82 matches
-
civilizației, că va fi zdrobit de complexitatea evenimentelor. Așa s-a dovedit a fi, dar a durat ceva. în comunism, "omul de rând" a făcut destul de multă vreme față, am spune astăzi. Ortega y Gasset presimțea deja barbaria (lipsa culturii, individualizante), absența standardelor, fascismul care impunea "rațiunea non-rațiunii", forța maselor capabile de a guverna fără să fie capabile de asta, moartea idealurilor, năvala mediocrității, incapacitatea de comunicare (omul maselor fiind "pierdut" dacă accceptă discuția, dialogul), statul polițianist pe care, după atâtea
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
o viață lirică distinctă, pusă-n pagină în virtutea a ceea ce comentatorii postmodernismului numesc "personism" sau "biografism", adică o întoarcere la concretețea existențială, la experiența imediată a autorului care sfidează principiul modernist al impersonalizării actului creator. Nicolae Coande vădește o substanță individualizantă sfidătoare, împinsă pînă-n marginile sale cele mai inconfortabile care nu sînt ale unei poze, ci ale unui fel de-a fi. E o confesiune amară pînă la o duritate formal dar și moral extremă. Tandrețea se răstoarnă pe reversul său
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
scoasă din rama portretului. În general, eseurile se încheie abrupt. Florin Faifer se ferește de concluzii și încadrări definitive. Ca și exordiile, foarte variate și care amintesc de surprinzătoarele introduceri de capitole la "istoria" călinesciană, finalurile au totuși o notă individualizantă. Și tot de aer călinescian ni se par titlurile ce trimit la arta caracterologiei: "Furiosul", "Anxiosul", "Arțăgosul", "Apolinicul", "Glumețul" (care se credea astfel, fără să fie), "Melancolicul" etc. Într-o vreme în care valorile majore sunt reduse la proporții minore
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
cu canonul sensibil și comportamental al acestuia, spre deosebire de Plume al lui Henri Michaux), prin care încearcă a se dedubla, deci a-și abandona sinele. E o extrovertire relevantă. O alienare delectant-amară, în cadrul căreia epicul (mod general, expiator) alină liricul (mod individualizant, culpabil). Biografismul explodează astfel împrăștiind țăndării unor mici narațiuni romanești. Aceeași fantasmă lirică în esență e trecută în codul unui imaginar care-i acordă un sens de obiectivitate, de abstragere din dureroasa îndoială a autoscopiei asumate: "mopete în această amiază
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
înțelege în profunzime structura limbii; numai cine identifică punctele ambigue ale sistemului poate să-l prezinte corect altora. Interesul principal al cărții rămîne desigur cel științific: sînt propuse teme prea puțin studiate în gramatica românească - partitivul, categoria non-numărabilelor, raportul generic / individualizant, rolul emfazei - și sînt regîndite altele, mai discutate în trecut - tranzitivitatea, pasivul, raportul dintre sintetic și analitic, predicația etc. - într-un discurs științific modern, sincronizat cu unele dintre cele mai interesante direcții actuale ale cercetării lingvistice. Nu în ultimul rînd
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
se împiedică de experimente stilistice inoportune, nu caută o originalitate stridentă și are un aer de firesc atrăgător. Unul dintre punctele slabe ale romanului este modul în care Daniel Dragomirescu își construiește personajele. Acestea sunt puțin șlefuite, "bidimensionale", fără note individualizante remarcabile și prea idilic prezentate. Par cam multe pentru o scenă îngustă iar lumea în care se mișcă este ternă, lipsită de conflicte notabile, de asperități. Idiosincrasiile țăranilor sunt antrenate doar când vine vorba de diabolicul regim comunist. Aici se
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
și nuanțăm opiniile și argumentele dvs.“), incitând la înfrângerea tabu-urilor și la deconspirări, pretinzând „exemple concrete“ și nu doar trimiteri aluzive sau rămâneri la principii („vă propun să crăpăm puțin crusta acestor tabu-uri, să dăm niște exemple concrete, individualizante“). Că Ileana Mălăncioiu dă curs îndată unei astfel de invitații este aproape inutil să mai spun. Oricum ar fi venit cu exemple, cu individualizări, dar e cu atât mai bine că i se cer. Nu este ea omul expectativei, al
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
că nu e numai o iluzie dar o greșeală primejdioasă pentru viitorul femeii întrucât ea aspiră să fie un factor constructiv în cultură. Oare nu e vădit că resortul acestui tip de eroism e un simțământ tipic masculin, de stil individualizant?! Nu e clar, că asemenea gesturi, legitime la bărbați, și admirabile ca excepțiuni - sânt o înstrăinare adâncă a sufletului feminin prin acceptarea unei legi complect opusă lui? Ceea ce cazul excepțional acoperă prin respectul ce deșteaptă în noi - nivelul mediocru al
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
a ideilor progresiste ale Iluminismului, care au dinamizat și, totodată, au dinamitat cursul „izoritmic” al existenței sociale și individuale. Diferența specifică între stilul retoric al Barocului și stilul organic, al unui Romantism emergent, rezidă în universalitatea celui dintâi și particularitatea individualizantă a celui de-al doilea. Specificul conceptualizării de tip retoric îl putem contura în trei secvențe de text din lucrarea Ancăi Oroveanu dedicată artelor plastice: (1) o idee generală a atitudinii retorice - „Modelul retoric (s.n. - O.G.) presupune un anume
