88 matches
-
Doctor În filosofie, bibliotecară la Biblioteca municipală din Toulouse COMPASIUNE COLLES Luc Profesor de didactică la departamentul de filologie romanică al Universității catolice din Louvain (UCL) INTERCULTURAL (didactica Î) COUTEL Charles Profesor de filosofie a dreptului la Universitatea din Artois INCIVILITĂȚI DELANNOI Gil Director de cercetare la FNSP (CEVIPOF) NAȚIUNE DEMEULENAERE Isabelle Doctorand În lingvistică la Universitatea catolică din Louvain (UCL) BILINGVISM (În colaborare cu BEHEYDT Ludovic) DURRIEU-DIEBOLT Carine Avocat În cadrul Baroului din Paris AZIL (drept de Î) FERREOL Gilles Profesor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
des citoyens. Sur l’idée moderne de nation, Paris, Gallimard. WEIL Patrick (2002), Qu’est-ce qu’un Français? Histoire de la nationalité française depuis la Révolution, Paris, Grasset et Fasquelle. Φ CETĂȚENIE, DREPTURILE OMULUI, INTEGRARE, NAȚIUNE, STRĂIN Civilitatetc "Civilitate" Φ Cultură, INCIVILITĂȚI Civilizațietc "Civilizație" Φ Cultură Clantc "Clan" De origine gaelică (clann: neam, mare familie, termen pe care unii etimologi Îl leagă de latinescul planta, mlădiță), cuvântul desemnează o grupare de unități familiale care se consideră provenite uniliniar, pe linie paternă (patriclan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Iași, Polirom, 2002. ROCHE Sebastian (coordonator) (2003), En quête de sécurité. Causes de la délinquance et nouvelles réponses, Paris, Armand Colin. SUTHERLAND Edwin și CRESSEY Donald (1966), Principes de criminologie, trad. fr., Paris, Cujas (prima ediție americană: 1924). Φ Conflict, Excludere, INCIVILITĂȚI, Marginalitate/marginalizare, Normă, Reglementare socială, SOCIALIZARE Dezafilieretc "Dezafiliere" Φ Excludere, INTEGRARE, Marginalitate/marginalizare, Vulnerabilitate Dialog (principiul Î)tc "Dialog (principiul ~)" În relația cu semenii, dialogul, ținând În același timp de filosofia Întâlnirii și de teoria argumentării, joacă un rol central
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
L’Idéologie allemande, trad. fr., Paris, Ed. sociales (prima ediție germană: 1845-1846). RICŒUR Paul (1997), L’Idéologie et l’utopie, Paris, Seuil. Φ DOMINAȚIE, Religie, REPREZENTARE SOCIALĂ, Valori Ierarhie (principiulî)tc "Ierarhie (principiul ~)" Φ Castă, DREPT ȘI CULTURĂ, Stratificare Incivilitățitc "IncivilitĂȚi" Conform politologului Jacques Chevallier, societatea noastră ar fi victima unei adevărate „escaladări a incivilităților”, acestea fiind definite ca „acte de Încălcare a ordinii sociale În viața de zi cu zi” (Chevallier, 1999, p. 8). Termenul de incivilități este Însă oare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1997), L’Idéologie et l’utopie, Paris, Seuil. Φ DOMINAȚIE, Religie, REPREZENTARE SOCIALĂ, Valori Ierarhie (principiulî)tc "Ierarhie (principiul ~)" Φ Castă, DREPT ȘI CULTURĂ, Stratificare Incivilitățitc "IncivilitĂȚi" Conform politologului Jacques Chevallier, societatea noastră ar fi victima unei adevărate „escaladări a incivilităților”, acestea fiind definite ca „acte de Încălcare a ordinii sociale În viața de zi cu zi” (Chevallier, 1999, p. 8). Termenul de incivilități este Însă oare chiar atât de clar? ν Este incontestabil că acest cuvânt reprezintă indicatorul preocupărilor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
CULTURĂ, Stratificare Incivilitățitc "IncivilitĂȚi" Conform politologului Jacques Chevallier, societatea noastră ar fi victima unei adevărate „escaladări a incivilităților”, acestea fiind definite ca „acte de Încălcare a ordinii sociale În viața de zi cu zi” (Chevallier, 1999, p. 8). Termenul de incivilități este Însă oare chiar atât de clar? ν Este incontestabil că acest cuvânt reprezintă indicatorul preocupărilor și neliniștilor cetățenilor de astăzi: etichetări, insulte, provocări de tot felul. Ca și cum această noțiune ar fi un fel de umbrelă atotcuprinzătoare. Simțim despre ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
