482 matches
-
o învețe mai târziu, după germană și latină, cum se deprinde o limbă străină... Citesc săpată pe soclu mărturisirea lui Montaigne: Port în inimă Parisul încă din copilărie. Nu sunt francez decât prin această cetate mare, mare mai ales și incomparabilă în varietatea ei. O glorie a Franței și cea mai nobilă podoabă a lumii. Sincer, fără nici o ornamentație stilistică. De fapt, mă aflu în perimetrul sacrosant al culturii din stânga Senei, inima Parisului pulsând contopită cu a cărturarului de geniu care
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
povestind ce șoc a avut cînd, după ce în rol fusese distribuit altcineva, Ciulei l-a chemat și i-a spus "fără nici o introducere prealabilă: Victore, m-am gîndit să joci tu pe Apostol Bologa"; sau Ana Szeles, amintindu-și că incomparabilul regizor a sfătuit-o să nu poarte niciodată imitații ("Decît o imitație de blană, mai bine fă-ți un palton elegant, m-a povățuit el"...) Și cîte și mai cîte! Cel mai puțin convingător capitol al cărții se cheamă " Prin
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
să știu, am înotat." Butoieștiul care concurează Mehadia, memorii (aparent concurente) care se întîlnesc pe firul prezentului, schimburi de identitate narativă (căci întrebarea rămîne: cine scrie?), simbioze identitare (în savuroasele comentarii la registrul bisericesc al concubinilor și la notele din incomparabilul Străjoț): &comp. e o cuceritoare arheologie a memoriei și a textului. Prima apariție a Literaturii între revoluție și reacțiune datează abia din 2000 și iat-o ajunsă la a doua ediție, la aceeași Bibliotecă Apostrof. Subintitulată Problema crizei în literatura
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
de presă. Îmi pare rău că nu ați văzut reportajele despre viața de zi cu zi din Bagdadul atacat, despre civilii care mureau pe capete în spitalele insalubre. Îmi pare și mai rău că nu ați văzut materialele despre bombardamentele incomparabile cu cele din al doilea război mondial pentru că acele imagini le-am trimis cu prețul libertății noastre încălcînd normele impuse de cenzura militară. Dacă doriți, toate aceste lucruri le puteți vedea acum pe o casetă VHS.*) Închei aici cu părerea
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
plece ca și când nu l-ar mai fi văzut vreodată până atunci; și pot spune că am înțeles de ce el n-a vrut să mai treacă prin Zumikon. Putea fi însă de un devotament, de o fidelitate, și de o generozitate incomparabile. Pe renumitul scriitor și muzicolog Luigi Magnani, după cum mi-a relatat el însuși, l-a întrebat într-un rând cum se face că de la o vreme nu o mai vede la Salzburg pe mama acestuia. Ť - Și este greu să
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
și forțe care au făcut din EMI o formidabilă casă de discuri: soprana de temperament tragic, belcantistă și verdiană, Anna Bolena de Donizetti, Violetta în La Traviata de Verdi, și soprana desăvârșitei linii mozartiene, interpreta Donnei Elvira din Don Giovanni, incomparabila Marschallin din Rosenkavalier de Richard Strauss. Lecția supremă a uneia și a celeilalte o transmiteam săptămâna trecută celor 76 de tineri artiști din mai multe țări, veniți la Cursurile de Măiestrie Artistică, Master Classes, de la Brăila, fără să știu că
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
limbă coptă (limba memoriei mele, o limbă pentru un unic vorbitor!...). Peregrin prin trecutul meu, peregrin cucerit de acest drum care se făurește pe măsură ce înaintez pe el, caut migălos pepitele de aur din memorie, mierea strălucind în unghere umbrite, lumina incomparabilă ce așteaptă uitată în creierul meu. Pe tanti mary așa o văd: fragilă, delicată, are o privire arzătoare și o piele translucidă, de sfântă. În momente diferite (în curtea casei sale de la cioroiași, pe pajiștea verde, sub nuc, la umbră
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
nostru întreprinzător și emancipat în care se simte în voie și calificat pentru orișice s-o nimeri, este inatacabilul, este pietroiul aforistic al epocii de piatră. Domnul Iliescu a fost, cam un sfert de veac, patronul unor astfel de brute, incomparabile cu dumnealui, desigur, dar care îl slujiră atâția ani, ca și brutele pe dânsul, personal. De la I. Iliescu și de la tovarășii săi, românul învăță vorba lui Thomas Hobbes, preluată de Marx al lui că omul se poartă față de om ca
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