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
posibilitatea izbăvirii nu are contur, iar renghiurile jucate devin de fapt decolorate" (p. 107). Un delir imagistic și verbal caracterizează discursurile personajelor, ale naratoarei și ale autoarei înseși. Sintagmele compromițătoare circulă de la unii la alții, ratând astfel o eventuală funcție individualizantă. Altfel spus, personajele, în tiradele ori confesiunile lor epistolare, nu se exprimă mulțumitor în limba română curentă nu întrucât ele ar fi depozitare ale unui fond cultural arhaic sau străine de neam, cu privire proaspătă și lexic împiedicat. De fapt
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
Fecioară! Și continuă visând, mama. Mama, care pe furiș își strânge în brațe fiul, îi zice: "Spune mamă, dragule, spune mama". Frecționările superauriculare au dat rezultat; Apolodoro începe să rupă a vorbi și tatăl spionează primul cuvânt, expresia sa naturală, individualizantă. Și se face că este: gogo!, gogo!, solemn mister!, gogo!, formula cabalistică poate a personalității noului geniu... Pentru că dacă această grafologie are, cum pare, fundamentul său și îl au și alte misterioase relații psihofiziologice, nu trebuie să-l aibă și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
într-o lume mai bună, ghidați pe drumul construirii și propășirii capitalismului la sate de investitorul local, domnul Marcel, interpretat fără complexe de Rică Răducanu care nu face niciun rol, ci este doar el însuși, curat murdar. Remarcabil și puternic individualizant este gestul scobitului cu cheia în ureche ca și cum nea Rică ar vrea să-și croiască drum către ceva, o idee sau poate chiar sistemul nervos. Întreaga acțiune se desfășoară în contextul operațiunii de galinocid în urma gripei aviare, astfel că prin fața
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
șaizeciste, cu excepția lui Ion Gheorghe, autorul Infernului discutabil ilustrează instinctiv mișcarea recuperatoare a spiritualității rurale,întoarcerea spre un trecut ocultat de nefastul "realism socialist".E o ofrandă dar și un soi de sacrificiu al poetului care-și subordonează puternicul impuls individualizant viziunii unei colectivități arhaice. Energia, dispoziția rebelă, intransigența trec în contul universului mitic autohton, comunicînd cu arhetipul unui sat pe cale de dispariție. În fond avem a face cu un sămănătorism trecut prin adîncimile creației lui Blaga și surprins în starea
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
și spiritual și se Împlinește. Nimic deosebit, aparent, până aici, În poveste; victime ale securității au fost nenumărate și cu drame mult mai mari; problemele de maturizare psiho-fizică ale tinerilor sunt aproape un fenomen normal. Atunci, ce are romanul distinct, individualizant? Are un autor, Val Andreescu, care știe să pună personajele și evenimentele acolo unde trebuie. Care dă tușă distinctă actorilor prin toate mijloacele disponibile, fie că Îi urmărește În narațiune, fie că reușește să Îi portretizeze printr-o fină artă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
etapa de receptare, respectiv de decodare a mesajului (în etapa de construcție a acestuia fiind reprezentată numai în măsura în care locutorul o are în vedere, prin tendința de adaptare a mesajului la coordonatele subiective ale interlocutorilor). Astfel, interlocutorul receptează mesajul în manieră individualizantă, în funcție de particularitățile de ordin fizic (vizuale, auditive etc.), precum și de capacitatea de a ignora, în anumite contexte, factorii perturbatori care pot apărea în anumite situații de comunicare (de exemplu, în actul didactic, zgomotele care se aud din afara sălii, anumite disfuncții
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
regionale, argotice chiar, în funcție de influențele de mediu; * sunt favorizate anumite împrumuturi din alte limbi, în condițiile în care copiii sunt atrași de formele inedite ale unităților lexicale respective: (oops, ok, hello, merci etc.); * se remarcă preferința copiilor pentru semele [+ concret], [+ individualizant] atât în cazul cuvintelor polisemantice (culoare ,,creion colorat, acuarele"), cât și în condițiile construirii de metafore, comparații, epitete (,,cărbunele este ca întunericul din pivniță când este noapte", ,,și când plouă, norul se face așa, ca o apă limpede, se așterne
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
pe parcurs, finală); activitățile: cunoașterea mediului, activitate matematică, educarea limbajului, educație pentru societate, educație muzicală, educație plastică, activitate practică, educație fizică; concluzii evaluare descriptivă, cărora li se pot adăuga alte elemente considerate de către cadrul didactic relevante, utile în optimizarea valențelor individualizante ale demersului instructiv-educativ. (b) Caietul de evidență a prezenței și a activității educatoarei (planificarea calendaristică și planificarea tematică) se impune a fi completat integral, avându-se în vedere: subsumarea tuturor activităților dintr-o săptămână temei/subtemei alese/proiectate și coroborarea
