88 matches
-
mici dimensiuni practicau păstoritul transhumant. Conform descoperirilor de ceramică apeninică , regiunea colinară a Romei era slab locuită. Către sfârșitul epocii bronzului, ceramica se modifică și uneltele se dezvoltă în conformitate cu creșterea demografică și amplificării dimensiunilor așezărilor umane . Cremația înlocuiește sau dublează inhumația, fiind descoperite câmpuri de urne similare celor din centrul Europei. Diferențierile culturale se amplifică . Epoca fierului debutează în anii 1100-900 î.Hr., oferind o varietate mare de aspecte culturale, fiind clasificate după informațiile funerare. Se disting două mari zone culturale, către
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
tip fosă, în Apulia, este întâlnită ceramica cu motive geometrice și cu mânere, într-o varietate mare de forme, în zona coastei Mării Adriatice apar stelele de piatră cu scene de vânătoare și război. Armele erau depuse în mormintele de inhumație, ceea ce atestă existența unei cateogorii sociale militare. În cadrul culturii Golasseca sau Atestine, defuncții aristocrați erau incinerați, a căror urne erau depuse în morminte cu inventare bogate în arme, armuri, care cu patru roți. În cadrul culturii Villanova, cenușa era depusă în
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
urnele funerare se numără cești, boluri, farfurii, arme, lănci și săbii, ceea ce sublinia dubla calitate de războinic și conducător al unui clan al defunctului. Probabil avea și roluri religioase din pricina prezenței cuțitelor de jertfă depuse în unele morminte. Mormintele de inhumație de femei și bărbați erau simple, mormintele de bărbați neavând arme. Locuințele găzduiau sedentar o populație agrar-pastorală, ce practică meșteșugul casnic, împărțit în mici sate separate ce se vor unifica în a două faza a culturii Latiale. Zona colinară a
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
cu nodozități, cinci drahme de argint din Dyrrhachium și o monedă de bronz de epocă neprecizată (Muzeul Național Brukenthal). 7. Cu prilejul construirii căii ferate Sibiu - Copșa Mică, între Agârbiciu și localitatea Axente Sever s-a descoperit o necropolă de inhumație, cercetându-se cca 50 de morminte cu scheletele bine păstrate și cu obiecte de fier lângă decedați. O sabie de fier cu un singur tăiș, un vârf de lance de fier și un craniu au fost depuse la Muzeul Mediaș
Agârbiciu, Sibiu () [Corola-website/Science/299826_a_301155]
-
existenței umane încă din neolitic ("Noua, Monteoru, Schneckenberg"), apoi din epoca bronzului și a culturii "Sântana de Mureș-Cerneahov", săpăturile din 1883 făcute în locul numit "Dealul Fragilor" atestând acest lucru. Tot aici au fost descoperite în 1943 două morminte, unul de inhumație și altul de incinerație, aparținând epocii dacice. În anul 1946, săpăturile făcute pe malul stâng al pârâului Debren au scos la lumină resturi de construcții din zid de piatră și mortar, fragmente de cărămidă și țiglă, obiecte de ceramică și
Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/296941_a_298270]
-
iar alții la confluența Savei cu Dunărea. Agitația provocată de aceste mișcări de populație au determinat răspândirea celților pe o zonă mai vastă. Descoperirile de la Pișcolt au scos la iveală faptul că în această perioadă au apărut așezări care practicau inhumația ca practică funerară. Totuși nu toate zonele intracarpatice au fost ocupate de celți. De exemplu în Maramureș, în secolele III și IV î.H., au fost descoperite așezări dacice, fapt ce demonstrează că celții nu au pătruns în această zonă
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
ce demonstrează că celții nu au pătruns în această zonă. Așezările celților aveau un caracter rural. Astfel de situri au fost descoperite la Mediaș, Ciumești și Morești. Necropolele sunt bine studiate, în această zonă descoperindu-se practicarea incinerației și a inhumației. La sfârșitul perioadei La Tène C1 ( care a avut loc în jurul anului 200 î.H.) s-a constatat dispariția necropolelor celtice din Transilvania. Acest lucru se datorează probabil faptului că dacii și geții au început să ocupe aceste teritorii. Migrația
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
lungime. În unele cazuri izolate pe Valea Dunării s-a identificat o pavare a locuinței cu pietre de râu. Mormintele descoperite în aria Körös-Criș sunt destul de puține ca număr. Marea lor majoritate au fost descoperite în cadrul așezărilor, fiind morminte de inhumație în care corpul este depus în poziție chircită. Ca inventar s-au descoperit în unele cazuri fragmente ceramice depuse în zona capului. În cazul descoperirilor de la Ecsegfalva, în Ungaria, alături de corp au fost identificate cereale și resturi de alte plante
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