este foarte greu să definim cu precizie la ce anume ne referim. N-o fi oare un efect al gândirii unice a „vremurilor democratice”: o noțiune vagă asupra căreia toți sunt de acord, deși este cât se poate de confuză („incivilitățile”, trebuie să ne opunem acestora, dar ele sunt oricum ... fără consecințe, așa că ar fi mai bine să „Închidem ochii”)? Privit mai Îndeaproape Însă, acest termen ă de origine anglo-saxonăă permite justificarea În mod anticipat a tuturor comportamentelorcvasi-delictuale fără distincție. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
privind violența În mediul școlar, nu a ezitat să afirme că, Întrucât implică o mare doză de subiectivism, evaluarea acestor comportamente „trebuie lăsată În sarcina conducătorilor instituțiilor școlare” (Le Monde, 8 martie 2001, p. 10). Dacă la modă este securitatea, „incivilitățile” vor fi prezentate drept infracțiuni și situația va fi dramatizată; dacă este Însă ora demagogiei electorale, adesea „În spirit tineresc”, se va spune că astfel de transgresiuni sunt lipsite de consecințe. Pentru a ieși din acest cerc vicios, să o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pe acești tineri prost-crescuți sau aflați În mare suferință niște pre-delincvenți. Fiindcă ar putea să și devină astfel” (Chauvet, 2000, p. 141). Oare nu putem vedea În aceste cuvinte un avertisment Împotriva efectelor devastatoare ale acestei confuzii, același act de incivilitate fiind pedepsit aspru Într-un loc și tolerat În altul, În funcție de „subiectivitatea” factorilor de răspundere? Maryse Vaillant, șef de proiect În cadrul Protecției Judiciare, confirmă: „Incivilitatea nu este incriminată penal; ea privește mai curând uzanțele, așadar este, prin esența sa, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
vedea În aceste cuvinte un avertisment Împotriva efectelor devastatoare ale acestei confuzii, același act de incivilitate fiind pedepsit aspru Într-un loc și tolerat În altul, În funcție de „subiectivitatea” factorilor de răspundere? Maryse Vaillant, șef de proiect În cadrul Protecției Judiciare, confirmă: „Incivilitatea nu este incriminată penal; ea privește mai curând uzanțele, așadar este, prin esența sa, o chestiune care ține de educație ș...ț, de transmiterea proiectului de umanizare În familie și În societate: transmiterea valorilor, anormelor, a tot ceea ce dă sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ș...ț, de transmiterea proiectului de umanizare În familie și În societate: transmiterea valorilor, anormelor, a tot ceea ce dă sens ș...ț În lumea de astăzi” (Vaillant et alii, 2001, p. 116). Autoarea trece apoi la planul politic și instituțional: „Incivilitatea semnalează punctele slabe ale contractului social, printre care ș...ț instituția familiei, dar și școala” (ibidem, p. 131). Și totuși, În aceste ultime rânduri, termenul care ne interesează nu pare Încă să aibă o definiție de sine stătătoare, căci nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
căci nu este Încă Înscris Într-o problematică clară a civilității. Există aici un paradox pe care am dori să-l clarificăm, pentru că, deși se semnalează o situație de urgență (trebuie să luptăm Împotriva efectelor, pe termen lung, ale acestor „incivilități”), se Întreține În același timp o totală confuzie cu privire la sensul precis și la modul de folosire al noțiunii. Or, este evident că trebuie să ieșim cât mai curând din această situație paradoxală, care impietează asupra relațiilor interpersonale, tulburând spiritele și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fază, vom porni de la un anumit număr de constatări, urmând să arătăm apoi de ce acest cuvânt este la ora actuală atât de confuz și, În același timp, atât de răspândit. Pentru a ieși din acest impas, vom trece la situarea „incivilităților” În raport cu sfera civilității și la situarea civilității, la rândul său, printre celelalte figuri emancipatoare ale reciprocității: politețea și cetățenia. În sfârșit, vom evoca și noțiunea de societate decentă În care lupta Împotriva unor astfel de comportamente și-ar putea găsi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
