744 matches
-
m-am făcut înțeles." Numai că romanul lui Bogdan Mirică își ratează miza de a fi o demonstrație derizorie, în cheie minimalistă, a unei semnificații dramatice. Rămîne o carte-ghiveci populată de niște personaje-fantoșe, nu în sensul absurdului mecanomorf ci al inconsistenței, puse cu forța să facă eschive pe hîrtia care, sărăcuța, poate suporta orice. Acest anything goes (cu reversul and nothing last) este motivat, probabil, foarte comod cu principiul scriptural al anti-mimesis-ului. Această carte, la o adică, se poate scrie (avem
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
românească, pe cale a se naște odată cu revoluția de la 1848, pare să ignore dura realitate a fondului pentru care caută forme: "tradiția religioasă cunoaște un avansat proces de uzură, morala creștină dispare fără urmă, familia trăiește sub zodia efemerului și a inconsistenței, structurile de autoritate se află în criză, polemicile și arguția decid opțiunile politice." Concluzia la care ajunge Daniel Barbu o confirmă pe cea a criticului de la Junimea - există într-adevăr o inadecvare profundă între normele juridice impuse de stat și
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
Popa și programul de traduceri pentru Teatrul Act al lui Victor Scoradeț, pentru a putea fi desemnat cel mai bun critic? Premiul de debut a fost decernat unei regizoare, Teodora Cîmpineanu, pentru un spectacol cu O noapte furtunoasă de o inconsistență alarmantă, ca un derizoriu exercițiu de clasă, de institut, perdantul, după părerea mea, fiind actorul Marius Manole pentru un rol dificil și special, Paulie, din spectacolul incitant Drept ca o linie al lui Radu Apostol de la Brăila. În concluzie, palmaresul
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
capabilă să fortifice fondul spiritual al mecanismului UMAN. Rezultanta este o tendință de a decădea din straturile superioare către o suprafață netedă, lucioasă, în care se oglindește inferioritatea, paradoxal ajunsă să reprezinte, la nivel colectiv, un punct cu conotație "pozitivă". Inconsistența formei umane, individuale sau colective, aflată în stadiul de carcasă întredeschisă, capabilă să aspire o multitudine de trăiri și sentimente facile, fluide, alcătuind o suprapunere forțată a mai multor falii instabile, devine periculoasă în momentul producerii unei liniarizări de joasă
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
punct, a liricii lui Emil Brumaru cu cea a tradiționaliștilor noștri interbelici (Pillat, Fundoianu, Voiculescu etc.), prin care transpar modelele franceze: Francis Jammes, Albert Semain, chiar Verlaine, însă se impune o deosebire netă. Contemporanul nostru pune accentul pe derizoriul, pe inconsistența, pe criza obiectelor ce intră în cîmpul său de sensibilitate. Le înfățișează nu numai în gingășia și grația lor ce presupun o natură vulnerabilă, ci o reliefează pe aceasta din urmă, explică (plastic) ceea ce era implicit. În clipele de relativ
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
unei sexualități solipsiste peste poate, e “violent și obsedat de sine; nici o percepție a unei alte ființe nu-i schimbă comportamentul”1, îndemnând la satisfacția unor impulsuri imediate și deci staționând într-o zonă viscerală cu puțin loc pentru spiritualitate. Inconsistența raționamentului mă frapează din nou pentru că autorul observa, cu câteva rânduri mai înainte caracterul de “mașinărie perfect fiabilă” al actului sexual din pornografie (?!). Așa că mi-am spus, ca metroul londonez, “mind the gap” și am abandonat lectura. Adrian N. Mihalache
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
bine să o negi, pentru că mulți oameni obișnuiți se sperie de eticheta de extremist și nu mai votează cu aceia care își asumă o asemenea identitate (...) La Brașov, pe 15 ianuarie 2004, Vadim și-a dat măsura incompetenței politice și inconsistenței morale. Acolo, cu ocazia dezvelirii statuii premierului israelian asasinat Yitzhak Rabin, «autenticii» peremiști au fost aduși cu autobuzele, dar nu înțelegeau de ce nu e sărbătorit Mihai Eminescu. Așa cum a observat președintele Partidului Noua Generație, Gigi Becali, trebuie să îți lipsească
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
