarei italiene), caracterizat de curgere, vremelnicie, accidentalitate. Primul e un timp plenar, ce duce la desăvârșire toate formele universului, e un timp benefic și propice, în vreme ce al doilea e un timp al
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
temporalitate. ...în miezul credinței,/mă înfrupt cu taina zborului,/doborând rând pe rând,/ blestemele timpului rătăcitor,/printre aripi de cenușă. (Stare 16) Dăruiește-mi, Doamne, grația pietrei spune poeta la un moment dat. O rugă-strigăt, emoționantă, imperativă. Piatra întruchipează rezistența, imuabilitatea, tăria, mineralul statornic. Dumnezeu este invocat pentru a da puterea de transfigurare umilei ființe pământene, este chemat să participe la nașterea unei noi vieți. Logica rugăminții este una a eternității și a fraternizării cu ea. Geometria sufletului deslușește cititorului o
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
funcționare simbolică, puiul este aici simbolul existenței pure care este aruncată în contingență. Valoarea literară a prozei constă în inovație, în posibilitatea textului de a evita clișeul. Muntele este simbolul larg răspândit al apropierii de Divinitate, exprimând conceptele de stabilitate, imuabilitate și puritate. Tema nuvelei Spinarea de piatră a Făgărașului o reprezintă sacrificiul neasumat, involuntar, dar pe deplin justificat de încercarea omului de cucerire a muntelui - simbolul trancendenței. Într-un plan limitat, asistăm la experiența muncii brutale a unor militari în
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
și Principiul antagonismului și logica energiei, lucrarea fundamentală a lui Lupasco în ceea ce privește terțul inclus acest terț misterios între Bine și Rău, între Frumos și Urît, între Adevăr și Fals. În Jurnal în fărîme, Ionesco scrie: "Toc-mai pentru că grecii aveau simțul imuabilității arhetipale, trebuie în mod necesar să fi avut simțul non-imuabilității: Lupasco explică foarte bine acest lucru. Nimic nu există într-adevăr și nimic nu este gîndit decît prin opoziție cu un contrariu care există de asemenea și pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
altare sau complexuri religioase: „Evenimentele trecute par fixate În peisajul În care au avut loc. Textele pot fi corectate sau rescrise, filmele pot să modifice povestea, iar fotografiile pot fi trucate. Peisajul rămâne Însă imuabil. De secole, această impresie de imuabilitate a pus În mișcare pelerinii către locuri geografice care Încorporează memoria evenimentelor sacre” (C. Koonz, 1994, p. 258). În această categorie intră locuri precum Gettysburg, Alamo, Lexington și Mount Rushmore din SUA, Waterloo, Omaha Beach sau Verdun În Europa, mausoleele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
filosofia politică a lui Platon reprezintă un caz ilustrativ al istoricismului (adică a tendinței de a subsuma istoria unui set de reguli și norme menite a permite un control cvasitotal al viitorului), ale cărei principale caracteristici sunt: imobilitatea (reflex al imuabilității Ideilor), regresul („la patriarhia tribală dinaintea Căderii, la dominația de clasă naturală a minorității înțelepte asupra mulțimii ignorante” - ed.cit., p. 104), segregarea absolută (căci e netransgresabilă) a claselor, focalizarea exclusivă asupra clasei dominante care e închisă în interiorul unui perimetru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
artistice și preferința pentru oglindirea în artă a sentimentelor general umane. Din Marmontel (ale cărui Elemente de literatură le-a tradus și folosit în cursurile de poetică și stilistică) a preluat credința în misiunea moralizatoare a artei și îndoiala asupra imuabilității valorilor. Multe dintre trăsăturile temperamentului său artistic, ca și influența lui Hugo l-au îndreptat însă hotărâtor spre estetica romantică. Îl atrăgeau mai ales rolul excepțional acordat poeziei și poetului în viața socială, contestarea modelelor absolute și cultivarea originalității, dorința
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]