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
activitate casnică; Educație muzicală; Educație plastică; Educație fizică, în condițiile în care activitatea comună se desfășoară cu întreaga grupă sau cu grupuri mai mici de copii, tema abordată fiind de interes pentru procesul de formare a acestora, așadar comună perspectivelor individualizante ale procesului instructiv-educativ; ca modalitate de identificare și de valorificare a generalului în individual, a aspectelor comune formării și dezvoltării unor personalități distincte, activitatea comună poate fi realizată atât în manieră tradițională, cu aplicare la o anumită sferă a cunoașterii
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
drept pretext. După 1989, fără să renunțe la cronica literară, I. s-a orientat tot mai ferm spre analiza politică propriu-zisă. Mircea Iorgulescu impresionează mai ales ca diagnostician. Analizele sale sunt exacte, având capacitatea de a specifica cu precizie trăsăturile individualizante ale unui autor, fără a pierde din vedere latura generală a fenomenului artistic. CORNEL MORARU SCRIERI: Rondul de noapte, București, 1974; Al doilea rond, București, 1976; Scriitori tineri contemporani, București, 1978; Firescul ca excepție, București, 1979; Critică și angajare, București
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
de Blaga, însă ideologia gândiristă au elaborat-o Nichifor Crainic și secundanții săi. Și cum creația artistică din „Gândirea” nu se diferențiază sensibil de cea apărută în alte periodice de orientare tradițională („Familia”, „Gând românesc” ș.a.), în timp ce doctrina posedă accente individualizante puternice, caracterele g. se cer stabilite îndeosebi în temeiul ideologiei publicației prin care s-a propagat. Asemenea altor reviste de directivă („Propășirea”, „Convorbiri literare”, „Sămănătorul”, „Viața românească”), „Gândirea” s-a străduit să exercite un rol orientativ nu doar în literatură
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
solo (1976) M. își arată disponibilitatea pentru construcția amplă, tinzând spre dimensiunea romanului. Specia în care se exprimă deplin este narațiunea amplă, atent și fin articulată, ca în Walhalla, macronuvelă sau microroman, proză emblematică tematic, stilistic și ca tipologie. Înclinația individualizantă este, cum s-a observat, aceea spre „fructificarea virtualităților «analitice» ale povestirii” (Nicolae Crețu). Procedeul predilect rămâne suprapunerea/interferența perspectivelor temporale, jocul de optică între momentul evocat și cel al evocării, din tratarea contrapunctică rezultând o proză ce „interpretează oarecum
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
multe evocând scene din copilărie cu specific local, transilvan, valorificând inedit procedee din folclor. Cu toată lunga tradiție a poetizării unor obiceiuri, poetul care a scris versurile din Ritualuri (1987) imprimă icoanelor construite de el un ce inedit, un inefabil individualizant, printr-o stilizare proprie. Noutatea rezultă fie din tratarea unui motiv folcloric în vers liber și alb, cu formulări pe alocuri ușor prozaice, bunăoară, în Brad sau buhaș („Bradule, care stai la fereastra mea/ înăuntru sau afară/ să încercăm să
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
liric. Cu toate că omogenitatea construcției și, implicit, a tonalității interioare e prejudiciată prin introducerea unor episoade realiste cu tentă critică, nu lipsite de expresivitate, dar proprii altui tip de literatură, emoția procurată de situațiile, mult mai numeroase, ce dau scrierii caracterul individualizant, liric, rămâne covârșitoare. Raportabil - și raportat de comentatori - la Alain-Fournier (Le Grand Meaulnes), romanul creează starea de poezie pe două căi: prin proiectarea schimbărilor sufletești ale adolescenței pe fundalul unei ambianțe citadine și naturale bine conturate și prin comunicarea acestor
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
Dar detașarea, prezentă într-un compartiment al scrisului prozastic, moderația notei sentimentale în piesele de teatru, natura temperamentală a personajelor, vizibilă în ambele compartimente, ies parțial din parametrii tendințelor dominante în epocă, prefigurând, embrionar, literatura obiectivă din perioada interbelică. Calitatea individualizantă a povestirilor din Prima durere (1906), Calea sufletului (1909), La masa calicului (1911), mai toate menținute în marginile anecdoticului, este cursivitatea, exprimată în relatarea fără artificii, în coeziunea articulației epice, în simplitatea compoziției. Lărgind teritoriul realismului mărunt cu aspecte de
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
organizează unei delegații olandeze venite în acest scop o primire fastuoasă, cu muzici, discursuri și ospețe, spre a o împiedica să lucreze. Pe fondul comun al psihologiei, îngroșate, a unor ipochimeni de acest fel, probabil inițial „copii după natură”, trăsăturile individualizante se înscriu între viclenie și imbecilitate. Dacă un faimos avocat, conu Năiță (La Excepțional sau Vulpea și vulpoii), își construiește edificii din onorariile stoarse de la o văduvă înstărită, iar fiul lui, tot avocat, odată cu fiica îi ia bătrânei întreaga avere
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]