48 matches
-
erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dă suflet și lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i, El
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
Emil Brumaru Și iarăși viața-ncepe să ne doară Ni-s tot mai mult cuvintele-o povoară, Și ni se pare că nu-i nimeni, nimeni Să ne-ocrotească sîngele din inemi... Sîntem stingheri, vorbim abia în șoapte, Odăile au geamurile sparte, Și sprijiniți de ușă, crinii parcă Să ne privească și să plece-ncearcă...
Și iarăși viața-ncepe să ne doară... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7661_a_8986]
-
ceia ce plîngu, că aceia să vor mîngîia! Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul! Fericiți ceia ce flămînzesc și însetoșază direptatea, că aceia să vor sătura! Fericiți cei milostivi, că aceia să vor milui! Fericiți cei curați la inemă, că ei vor vedea pre Dumnezău! Fericiți cei de pace făcători, că aceia fii lui Dumnezău să vor chema! Fericiți cei goniți pentru direptate, că acelora iaste împărățiia ceriurilor! Fericiți veț fi cînd vor ocorî pre voi și vă vor
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
polul sud trandafirul mord aud simt transpirul (h)alogen ca un sex deschis la gen (după ucaz). Epistah nu mumbașir gherilar la cimitir filotim la târnosire kanthaka între turnire șes amour toujour leș même leur empire Matusalem. Mă rugam de inema (sanatoriu lu’ Lautrec) o oară mai ține-mă iarnă cărnii s-o petrec auricul în armoniu bată pulsul poliglot leșia leșinului borca morbului lui Pott. Cine? pretinderisi sânge la binom ainsi cu lingav accent pe și joyeux clotur ici. Decât
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
omului, precaritatea definitorie a ființei noastre. „ Giuncii și cu tauri mă-mpresoară, Cu căscate guri, să mă omoară, Ca leii ce apucă și zbiară, Cu gurile rînjite, pre hiară. Și ca apa fui vărsat afară, Și oasele mi să rășchirară. Inema-n zgău mi să veștezește, Ca o ceară cînd să răstopește. Mi-i vîrtutea ca hîrbul de sacă, Limba-n gingini lipită să-neacă. Și m-ai lăsat, Doamne-n țărna morțîi, Și cînii mă-ncongiură cu toții” (Ps.21). În astfel
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
toți bețivii spun c'a fost nebun." Un Topârceanu de-o ghidușă disperare, pus în pielea locatarului stațiunilor, își împrumută vorba acestei mărturii fără ieșire: "O să intru în păcat,/ Sfinte, Doamne, ține-mă!/ Pentru vin nu am ficat,/ Pentru apă, inemă." Cu largi volute elegante, ale modernismului care trece scuturîndu-și țigara, lord stafidit de gălbinare, scrie, chipurile, Adrian Maniu Omul cu ficatul uscat. Un călător astenic, spre ultimul țărm: "Luându-și la subsoară/ Puținul nemâncat/ Într'un sicriu pitic - cutie de
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
Poate dușmanii au să se ferească Și poate toată spița românească S-ar aduna în jurul lăncii sale. Parfumul slovei lui nu-l avea nimeni: El depășea lumina și culoarea, Cuvintele-i se înfrățeau cu marea Într-un fior nemaisimțit de inemi. Iar verbul lui frigea ca o văpaie Și cauteriza în lifte răul, Păzea hotarul țării cu stiloul, ... Citește mai mult EMINESCIANAde Nicolaie Tony DINCĂStăpâne-al lumii și al nostru Tatăîndură-Te de neamul românescu, (sic!) Restituie-i pe Domnul Eminescu,Că mare
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
scrisul lui cu nuanțe colosalePoate dușmanii au să se fereascăși poate toată spița româneascăS-ar aduna în jurul lăncii sale.Parfumul slovei lui nu-l avea nimeni:El depășea lumina și culoarea,Cuvintele-i se înfrățeau cu mareaîntr-un fior nemaisimțit de inemi. Iar verbul lui frigea ca o văpaieși cauteriza în lifte răul,Păzea hotarul țării cu stiloul,... XVIII. RUGA, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. RUGĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Când mă sfădesc cu gândurile
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