III-lea d. Chr. și a două din secolele al V-lea- al VII-lea d.Chr. Pe teritoriul satului Cireșanu au fost identificate mai multe obiective arheologice: o așezare din secolele al IV-lea - al V-lea și morminte de inhumație datate în secolele al IX-lea- al X-lea. La Șirna au fost documentate mai multe nivele de locuire din epoca fierului și mileniul I d.Chr. (secolele al II-lea - al X-lea). La Boldești- Grădiștea a fost identificată o necropolă
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
Descoperirile arheologice făcute pe raza județului atestă faptul că zona a fost locuită încă din paleolitic dovadă stau săpăturile de la Racovița unde s-a găsit un topor de silex aparținând culturii de prund. Fragmentele de ceramică, podoabele, uneltele, mormintele de inhumație, descoperite cu ocazia săpaturilor arheologice ne dovedesc parcurgerea prin etapele succesive ale istoriei (neolitic, epoca bronzului, epoca fierului). La începutul secolului al IX-lea, odată cu pătrunderea ungurilor pe teritoriul Transilvaniei, a început colonizarea cu sași a Sibiului. Primele fortificații au
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
integral ale unei mari fortificații a dacilor, cu ziduri din piatră dispuse în terase (secolele I î.C. - I d.C.). Săpăturile efectuate în mai multe rânduri în acest loc, au descoperit obiecte de ceramică, unelte, arme și un mormânt de inhumație. Pe baza stratigrafiei și a materialelor descoperite, s-a putut stabili că zona a fost locuită sporadic în epoca bronzului, mai accentuată în prima parte a epocii fierului și consistentă în perioada dacică. Tot aici s-au găsit un inel
Covasna () [Corola-website/Science/297051_a_298380]
-
cu alte produse din spațiile vecine, ceea ce atestă posibie contacte între autohtoni și migratori. La Iclod, în Cluj, a fost descoperită o așezare fortificată din Neoliticul mijlociu, prevăzută cu u șanț, valuri de pământ și palisade, alături de o necropola de inhumație și un bogat inventar funerar. La Parta au fost descoperite case cu formă rectangulară, realizate din bârne și lipitură din lut. Cele mai mari se întindeau pe 80 de metri pătrați. În centrul așezării de la Parta a fost găsită și
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
Zeiței-Mame cu corespondent masculin. În aria culturii Cucuteni, au fost descoperite locuințe cu podea din trunchiuri de lemn închegate cu lut. La sfârșitul Neoliticului, așezările erau frecvent fortificate. De asemenea, curentul matriarhatului era la apogeu, dedicat zeițelor însărcinate. Este identificată inhumația, în poziție ghemuită sau întinsă. Unele necropole înregistrează 400 de morminte. Sub locuințe au fost descoperite morminte de copii sau cranii izolate, pictate cu ocru roșu, olistrand prezența ritualurilor funerare, pe model occidental sau sub influențe orientale. Neoliticul s-a
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
Vasele de ceramică permiteau și păstrarea hranei și apei, a cerealelor în condiții optime și transportul unor produse la distanțe mari. În procesul de ardere al ceramicii au fost acumulate și cunoștințele tehnice pentru dezvoltarea metalurgiei. În cadrul practicilor funerare, predomină inhumația, existând o singură necropola de incinerație la Supaclu de Barcău de la Crișana. Formă gropilor era rectangulară sau ovală. Defunctul era instins pe spate sau chircit lateral. Femeile erau depuse pe stânga, bărbații pe dreapta. S-au găsit morminte ale unor
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
apuseana a goților, au fost primii migratori ce și-au făcut apariția în teritoriul Daciei părăsite de Aurelian, lăsând vestigii materiale că cimitirul de la Santana de Mureș și tezaurul de la Simleul Silvaniei, ce aparțin culturii Santana de Mureș-Cerneahov, cimitirele de inhumație de la Spantov și Tirgsor. Goții au fost învinși de huni în 376, ceea ce îi vor determina să migreze la sud de Dunăre. Puțini goți rămași vor dispărea în masă populației autohtone.Conform descoperirilor arheologice, prezența goților era că o tabără
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Pe malul stâng al văii Secașului se află o așezare villa rustica, unde s-a găsit o fibulă, o monedă deteriorată și un denar de la Septimius Severus. În anul 1858, pe teritoriul acestei așezări, s-a descoperit un mormânt de inhumație ce conținea materiale din primele decenii ale secolului al III-lea. Săpăturile făcute în anii 1979 și 1983 în punctul numit "Albele", au descoperit un complex termal și rutier format din terme, un bazin, un apeduct, un stabulum, un loc
Miercurea Sibiului () [Corola-website/Science/299823_a_301152]
-