ei pot avea, și au, cu adevărat vocație pedagogică, forța de a-i instrui pe ceilalți, mai mult decît harul scenei. Unii, însă, nu au nici una, nici alta. Și atunci, cum farmeci un student, cum îl seduci cînd el simte inconsistența de la curs, seminar și nu vede nici pe scenă creație? Analiza e lungă, se poate dezvolta pe capitole. Nu e momentul acum și nici nu am toate pîrghiile, elementele, decît observațiile și investigațiile personale, formulate de-a lungul timpului. Din
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
praf, de sictir, silă, conveniențe, prejudecăți. S-a schimbat metoda în școală, actorii nu mai absolvă la clasa profesorului cutare sau cutare - lucru ce îi ferește de consecințele împuținării modelelor, de lipsa aurei unora dintre profesori, de dezinteresul afișat, de inconsistența ideilor și mesajului, esențiale în formare. Ei lucrează pe parcursul studiilor cu mai mulți profesori, unii asociați, invitați pentru anumite chestiuni de detaliu, pentru aprofundarea unui segment anume. Și se vede. Am stat în sala Studioului Casandra plină ochi cu spectatori
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
vedere. În Gesturi avem câteva dintre temele "grele" ale literaturii abordate frontal într-un monolog la persoana a III-a, când limpede reflexiv, când abscons, încifrat prin întrepătrunderea de simboluri din sfere culturale variate. Androginia, dublul, corporalitatea, identitatea, fragilitatea și inconsistența eului, existența, religia (trădarea, supliciul, Înălțarea) și scrisul sunt sâmburii tari în jurul cărora se dezvoltă, parcă de la sine, acest text foarte dens, hermeneutic vorbind, extrem de generos, un text fluid în eclectismul lui, pendulând între confesiv și reflexiv, între onirism și
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
epuiza și de a trece dincolo de el, la nivelul sensului. Cum sensul, însă, întîrzie să se arate, Caragiale preferă marginea, de unde poate privi și materia, și pe sine cu ironia care nu e altceva aici decît un semn al conștiinței inconsistenței. E felul lui de a se salva și de a fi. Caragiale nu se luptă să recupereze sensul - orice angajare i se pare caducă - și nici să-l instituie. Îi lipsește fanatismul și poate credința. Dar inventarierea formelor pe care
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
s-a dovedit a fi cea mai trainică și constructivă (“capacitatea de absorbție a canonului maiorescian e concurată numai de forța sa modelatoare, într-un interval de timp aproape indeterminat”), iar angoasa formelor goale a amendat la timpul potrivit orice inconsistență euforică. Exuberanțe de tip protocronist au existat de când lumea, or spiritul junimist punea înainte de toate criteriile severe ale “adevărului absolut universal”: Pentru noi patriotismul nu poate fi identic cu imperfecțiunea și o lucrare slabă nu merită laudă prin aceea că
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
așa după cum lesne se poate deduce chiar din titlul Relativism, superficialitate, neglijență, articol apărut în nr. 48/2003 al României literare (cu numai două numere înaintea publicării articolului doamnei Alcalay). Profesorul american mai insistă în cursul său și asupra cunoscutei inconsistențe a relativismului. Așadar, când cineva declamă “Trebuie să fim toleranți!” a pierdut deja această calitate fiindcă a început să dea legi morale, încălcând norma lui Protagoras, “omul măsură a tuturor lucrurilor”. Indiferent dacă ne adâncim ori nu în aceste subtilități
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
a citit în succesiune aceste cărți a observat în ele prefacerile substanțiale de viziune lirică. Poezia se desprinde, treptat, din elementar, din biologic. Devine reflexivă, austeră, sugestivă prin densitate. Elegiacă, percepe spectacolul lumii din unghiuri care ne descoperă fragilitatea umanului, inconsistența de fum a viului: " Într-un singur loc s-a strâns sufletul Încă un timp de strălucire și fum va deveni tot ce m-a fermecat" Talent pluriform, mereu în expansiune, Gabriela Melinescu a intrat în spațiile prozei cu Bobinocarii
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
conturate în comparație cu primele, satirizează birocrația anchilozantă a unui minister (C.V. Ministerial) și înregistrează repetarea, în registru de farsă, a unei situații grotești (posibil simbol pentru nocivitatea comunismului, în Cravata). Cultivând mai ales un comic de replică, spumos dar pândit de inconsistență, piesele din volumul Avenida Populista oferă o lectură delectabilă.