erau toate și toate erau una/ Pe când pământul,cerul,văzduhul,lumea toată/Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,/Pe-atunci erai Tu singur,încât ma-ntreb în sine-mi/ Au cine-i zeul,cărui plecăm a noastre inemi?" Este o imagine impresionantă în care se întrevăd zorii ființării la cumpăna dintre două existente.Alfa și Omega coexista aici și se completează reciproc. În "Vede" găsim aceeași reflecție: "atunci nu era nici ceea ce este,nici ceea ce nu este.Nu
FIINTAREA INTRU NEFIINTA (FILOSOFIA EMINESCIANA) de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359872_a_361201]
-
sine, vehemență de ruptură (explozivă și implozivă, totodată) - sfâșierea de sine: cf. Rugăciunea unui dac, unde se săvârșește o crucificare specific eminesciană, pe o Golgotă specific eminesciană: a. crucificarea prin șovăire-scepticism-interogație tragică (“Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?”) nu este atât expresia nelămuririi individuale, ci expresia unei neliniști metafizice cu implicații supraindividuale: Eminescu conștientizează existența ritualistică a lumii, Ritualul-Omenire - și își pune problema necesității și finalității Ritualului-Omenire, plecare de inimi, supunere a ființei aparente la manifestările unei Ființe
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dă suflet și lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i, El
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor da suflet și lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cantare aduceți-i, El
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor da suflet și lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cantare aduceți-i, El
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
Poate dușmanii au să se ferească Și poate toată spița românească S-ar aduna în jurul lăncii sale. Parfumul slovei lui nu-l avea nimeni: El depășea lumina și culoarea, Cuvintele-i se înfrățeau cu marea Într-un fior nemaisimțit de inemi. Iar verbul lui frigea ca o văpaie Și cauteriza în lifte răul, Păzea hotarul țării cu stiloul, Că o pândeau și-atunci dușmani - o droaie. Dar mai presus de-orice iubea poporul Și își dorea o Dacie unită, O țară
EMINESCIANA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375847_a_377176]
-
scrisă de acesta. Pentru a rămâne în spiritul epocii de care mă ocup, iată cum „sună” pasajul respectiv în traducerea făcută, în anul 1688, în Biblia lui Șerban-Vodă : Și au dat Domnul învățătură și înțelepciune lui Solomon foarte, și revărsare inemii ca năsipul cel de pre lângă mare. Și să înmulți învățătura lui Solomon foarte, mai mult decât mintea tuturor oamenilor vechi și mai mult decât toți înțelepții Egiptului... și se făcu numele lui întru toate limbilie [= popoarele] împrejur. Și au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
245, inscripția nr. 106. 49. Că așa stăteau lucrurile, ne convinge mitropolitul Dosoftei cu versurile pe care i le consacră, în Poemul cronologic, lui Ștefan cel Mare: „Pentru Ștefan acel Bun ce-au bătut războaie, De-au făcutu-ș de toate inemii pre voase. Prin ținuturi prin toate să văd a lui sémne Mănăstiri și beserici ce-au fapt fără léne. Că nu numai prin sate și pre la orașe, Ce și prin munți și-n codri lui Hristos sălașe Ce-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încît mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-a nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dă suflet și lumii fericire, El este-al omenirii izvor de mîntuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i, El
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bine, căci astăzi ei sunt mai urâți decât la 1848. Și cum erau iubiți pe atuncea, se vede dintr-o scrisoare autografă a lui Kossuth datată din Debrețin 26 apr. 1849, în care faimosul agitator se esprimă astfel: Urmând simțământului inemei mele, nu esitez a declara că dacă, aprețiînd cele mai sus zise, vor grăbi (romînii) fără amânare a da garanție despre purtarea lor pacifică în viitor, nu mă voi sfii ca în numele păcei și al iubirii să aruncăm văl asupra