se prefac că acceptă În mod abstract constrângerile emancipatoare ale reciprocității, dar fără a se supune probei limitării și interdicției, singurele care pot să garanteze conlucrarea, și nu doar simpla juxtapunere, a celor două sfere. Termenul vag și comod de „incivilitate” maschează această contradicție. Or, ideea de civilitate, ca dispoziție favorabilă coeziunii sociale, ne pregătește tocmai pentru această articulare, În cadrul normelor juridice, a sistemelor de valori și a simbolurilor comune. O problematică dificil de delimitat Pentru a defini incivilitatea și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
comod de „incivilitate” maschează această contradicție. Or, ideea de civilitate, ca dispoziție favorabilă coeziunii sociale, ne pregătește tocmai pentru această articulare, În cadrul normelor juridice, a sistemelor de valori și a simbolurilor comune. O problematică dificil de delimitat Pentru a defini incivilitatea și a Înțelege deriva actuală a acestui cuvânt, trebuie să ne asumăm trei sarcini prealabile: ă să nu amestecăm Între ele toate formele de violență (Lorrain, 1999, p. 23); ă să plasăm fenomenele observate În contextul general al dereglărilor socio-economice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mai multor tipuri de violență, cu riscul de a suscita un sentiment difuz de nesiguranță și de impunitate (În caz de nesancționare), sentiment care poate deveni el Însuși, „prin reacție”, sursă de violență. Este important așadar să nu izolăm analiza „incivilităților” de a celorlalte cauze de anomie, semnalate În 1999 de către Jacques Chevallier: creșterea inegalităților, extinderea zonelor de sărăcie, excluderea, pierderea reperelor, slăbirea constrângerilor normative (Chevallier, 1999, p. 8). Lupta Împotriva „incivilităților” ar fi sortită eșecului de la bun Început dacă nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de violență. Este important așadar să nu izolăm analiza „incivilităților” de a celorlalte cauze de anomie, semnalate În 1999 de către Jacques Chevallier: creșterea inegalităților, extinderea zonelor de sărăcie, excluderea, pierderea reperelor, slăbirea constrângerilor normative (Chevallier, 1999, p. 8). Lupta Împotriva „incivilităților” ar fi sortită eșecului de la bun Început dacă nu am ține seama și de ceilalți parametri sociologici și politici. Totuși, noțiunea merită studiată și singură, pentru a evita atât subestimarea, cât și supraestimarea efectelor acestui fenomen. Să luăm În discuție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de curs, folosindu-se de telefonul său mobil: trebuie să considerăm fapta sa „o glumă”, sau o infracțiune (pătrunderea neautorizată a unei persoane exterioare Într-o instituție publică)? Pentru a evita aprofundarea problemei, am fi tentați să vorbim despre o „incivilitate” și să ne mulțumim să-i aplicăm elevului „o mustrare”. Realizăm Însă care este semnificația mai adâncă: acceptarea ignorării și nerespectării legilor. Să precizăm care sunt procesele retorice și ideologice subiacente. Luc Borot a consacrat un articol aparițiilor acestui termen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
