205 matches
-
o deschidere, în acest fel, practic infinită. Chiar atunci cînd își urmărește, își apreciază și își divulgă intimitățile, poeta nu iese din sfera generoasă a unor experiențe împărtășite, id est dăruite lumii de care se disociază prin pura fatalitate a individuației. Cu toate că ,scriitorii sînt păsări rare", ei nu pot a nu comunica cu substanța mediului moral ce-i cuprinde. Deoarece, după cum recunoaște autoarea, ,dacă n-ar avea gesturi comune și fiziologii comune, geniul ar rămîne singur în forța de gravitație a
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
49: «În subconștientul și conștientul nostru colectiv (sînt și excepții) nu se ascunde o cultură a memoriei și sîntem tentați spre uitare, supraviețuire («l^art de survivre»), compromis, duplicitate și complicitate. Și în special sîntem tentați spre continuitate spre deosebire de principiul individuației». Deci, preocupările noastre sînt dirijate către un prezent materialist și pragmatic din care vrem să extragem cît mai multe foloase imediate: «Să ne îmbogățim»! Nu avem o cultură a trecutului, a tradiției, a memoriei (a dreptului, a justiției, a obligației
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
traseu de cel puțin patru decenii! O infuzie de substanță livresca se surprinde în fladurile lor, uneori bine ascunsă, alteori expusă la vedere, dar din fiecare răzbate, prin reflex, ecolul unei faze a subiectivității autorului din procesul de realizare a individuației. Sub primul aspect, poemele sunt construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul „maistrului” așezat sub titlu: Cuvântul - sărbătoarea poeților (după o idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pietre cu inele / Albul frig se-ntreabă de noi / că de o credință de copil / furată într-un joc / de cărămidă-n doi / sau că o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dar acest aspect nu-l vom decela aici și acum. Și în fine, ca o deschidere a artistului reflexiv căutând, cu instrumente pe măsură, noi „orizonturi” și cadre topologice poeziei (poate chiar în înțelesul vechi), în vederea schimbărilor proprii din procesul „individuației” creatorului și a creației. Iar drept consecință, apariția unei atitudini în contextul dat. Pentru cine o percepe. Contestația să nu este singulară, de-ar fi să privim numai în istoria poeziei noastre, de la luciditatea eminesciana din Epigonii (ori celebra epistola
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
traseu de cel puțin patru decenii! O infuzie de substanță livresca se surprinde în fladurile lor, uneori bine ascunsă, alteori expusă la vedere, dar din fiecare răzbate, prin reflex, ecolul unei faze a subiectivității autorului din procesul de realizare a individuației. Sub primul aspect, poemele sunt construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul „maistrului” așezat sub titlu: Cuvântul - sărbătoarea poeților (după o idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pietre cu inele / Albul frig se-ntreabă de noi / că de o credință de copil / furată într-un joc / de cărămidă-n doi / sau că o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
dar acest aspect nu-l vom decela aici și acum. Și în fine, ca o deschidere a artistului reflexiv căutând, cu instrumente pe măsură, noi „orizonturi” și cadre topologice poeziei (poate chiar în înțelesul vechi), în vederea schimbărilor proprii din procesul „individuației” creatorului și a creației. Iar drept consecință, apariția unei atitudini în contextul dat. Pentru cine o percepe. Contestația să nu este singulară, de-ar fi să privim numai în istoria poeziei noastre, de la luciditatea eminesciana din Epigonii (ori celebra epistola
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în decurgerea sa frămîntată, antrenînd o diversitate de ipostaze morale care ating Destinul, Nimicu, Nemurirea, ni se înfățișează universul interior propriu-zis al poetului. E un etalon al vieții care se îndărătnicește a se perpetua, al cosmosului care, tulburat prin fenomenul individuației, dorește a se reintegra în sine: "!cunosc o Țară-n care pasiunile oamenilor au o violență egală cu ștrangularea, de multe ori pentru lucruri și ființe infinit de nimica de parcă ar vrea să arate odată-n plus ingratitudinea unui Destin
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
puțin reconfortant să descoperi în scrisul ei nu numai o gamă de convingeri nerelativizabile (și, de fapt, ne-politice, în ciuda impresiei de suprafață) și un tonus al sincerității alerte. În măsura în care suntem preocupați de document, cochetăm cu neo-biografismul și optăm pentru „individuație” ca marcă a literaturii, e bizar că nu ne sare în ochi faptul că portretul interior al Monicăi Lovinescu e, fără alte eufemisme, admirabil. Mă refer mai ales la criticii tineri, care au apucat s-o cunoască pe autoare doar
