56 matches
-
oprea asupra nuanțelor, căuta cuvîntul just, preciza amănuntul". Poate nu chiar în 1945, poate peste un an sau doi, poate prin intermedierea lui Eugen Ionescu, care îl iertase pe Eliade curînd după ce-i scrisese lui Tudor Vianu despre o eternă inimiciție cu foștii legionari, e de presupus că Sebastian și Eliade s-ar fi întîlnit și-ar fi putut avea o lungă discuție, în care Sebastian să-i arunce în față lui Eliade toate reproșurile sale (cu prisosință justificate de istorie
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
afle în fruntea statului în calitate de locotenent domnesc. Dar, Lascăr Catargi a gândit în termenii imperativului național și a asigurat prin gestul său stabilitatea internă și continuarea procesului de "integrare europeană" a țării. ăuritorii unirii de la 1919 au acționat în convergență; inimicițiile politice și personale au dispărut atunci când țara s-a aflat în primejdie: Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Alexandru Marghiloman și generalul Alexandru Averescu, ultimii trei adversari politici ireductibili, dar personalități politice responsabile cu anvergură de oameni de stat, au încheiat în
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
sclavie, care va să zică, din punctul său de vedere, acțiunea care conduce la condamnarea la moarte a unui senator este moral identică cu apatia manifestată de senat; iar, pentru el, Eprius Marcellus, prietenia cu Nero a fost la fel de periculoasă ca pentru alții inimiciția principelui, adică se poate spune că a fost victimă. Tensiunile erau mari în senatul roman după revoluția care l-a răsturnat pe Nero. O serie de delatori erau cunoscuți, dar nu toți. în această situație se decide conceperea "unei formule
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
iar "Lupu și Mihalache se angajează să semnaleze lui Antonescu toată anarhia provocată în țară de legionari". Antonescu o știa prea bine, fiind depășit de situație, exponenții S.S. în București sprijinindu-i pe legionari pe față, ațîțîndu-i. Știindu-se de inimiciția dintre cei doi parteneri la guvernare, Mihalache propune o atitudine mai binevoitoare față de Antonescu care voiește să scape țara de legionari. Maniu nu e de acord, motivînd că generalul a promis alianța țării cu Axa și el (Maniu) e convins
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
ambițiuni, un spirit bănuitor, tenebros și extrem de combinativ, cu o lamentabilă instabilitate de caracter...") sunt calificate de curată delațiune. De o ghilotină are parte Perpessicius, tratat ca denigrator al Enigmei Otiliei, când îl refuzase, ca personaj verosimil, pe Stănică Rațiu. Inimiciția avea să-l coste scump pe eminescolog, peste ani, la mâna directorului Institutului. Aici, remarcabil final de pamflet: "Dimpotrivă, unii așa-ziși critici, când li se vorbește de un lucru de mâncare oval, alb pe dinafară și galben înăuntru, se
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
a însărcinat iar pe Gh. Tătărescu cu formarea guvernului. Dar, de astă dată, avînd grijă să-l numească, la Interne, pe Franasovici cu indicația expresă de a face alegeri libere care, știa bine, nu vor da nici un rezultat dată fiind inimiciția cruntă dintre liberali și național-țărăniști, plus poziția în creștere a partidelor de extremă dreaptă (cu deosebire legionarii) care, nici ei, nu vor opta pentru un guvern de uniune națională. (În paranteză fie spus, pe legionari i-a favorizat politic constant
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
într-un minuscul partid alcătuit, în marea lui majoritate, din oameni simpli sau sfertodocși. Nu pregeta să le arate adevărata identitate și, cu timpul, era făcut să înțeleagă că intrusul, într-un partid al clasei muncitoare, era el, Pătrășcanu. Zorile inimiciției care avea să-l piardă, se desenau încă din anii douăzeci și treizeci ai secolului, azi, trecut. A fost declarat fracționist, în 1938 fiind scos din CC al PCR și pînă în 1944 n-a mai desfășurat activitate de partid
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
care, în privința "ideologiilor", nu lasă la cîntar, în paginile despre Gala Galaction, despre Gherea, Brătescu-Voinești, Delavrancea sau Goga. Îi vor întoarce plata, cei "loviți" dintre ei, prin lipsurile pe care le vor găsi Istoriei civilizației române moderne. Dar nu simplele inimiciții și "așezări" periodice de tabere literare trebuie, în primul rînd căutate în revizuirile lovinesciene. Se conturează acolo, mai curînd, o efigie de critic responsabil, în felul în care a fost Maiorescu. Un critic - curator, pus să "îngrijească", în cunoștință de
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
fie repuse în circulație, dar în mod selectiv și unilateral interpretate. Rațiunile pentru care atît dreapta militantă, cît și comuniștii l-au detestat pe Maiorescu rămîn aceleași: opiniile politice ale criticului și privilegierea de către el a criteriului estetic în artă. Inimiciției adversarilor i-a corespuns însă fervoarea neobosită a admiratorilor. Adepții estetismului au analizat opera maioresciană pînă în cele mai ascunse cute, identifîcîndu-i sursele teoretice, descifrînd semnificațiile fiecărui studiu important. Astăzi știm cu certitudine care filozofi și esteticieni au hrănit gîndirea