făcut. Poate nu întâmplător, acel domn are un nume cât se poate de potrvit: "Csendes" înseamnă, în maghiară, "Tăcut". Nu vom uita acest nume. Și nici demagogia partidului cu pretenții europene, dar cu mize levantine, care l-a trimis alături de incomparabilii Pleșu, Dinescu și Patapievici. De-acum, soarta CNSAS-ului n-ar mai trebui să ne privească deloc. Că se desființează sau nu, că va da sau nu la iveală mari ticăloșii e irelevant. Ca într-un blestem, ea a devenit
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
Dacă Jonathan Safran Foer este copilul „minune" al literaturii americane contemporane, cum scriam în Alecart numărul 7 Bret Easton Ellis devine copilul „psihotic" al literaturii de peste ocean. Safran Foer și Easton Ellis sunt incomparabili. Foer își asumă un trecut ce nu îi aparține pentru a-și defini identitatea ca scriitor. Ellis găsește în prezentul hollywoodian, superficial până la refuz, identitatea sa, atât fictivă, cât și reală. Amândoi sunt cum nu se poate mai diferiți. Îi
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
ar avea o strălucire opacă, lipsită de transparența expresivă a intervalului. Totodată, TA este saturat de doar acea OS pe care o și mărginește. De aici, calitatea de doar-acuma TA, lipsit de înainte și după, relativ unei OS unicrone, incomparabilă cu orice (altceva din unicitatea propriului moment) și, prin urmare, nereperabile valoric (ireferențiale), ca fiind una cu sine (monadică). Pe plan formal, durabilitatea OS corespunde stării de-o clipă, pe coordonata unei simultaneități tip cluster negru, ca pluralitate compactă, inevaluabilă
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
farfuriile decorative - TOATE în stil UCRAINEAN” (s.n.). Aglutinând motivele de nemulțumire, coautoarea incitantului volum Dulce de Suceava. Amar de Cernăuți devine cvasi-tranșantă: ,,Obiectele de ceramică neagră ale olarilor din satul Kobolcin, raionul Secureni, și din Lviv doar aminteau de minunile incomparabililor meșteri de la Marginea suceveană, icoanele și ouăle încondeiate, din alte pavilioane, având, de asemenea, ceva afinități (s.n.) cu cele ale pictorilor populari din sudul Bucovinei.”. Paragraful de încheiere nu este deloc cruțător, dimpotrivă, pune ...cireașa/ bomboana pe colivă: Am căutat
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
putere vor, sistematic, sub fel de fel de cuvinte, să mă țină într-o poziție umilitoare și inferioară". Devenit berlinez, Caragiale, care nu știa nemțește, se adaptează rapid, căci se îndrăgostise de "țara asta mândră, bravă și plină de frumuseți incomparabile". Paul Zarifopol, doctorand în Germania, îi devine - tocmai pentru că era el însuși admirator al spiritului german - prieten intim și corespondent predilect. Scriitorul călătorește în excelente condiții în orașe cu celebre orchestre și duce o viață aristocratică departe de microbii din
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
pe Nastasia Filippovna, pe Grușenka etc... Notez toată chestia, fiindcă, întrebîndu-l ce-i place mai mult din bătrînul Dosto, mi-a răspuns: visul unchiului Stepancikovo și locuitorii săi! Și mi-am amintit că și dumneavoastră preferați acest scurt roman, pe incomparabilul Foma Fomici. Voi reciti cartea! Acum cîteva zile, la radio, aud pe cineva, un moșneguț, că scrie multe scrisori, chiar de patru pagini, și că știe că epistolele sale au valoare “estetistică”! Cred că era o emisiune de duminică, “ora
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
mai mari scriitori e, de fapt, un jurnal! Întrebați-l (eu am făcut-o!) pe Dinescu!!! Și ca să fiu galant și pur, îmi scot pălăria albă de pai țeapăn, mă înclin cu bastonul subțire sub braț și-i sărut mîna incomparabilei doamne Sonia Larianovna! Cu stimă odobesciană, Emil Brumaru 17 VII-980
Apoi cît de trist am fost by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14195_a_15520]
-
Emil Brumaru Incomparabilei Profira O, servitoare, dulce servitoare Din îngereasca mea copilărie, Îți miroseam cu lăcomie fusta Plină de purici din bucătărie Și-ți căutam chiloții sub saltele Ca să le sorb cerescul lor parfum, Cu nara dilatată, cu ochi umezi, Cu inima făcînd
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
aplecare asupra unei ediții critice, aparținând dlui G. Pienescu, nu promite nimic bun editorului, nu pentru că e o ediție perfectă - sau pe aproape - n-ar fi posibilă, ci fiindcă spiritului d-sale de o neasemuită agerime, pe un fond de incomparabilă erudiție, nimic nu-i scapă: erorile, inadvertențele, feluritele lipsuri, pierderile din vedere și alte cusururi ale muncii editorului scandalizează ochiul critic, editorul e culpabilizat. De aceea, nu m-am așteptat, aflând că se va ocupa de ediția de Corespondență Ion
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