Megalomani mari și mici by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9306_a_10631]
-
impenetrabile și absurde, explicate uneori - supremă concesie - prin exigențe ale conjuncturii ("Acum nu e momentul!"). Ceea ce unii numesc impropriu "perioade de liberalizare" au fost, de fapt, slăbiri ale șurubului, cum chiar li se spunea pe atunci, cu sentimentul clar al inconsistenței și provizoratului. Asemenea relaxări fragile și pasagere nu-ți confereau statutul de om liber, ci doar pe acela de sclav în vacanță. Timp îndelungat, ideologia oficială și creația neînfeudată dogmelor au curs în albii paralele, despărțite de un firav pămînt
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
un bine? Da, doar dacă ai intrat în cârdășie cu orbeții și ai orbit și tu. în caz contrar, te întorci în antichitatea lui Platon și repeți spusele acestuia: „Ceea ce este este!” Altfel spus, în această lume a schimbărilor, a inconsistenței, există ceva real, comunicabil, în virtutea faptului de a putea fi comunicat, iar tu îl spui. Problema, după aceea, ține de auz că, dacă vorbești la pereți, ți-ai stricat degeaba și creierașii, și coardele vocale, și tastele de la calculator. E
Despre libertatea libertăţilor şi neamestecul ,,unşilor în găleata cu jumări”. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/97_a_199]
-
evoluție spectaculoasă și minuțios construită, "Cocoșul sălbatic", "Tristan Vox", sau "Refugiul Menuet", și, în fine, povestirile care glisează între categorii, nu neapărat pentru că prin complexitatea sau farmecul lor inefabil ar sfida o clasificare, ci mai curînd pentru că au o certă inconsistență, o ezitare de concept și de temperament narativ, care le face imprevizibile pînă la limita confuziei. Se-nțelege, probabil, că în această ultimă "categorie" le plasez pe cele care mi-au plăcut cel mai puțin, tocmai pentru că m-am simțit
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
trimite cu gândul mai degrabă la lumea misterioasă, claustrofobă, și la estetica barocă a unor filme semnate de Cocteau (La belle et la bête), decât la cele americane, de tipul Shining sau Halloween. Din păcate, acumularea neselectivă a clișeelor genului, inconsistența scenariului și jocul isteric al actorilor ne fac să ne întrebăm, cu oarecare îngrijorare, despre calea pe care o va urma acest tânăr cineast. Și, în fine, pentru "la bonne bouche": filmul care a constituit adevăratul "coup de coeur" al
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
ca un avocat al neocomunismului iliescian și al securismului retrograd. Doar acele categorii umane s-au obișnuit să manifeste un astfel de dispreț față de moralitate și față de bunul-simț. Prin eliminarea componentei etice, vom fi reduși - dacă nu suntem deja! - la inconsistența tinichelei ce-acoperă circuitele și sârmulițele roboților bleg-nevrotici peste care se visează înscăunat domnul Stolojan. Mă trec sudorile spaimei în fața unor astfel de viziuni articulate cu toată încruntarea de care e capabil fostul premier al lui Iliescu, pentru care liberalismul
Autoritarismul de bodegă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16778_a_18103]
-
veridic, să părăsească linia comunului. Oniria își poate găsi cu ușurință un cititor ale cărui vise să fie mai fascinante și pe care lectura cărții să-l plictisească teribil. Defect? Mai degrabă trăsătură definitorie pentru o carte postmodernă care mărturisește inconsistența � realului", dezagregat printr-o scriitură ce hibridizează notația de jurnal și notația de vise, astfel încît visul e prins în ghearele �realității" prin stricta datare, de jurnal, iar �realitatea" capătă aspectul halucinatoriu și discontinuu dictat de logica visului. Corin Braga
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
integrat unei Transilvanii retrograde, devenită bastion al naționalismului și intoleranței de tip România Mare. Nu prea-i văd eu pe timișoreni acceptând să schimbe miticismul bucureștean, oricum mai simpatic și mai ușor de convertit la o cauză bună, tocmai în numele inconsistenței sale, cu strepezitul, compactul, intolerantul "românism" care-a triumfat și va mai triumfa la Cluj încă multă vreme de-aici înainte. Sau poate că n-am înțeles eu bine, și că e vorba de concepte flexibile, decurgând din reveriile - sunt
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
romană și respectiv greacă. Frații Coen - Ethan și Joel - și-au adjudecat detașat premiul pentru scenariul lor liber inspirat de "Odiseea" - O Brother Where Art Thou? (neinspirat botezat pe românește Marea hoinăreală) - prin filiera... benzilor desenate. De unde și o anume inconsistență a excepționalei grile de persiflări a numeroase și esențiale cutume ale societății americane (și nu numai!), începînd cu superficialitatea și mistificarea. Vezi minciuna emisă de un George Clooney cu aspect de Clark Gable pentru a-și determina partenerii de detenție
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
unul, aparține seminției ce a ieșit din mâinile lui Dumnezeu sau face parte din falsa stirpe fabricată de Lucifer." În continuare, se mai afirmă ceva. Că la întâlnirea întâmplătoare dintre o ființă și duplicatul ei, acesta se aneantizează, dovedindu-și inconsistența. Autorul lucrării despre Ordinul Geminaților are o identitate în povestirea lui Ștefan Aug. Doinaș, este un italian, Enrico d'Isolmonte, care moare pe neașteptate. De ce? Pentru că ajunge față în față, printr-o coincidență, cu dublul său, și acela, nu el
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
care îl făcea pe anticar să filozofeze... Nu există lucruri - spunea el - există numai niște procese, numai niște mișcări, vibrații, ele doar alcătuiesc viața..." Vorbea cu dialectica sa lesnicioasă de evreu învățat al cărui vechi spirit iudaic rezistase inconstanței și inconsistenței lumii. "Paradisul, dragă Chiril, făcea el - știi ce este?... Paradisul e nemișcarea. De-aia el nici nu există și nu va exista vreodată sau nu va fi atins, pentru că nemișcarea e un non-sens. Dorim repausul veșnic; însă nu vom ști
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]