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
inconsecvență copilărească. Mi se pare foarte ciudat și contradictoriu să argumentezi despre necesitatea și mijloacele unei relansări afective a individului recomandând ca soluție tocmai "controlul sentimentelor" și "modelarea gândurilor"! Căci aici e toată problema: obstacolele care apar în calea unei individuații capabile să genereze sentimentul reușitei provin din restricționări arbitrar exercitate din exterior. De ce și prin ce s-ar dovedi tipul de control propus de autorul cum să (sub justificare autocontrolului și a autoperfecționării) mai bun decât celelalte? Dezirabil ar fi
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
insulă", p. 164), ci între insulă și abisul marin din care emerge, o discuție despre imaginarul insular deviind neapărat către problematica limitelor și a originii, a matricei, a situării noastre față de ea (Virgil Ciomoș - Înspațiere și insularitate. Figuri analogice ale individuației). "Mesajul" unui asemenea demers (de conștientizare a figurilor imaginarului) ne este descifrat în finalul Cuvîntului înainte: "trăim într-o lume în care s-au destrămat solidaritățile tradiționale. O lume în care totul se perindă într-o rețea tot mai uniformă
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
de nemurire. Să urmărim acum treptele inadaptării, așa cum se ivesc în poezia în chestiune. Mai întîi e o inadaptare pe care am numi-o, pe filiera lirismului nostru interbelic, metafizică și care se exprimă, pe de o parte, în dificultatea individuației (părăsirea Unu-lui originar), iar pe de alta în indecizia adoptării unei posturi convenabile pe scara regnurilor, a spețelor. Aspirația fiind, evident, refacerea unității prime, poeta se simte orgolios stingheră în existența sa hotărnicită, supusă inevitabilei stări de fragment. "Rodnicia
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
imaturitate iată că se aplică, dar mai ales în caz de implacabilitate perceptivă față de afecțiunea ce reiese din ordine, disciplină și poruncă. Dar, să le luăm pe rând, revenind la cap. 2 „Valoarea și semnificația unirii pentru individ”. Amintind de „individuația” lui C.G.Jung, vedeam cum atitudinea unui membru de cuplu sau familie acționează după modul cum se desfășoară comportamentul datorat atitudinilor presupuse în sens, a viziunilor generale și a misiunilor unei persoane, mai exact după modul cum valorile și credințele
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE (III)- FERICIREA CE POATE FI DATĂ ŞI CEA PROCURATĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382091_a_383420]
-
dar folosiți ca mijloace pentru scopurile personale. Exemplul cel mai simplu am văzut în aceste zile cum ar fi cu manipularea electoratului. Egoismul unei grupări sau grup politic... Pe bună dreptate că fericirea personală ne-o procuram înainte de toate prin individuație, adică prin efortul propriu, iar cealaltă jumătate ne este oferită de ceilalți. Din aceasta rezultă că, dacă noi căutăm să ne procurăm acea jumătate de fericire personală de care suntem direct răspunzători, cealaltă jumătate aproape automat ne este dată de
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE (III)- FERICIREA CE POATE FI DATĂ ŞI CEA PROCURATĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382091_a_383420]
-
cît mai aproape de partea teologiei creștine, atribuindu-i virtuți pe care nu le-a avut. Pe de altă parte, deși afirmația autorului nu se susține în literă, ea e plauzibilă dacă o judecăm în spiritul ontologiei lui Noica. Căci principiul individuației la Noica (cum și de ce apare o făptură individuală în lume?) poate îngădui și o astfel de interpretare creștină, una potrivit căreia generalitatea ființei divine capătă chipul sensibil al lui Iisus Hristos. Și chiar dacă Noica, în cărțile sale, nu încurajează
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
Voi și Cartea-mi" (Cartea deschisă). Apropierea de "marea trecere" și de "tristețea metafizica" blagiene, ce s-ar impune la prima vedere, trebuie făcută totuși cu rezerve. Motivația simbolică a sentimentului blagian de înstrăinare - apariția, pe urme romantice, a conștiinței individuației, definitorii pentru "omul problematic", tulburat de întrebări fără răspuns în fața misterului lumii - nu se regăsește în viziunea lui Alexandru Busuioceanu. "Omul" propus de acesta nu este - cum observa și V. Ierunca - o "conștiința nefericită", "căzută", exclusă din Edenul originar, ivnovată