lume” (Dicționarul Academiei, 1694). Această definiție este esențială, pentru că indică faptul că oamenii se comportă așa cum vorbesc și că viața În societate Înseamnă Întâi de toate un efort de a exclude violența. Citind presa din Franța metropolitană, Borot constată că „incivilitatea” este consemnată ca un comportament ce premerge unei violențe mai grave și oarecum ineluctabile; el citează apoi Le Monde din 27 februarie 2000, În care se vorbește despre un liceu din Montpellier, unde domnește „o atmosferă toxică”, impregnată de „o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
reacționează În nici un fel. Prost definită, eticheta contribuie la mascarea detaliilor. Borot reperează trei efecte ale acestui proces de estompare: ă o astfel de abordare justifică recurgerea la un subiect colectiv, ceea ce contribuie la dizolvarea responsabilității individuale pentru actul de incivilitate. Se poate observa legătura cu gândirea unică, ce impune un stil gregar de discurs. Ni se pare așadar evident ca indivizii calificați astfel să ia obiceiul să scuipe pe jos sau să nu-și ceară scuze atunci când Îi Îmbrâncesc pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ne preocupă impune o definiție precisă a civilității. Să notăm de la bun Început că pedagogii neglijează adesea regulile politeții: or, dorința de a trăi Împreună este condiția fără de care nu ar exista o legătură civică. Apariția tot mai frecventă a „incivilităților” În viața de zi cu zi și În spațiul public face dificilă coeziunea; aceste fapte (insulte, degradări de diverse feluri) atacă, adesea și pe nesimțite, Înseși legăturile sociale, articularea dintre autonomia subiectului și acceptarea reciprocității nemaiputându-se realiza. Or, această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fi prezentate ca degradări progresive ale legăturii sociale și etice inițiale și ca tot atâtea „Întâlniri” ratate care pot fi studiate și reperate În cadrul identității narative a unui individ, a unei familii sau a unei instituții. A vorbi sistematic despre incivilități când suntem confruntați cu acte de violență Înseamnă a interzice catalogarea corectă și Înțelegerea acestora, precum și reacția În fața lor. Înseamnă, de asemenea, „să lăsăm să treacă” fără sancțiune acte cu adevărat delictuale, care intră sub incidența legii, lege care prevede
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
adesea necunoscute chiar și factorilor responsabili. Se observă frecvent grave carențe educaționale la nivelul familiei: să cităm doar exemplul unor copii de cinci ani care nu știau să folosească o furculiță sau nu-și cunoșteau numele de familie! Prezentată astfel, „incivilitatea” este Într-adevăr o perturbare, dar și o reacție la o serie de frustrări resimțite de subiect, care se simte abandonat. Ceilalți nu-și țin promisiunile, iar actul reprezentat de „incivilitate” este un mod de a le atrage atenția. Pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sau nu-și cunoșteau numele de familie! Prezentată astfel, „incivilitatea” este Într-adevăr o perturbare, dar și o reacție la o serie de frustrări resimțite de subiect, care se simte abandonat. Ceilalți nu-și țin promisiunile, iar actul reprezentat de „incivilitate” este un mod de a le atrage atenția. Pentru o societate decentă Insistând astfel asupra politeții, civilității și, În sens mai larg, cetățeniei, dorim să arătăm că societatea ar trebui să stabilească o genealogie a violenței sale latente. Folosind În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de a le atrage atenția. Pentru o societate decentă Insistând astfel asupra politeții, civilității și, În sens mai larg, cetățeniei, dorim să arătăm că societatea ar trebui să stabilească o genealogie a violenței sale latente. Folosind În mod confuz cuvântul incivilități, la plural, ne interzicem să mai reflectăm asupra puterii de emancipare a deprinderii reciprocității În familie și În instituții. Actele „necivilizate” au ca origine trei tipuri de reacție care trebuie Înțelese pentru a li se putea da un răspuns adecvat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]