privind locuințele culturii Starcevo-Cris din Moldova, în Hierasus, VII-VIII, 1988, p. 7-15. 32.Date istorico-arheologice privind dinamică locuirii în bazinul Miletinului (zona comunei Prajeni, jud. Botoșani), în Hierasus, VII-VIII, 1988, p. 281-298 (în colaborare cu Paul Sadurschi). 33.Mormintele de inhumație, de tip Costișa, descoperite la Prajeni (jud. Botoșani), în SCIVA, 39, 1988, 1, p. 45-52 (în colaborare cu Paul Sadurschi). 34.Concepția lui Gheorghe Brătianu despre rolul mediului geografic în etnogeneza și evoluția istorică a românilor, în Lucrările Seminarului Geografic
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
tezaur, mult mai bogat decât primul, conținea mormântul unui bărbat care a fost identificat după accesoriile existente ca fiind o altă căpetenie gepidă. Cele două tezaure au dus la ipoteza conform căreia în zonă s-ar afla o necropolă de inhumație a căpeteniilor gepide, ipoteză confirmată și de faptul că în 1978 un sătean din zonă a descoperit întâmplător o altă podoabă ornamentală similară celor găsite în primele două tezaure. În Evul Mediu aici era situat un pod de vamă peste
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
descoperă nu doar compasul, peria multiplă și roata rapidă, ci un nou mod de a construi decoruri abstracte și ordonate geometric, mai impersonale în simplitatea lor severă, mai aproape de transformările de mentalitate pe care le atestă tranziția de la riturile de inhumație la cele de incinerație. Dispariția din legendă a regilor, mediatori între colectivitățile umane și marea ordine cosmică marchează o ruptură între universul uman și lumea zeilor și o conștiință mai acută a fragilității și vremelniciei destinului omenesc. În poemele lui
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
ruptură aproape totală cu manifestările culturale precedente. Folosirea cochiliilor pisate de scoici incluse în pasta vaselor este foarte caracteristică pentru ceramica sa, ca și decorul șnurat și sceptrele de piatră. Cuprul este foarte puțin folosit. S-au descoperit morminte de inhumație sub tumuli sau în gropi plate, izolate sau grupate în necropole.
Cultura Cernavodă () [Corola-website/Science/327971_a_329300]
-
de tip "Vîrtejul-București". Tot în acest loc s-au descoperit materiale romane, o locuire din secolul al IV-lea reprezentănd "cultura Sântana de Mureș-Cerneahov". Pe malul drept a râului Negru s-a mai descoperit o așezare și un mormânt de inhumație (distrus) din secolele X-XI. Din secolul al XIII-lea au rămas urmele unei biserici romanice (din care se mai păstrează absida) peste o necropolă din secolul al XII-lea. Economia acestei localități este bazată în special pe agricultură (cultivarea suprafețelor
Reci, Covasna () [Corola-website/Science/300382_a_301711]
-
de secure de aramă aparținând perioadei eneolitice. Din perioada dacică au fost găsite lângă satul Crișeni un tezaur de 82 de monezi de argint, monezi realizate foarte bine. Pe granița comunelor Mociu și Suatu au fost găsite două morminte de inhumație aparținând secolului IV e.n., unul dintre ele aparținând unui provincial daco-roman. Prima atestare documentară datează din anul 1219, localitatea fiind menționată sub numele ""villa Mochy"" în Registrul de la Oradea drept sat arondat la cetatea Dăbâca. Această menționare a satului a
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
km față de satul Todireni, în albia majoră a râului Jijia s-a descoperit o necropolă din secolul IV e.n. În urma săpăturilor arheologice efectuate de I. Ioniță în anii 1967 și 1968 s-au scos la iveală cinci morminte (4 de inhumație și 1 de incinerație) și s-au găsit obiecte de ceramică, pahare de sticlă și un pieptene de os. În anii 1955-1957 la Lutăria de la școală se semnalează prezența unui mormânt distrus unde era depus un schelet uman flancat de
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
un cimitir de înhumație. Secțiunea Numismatică și Arheologică a Muzeului Național al Transilvaniei a fost informată de această descoperire și Roska Marton a fost mandatat să efectueze cercetări arheologice. În cursul săpăturilor din 1912, Roska a descoperit 57 morminte de inhumație, care au fost datate ca fiind din epoca medievală timpurie. In momentul de fata, (03.07.2012), castelul este proprietate paticulara si nu poate fi vizitat.
Castelul Jósika din Moldovenești () [Corola-website/Science/307426_a_308755]
-
de foc și mai multe vase de lut care datează din mileniul II î.e.n.. Alte săpături efectuate în 1958 de profesorul Nicolae Lupu din Sibiu în colaborare cu profesorul Nicolae Drăgan din Mediaș, au scos la iveală un mormânt de inhumație cu numeroase obiecte de inventar: o fibulă, un inel de argint, două mărgele din foiță de aur, o bucată dintr-o toartă de bronz cu proteme de șarpe, un dentar republican (229-217 î.e.n.), un antonomian de la Filip Arabul (244-248 e.n.
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]