să submineze ordinea liberal-democratică". Fiecare articol scris de Vladimir Tismăneanu este un omagiu adus democrației de tip liberal. Citindu-le, mai ales cineva care a trăit și în decorul sumbru al "Epocii de Aur", nu se poate să nu simtă incomparabila voluptate dată de posibilitatea de a gândi și de a se exprima liber. Pare puțin lucru, dar nu este. Românii au astăzi marea șansă de a trăi într-o democrație de tip liberal și acest nesperat cadou al istoriei trebuie
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
culcare cu petrol lampant,/ Înfierbânta în el orice agrafă./ Iar curul tău gigantic și vibrant,// Cu bucile cum pernele și roșii,/ Purtat în rochii leoarcă de lături,/ Ți-l arătai, pe putini aplecată,/ Punând cu-nțelepciune murături!!!" (Suprema servitoare, dedicată "incomparabilei Profira"). Nu mi se pare nimic obscen în aceste strofe încinse: calitatea estetică a versurilor le ridică mult deasupra simplei pornografii. În câteva rânduri, autorul reușește chiar performanța de a nara și fixa liric uimitoare indecențe caste. Un arhanghel "putred
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
și Sfântul Maxim Mărturisitorul. Dintre aceștia el îl consideră pe Sfântul Grigorie drept cel mai interesant din punct de vedere filosofic. El îl numește pe Sfântul Grigorie de Nyssa „cel mai profund filosof grec al erei creștine, mistic”, și „poet incomparabil”<footnote Hans Urs von Balthasar, Présence et Pensée: essai sur la philosophie religieuse de Grégoire de Nysse, Beauchesne, Paris, 1988, p. XV. footnote> arată că unii teologi catolici îl citează la fel de frecvent în studiile lor ca pe Fericitul Augustin<footnote
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
jumătate de secol de la decesul scriitoarei franceze Sidonie-Gabriele Colette. A fost membră a Academiei Regale din Belgia și a Academiei Goncourt din Franța. Romancieră a naturii și a iubirii sub toate aspectele ei, ea s-a impus ca o stilistă incomparabilă în tradiția lui La Fontaine și Jean Renard. Dintre romanele sale pot fi menționate „Dialogues des bętes“ (1904), „La Vagabonde“ (1910), „Cheri“ (1920), „Gigi“ (1943). MIERCURI, 4 AUGUST S.U.A. ÎȘI PROCLAMĂ NEUTRALITATEA În 1914, președintele S.U.A. , Woodrow Wilson, conformându-se
Agenda2004-31-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282723_a_284052]
-
în lume (12,3 milioane), călătorii noștri au zăbovit mai puțin. Suficient, însă, ca să remarce aerul foarte „British“ al metropolei, cu moderne sedii ale celor mai cunoscute firme din lume, dar și cu mizeria de la periferii, dar mai ales culoarea incomparabilă chiar și cu centrul administrativ New Delhi. Un exotism nebun Dacă atitudinea foarte deschisă a indienilor față de străini este uimitoare, cu atât mai surprinzător este faptul că aici chiar și vest-europenii care - să recunoaștem - mai strâmbă din nas când află
Agenda2004-19-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282386_a_283715]
-
cel care ține principial să arate cum fiecare dintre acestea, chiar și cel mai abject, își are dreptatea lui. Să îl credem pe Bert Nagel atunci cînd afirmă că scriitorul Kafka, prins în caruselul infernal al ambivalentei, găsește o compensație incomparabila în chiar actul de a scrie. Să înțelegem simplitatea majestuoasă a lui Mircea Vulcănescu drept un moment de repaus, de odihnă în sine însuși a celui prea bogat în soluții, în variante, în alegeri; iar pluralitatea intereselor sale de cunoaștere
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
Kraus. Spiritul unei epoci respiră în opere atunci create chiar dacă nu putem dovedi că X l-a întâlnit pe Y! Cert este că a-l așeza pe Mozart alături de contemporanii lui, în afară de "papà Haydn", nu poate duce decât la savurarea incomparabilului în tot și în toate. Chiar și când se concentrează un întreg recital de pian (Nicoleta Ion) în jurul sintagmei "Mozart Juvenorum". O temă cu variațiuni de Mozart, alta de Kraus... Sau un Concert de pian mozartian, din marea serie vieneză
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
ani. Venise sub cupola Academiei într-un costum albastru lucitor, poate din lustrina. Cînd se aprindeau reflectoarele operatorilor de film, însuși părul lui capătă scînteieri în nuanțe asemănătoare. N-ar fi fost de mirare să-i fi pus Alice Vera, incomparabila, ceva mîna de creion chimic, la limpezire. A fost ultima lui, indimenticabila, parada oratorica în public. Textul rostit, cu regizată lui bonomie, cu dicțiunea de histrion superior, hîtru și grav totodată, s-a publicat imediat. Dumnezeu știe însă, dacă, citit
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]