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
a confirma, cu asupra de măsură, dorințele și intuițiile cioraniene dintotdeauna: o retragere treptată în neființă din calea confruntării lucide - inimaginabile și insuportabile - cu moartea a celui ce a încercat, toată viața, să evadeze din captivitatea angoasantă a eului, a individuației, fără s-o reușească, pînă la capăt, niciodată. Inapt, deopotrivă, pentru sinucidere și pentru cauza „morții colective” (deși le-a elogiat, o vreme, pe amîndouă), Cioran a rămas pînă la sfîrșit legat de precaritatea propriului trup, atașat de el ca
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
tema unei alte discuții. Important este că cele două epoci se raportează una la cealaltă și pot fi înțelese mai bine prin această raportare. Ele sunt profund diferite în structura lor de încadrare socio-culturală, dar „lipite” prin efortul scriitorului de individuație și prin cel al criticului de structurare. Din această perspectivă văzând lucrurile, într-o continuitate literară și critică pe dedesubtul diferențelor marcate de regim politic, mi-am propus să scriu și pe marginea unor cărți despre care nu se mai
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
le inducea groaza celor care aveau neșansa de a se afla prin preajmă. Viața sa, oscilândă între crize de mânie și secvențe de autocompătimire înduioșătoare, nu explică, însă, ca, de altfel, în nici un destin ieșit din comun, mișcările care transcend individuația și dau seama de statura politicianului. A fi maestru al „combinațiilor”, în sensul machiavellic sau al lui Richelieu, să spunem, nu epuizează conținutul lui Realpolitik. Mai mult, s-a constatat că, în limba engleză, nu există traducere potrivită a conceptului
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
este un amestec de sfânt și drac, chiar dacă pare a fi integru. Suferă de toate bolile și viciile imaginabile. Nu poate ieși singur din el și din natură. Omul nu se poate autodefini. El se definește prin semeni. Constatăm actul individuației, dar nu ne dăm seama cotidian de incapacitatea autodefinirii. Eu, Petre Țuțea, spun ce cred eu despre mine și când rămân singur cu mine uit și unde m-am născut; și în singurătate aș muri de melancolie ca maimuța lui
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
arte, muzica induce o eflorescență de stări inefabile al căror ecou este misticismul. Este "împăcarea dintre antinomiile interne la interiorul unei sinteze noi, nașterea unei a treia realități". Muzica este devenirea, este marea eliberatoare, principiul ei se află dincolo de orice individuație. "Muzica mă face să cad în sus". În ce privește arta dansului, Nietzsche nu crede decât într-un zeu care știe să danseze. Pentru că dansul are multiplă încărcătură, el este nu doar un simbol, ci este viață, devenire, muzică. * Zarathustra este profetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
independențe de gândire preocuparea mea a fost de a afla care este libertatea metafizică radicală. Ca atare, într-o suită de meditații, între 16 și 19 ani, depășind pe rând treptele care sclavizează sinele transcendental, și anume: eul empiric, zilnic, individuația ca atare; apoi diada finitudine-infinitudine, inclusiv absolutul (care este și el oprire, finitudine); mai sus antinomia ființă -neființă și trecând în final dincolo de posibil și imposibil am ajuns la desprinderea totală, "neatins și neatingând" în expresie eminesciană astfel că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de atingerea unei creste de asemenea ultimă, dar separată, suită pe alte căi de meditație. Pe când Nirvana este o beatitudine extremă finală, transposibilul este, repetăm, eliberare în desfășurare necurmată. În starea nirvanică conștiința sinelui este păstrată, în transposibil dispare orice individuație oricât de decantată, persistă doar transfigurarea eliberării ca atare. Experiența transposibilului din adolescență mi-a dat deschiderea înțelegerii libertății metafizice în radicalitatea ei la Eminescu și Giordano Bruno: tensiunea infinită a intelectului "eroic" dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
În abstract, da. Dragostea, prietene don Avito, nu este nominalistă, ci realistă, nu urcă de la concret la abstract, ci coboară de la abstract la concret, este mai mult platonică decât aristotelică, începe prin a se îndrăgosti de femeie și în fiecare individuație a ei nu vede mai mult decât genul; doar mai târziu pare să se concretizeze... Pare, da, pentru că în realitate se concretizează doar în pasiunile eroice, în cele istorice, în cele care au trecut în legendă, pentru că în ele se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]