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o profundă melancolie în care căzuse în timpul arestului său de cinci ani, prin care i s-a stors tot spiritul și puterea de viață". Pentru Dimitrie Cantemir, ipohondria este "boala care amintește fantezia: slăbiciunea părților trupului carile sunt pregiur (de) inemă"48. În secolul al XVIII-lea, așa cum vom vedea, hipohondria avea înțelesul care se atribuie astăzi acestei acțiuni. Sugestia, isteria și psihastenia (în special sub forma sa zisă "legătură", adică impotența sexuală) erau cunoscute. Nu a existat un termen care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mieu Hristos pentru sluga cé viclénî ce ascunse talantul în pămănt, ziș: să dau și eu ceva Domnulul mieu deîn căte mi-au dat, ca să nu mă arăt să zic că voesc numai folosul binelui mieu. Ce voiiu cu toatî inema ca cerbul la izvoarăle apelor să-m pui toatî nădéjdé pre Maica Cuvăntului Fiiului lu Dumnezeu". În Târnosanie, Târgoviște, 1652, același Mitropolit Stefan, într-o mărturisire de vocație și profesiune de credință, prin asumare a originii și integrare în istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și profesiune de credință, prin asumare a originii și integrare în istoria neamului, cu evidențierea efortului propriu și detaliu de ritm al trăirii și al lucrului la tipărirea cărții: "Nice odată nu mi-ar fi voia să lipsesc cu toată inema și sufletul (o prea sfinților și cinstiților miei frați și tocma slujitori) să privăz cătu mi-e putearea cu lucrul, la toate la cealea ce sănt de treabă și de folos, cinstitului și sfântului nostru neam Creștinesc (de în carele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mie... {EminescuOpIV 260} CÎND TE-AM VĂZUT, VERENA... Când te-am văzut, Verena, atunci am zis în sine-mi Zăvor voiu pune minți-mi, simțirei mele lacăt, Să nu pătrundă dulce zâmbirea ta din treacăt Prin ușile gîndirei, cămara tristei inemi. Căci nu voiam sa ardă, pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cîntare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ochii tăi de-un dulce, puternic vicleșug. Te miri atunci, crăiasă, când tu zâmbești
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mâni... Dar îl voiu strânge bine... Stai... stai, nebun mișel " - Lovește crud odată și cade mort - Brigbel. {EminescuOpIV 422} GELOZIE Când te-am văzut, femee, știi ce mi-am zis în sine-mi? N-ai să pătrunzi vr-odată înluntrul astei inemi. Voiu pune ușei mele zăvoare grele, lacăt, Să nu pătrunză-n casă-mi zâmbirea ta din treacăt. Și cum? dar înțelegi tu cum? Cu-acea gelozie, Ce gîndurile-ți arde și inima-ți sfâșie. Căci mă-ntrebam, se poate c-atît de-mpodobită
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
păsărică În urechi că Josefa Mamberto, aia dă ie nepoata lu merceria, umbla cu Fainberg decât să-i poată cere tișortu ăla cu bonu-cupon. Cu gându că până și muștele dân Imparțial tre să afle pătărania, am zmângălit În fiecare inemă un anunț haios - beton, că cu litere anonime - În care spuneam: Știre bombă. Cine se ia pă juma cu J.M.? Dezlegare: Pensionaru cu tișortu. Mandea m-am ocupat Însumi să risipesc bancu care, când nu mă vedea nimenea, Îl Împlementam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ieram cu tișortu, și-mi dam talente pân la cer, da stăteam pă porția mea dă bancă și zgomoțeam cu linguroiu-n masă să mă dau punctualiform. Taman atunci s-a arătat bucătaru și m-am făcut că buchiseam adânc o inemă. Asta ca să vedeți ce laborios a fost bărbatu. Înainte să mă chitesc io cum să mă reped la dușamea, el mă și săltase cu dreapta, iar cu stângacea Îmi tescuia inemioarele În nas, boțindu-le una câte una. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]