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
mai grei. Dar tu de atunci și până azi ai reușit, curată și iluminată de Sus, să dai României o operă literară care a intrat în patrimoniul culturii noastre. Ai reușit - contre vents et marées - să înfrângi obstacole, adversități și inimiciții nemeritate. Ai dat, prin munca ta și a lui Romulus Rusan, României noastre eterne marele, unicul Memorial de la Sighet al victimelor terorii comunismului. Ai salvat Adevărul, Memoria și istoria României. Fie-ți - precum poeților antici - fruntea încoronată de lauri! Fie
Ana Blandiana - Omagiu by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4795_a_6120]
-
Cosașu ? În al treilea rând, și aici ating un punct nevralgic, problema Angelei Marinescu, marea problemă personală a Angelei Marinescu e aceea că nu a fost și nu e contestată. Că tocmai ea, turbulenta, nu stârnește furii, ci numai, eventual, inimiciții. E de-a dreptul amuzant, apropo de asta, felul cum apar relatate, într-un interviu, un episod de frondă și consecințele lui. Întrebată care au fost reacțiile lumii literare atunci când, dintr-o dată, poeta a apărut rasă în cap (fiind „prima
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
încât făcea de prisos orice revenire. În disciplina strictă a unui astfel de maestru s-a format talentul matematic al lui Weiss. Din păcate, însă, odată cu taina practicelor de atelier, Study a lăsat moștenire discipolului preferat și însemnata sumă de inimiciții ce, prin dogmatismul spiritului, cât și prin îmbelșugata-i vână polemică, știuse să-și creeze în cursul unei vieți întregi. Așa se explică greutățile întâmpinate de Weiss în cariera universitară, agravate nu cu puțin de aderarea sa neprecupețită și timpurie
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
unul dintre membrii CNSAS (poetul Mircea Dinescu). Va fi contribuit la asta, de bună seamă, și personalitatea deloc îngăduitoare a teoreticianului clujean, care și-a atras, în timpul vieții, dar și postum (prin memorialistica vitriolantă din Viața unui om singur) destule inimiciții durabile. Cert e că, atâtea câte au fost și așa cum le documentează Gabriel Andreescu, contactele lui Marino cu Securitatea comunistă nu oferă destule probe pentru o etichetă ca aceea de colaborator. Și mai nejustificată, și mai insidioasă se dovedește campania
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]
-
în mod special), apoi, în importantele funcții publice pe care le-a deținut atât în țară, cât și mai ales în străinătate. Sincer patriot, a avut și el opțiunile lui politice care i-au determinat o anumită optică, amiciții și inimiciții, de unde, un firesc subiectivism și judecarea prea severă, până la eroare, a unora dintre marii lui contemporani. Ion Bălăceanu aparține vechii familii boierești a Bălăcenilor, atestată documentar în Țara Românească din secolul al XIV-lea. Născut în 1828, a început să
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
Cosașu ? În al treilea rând, și aici ating un punct nevralgic, problema Angelei Marinescu, marea problemă personală a Angelei Marinescu e aceea că nu a fost și nu e contestată. Că tocmai ea, turbulenta, nu stârnește furii, ci numai, eventual, inimiciții. E de-a dreptul amuzant, apropo de asta, felul cum apar relatate, într-un interviu, un episod de frondă și consecințele lui. Întrebată care au fost reacțiile lumii literare atunci când, dintr-o dată, poeta a apărut rasă în cap (fiind „prima
DEMN DE CONSEMNAT II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343587_a_344916]
-
adaptabilă, M. se distinge prin sinceritatea și promptitudinea opiniilor, dar stârnește și multe antipatii. În 1838 tipărește în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” o violentă critică a vieții culturale din Țara Românească și își atrage cu acest prilej numeroase inimiciții. În 1842 va fi destituit din învățământ. Chemat în Moldova, acceptă un post de profesor la Seminarul din Iași. Părăsindu-l însă în 1843, în urma unui conflict cu direcția, se întoarce la Craiova, unde este repus în drepturi. În 1847
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
Ateneul român”, „Trecutul”, „Tribuna română”, „Dacia”. Numit în 1859 custode al Bibliotecii Școalelor (căreia îi donează patru mii de volume) și la începutul anului 1860 profesor de istorie, geografie și statistică, este revocat în mai puțin de un an din cauza inimicițiilor pe care începuse deja să le stârnească. Înființează un „institut privat de educațiune” la care renunță în 1862, când își reia postul de bibliotecar și pe cel de profesor (la Gimnaziul Central), fiind însă destituit în 1863, în urma unui proces
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
poet satiric ale lui Orășanu, altfel deloc neglijabile. Scriitorul recurge adesea la portretul satiric în proză sau versuri, îngroșând însă trăsăturile negative ale celor portretizați. F. devine astfel, spre deosebire de revistele scoase de Orășanu înainte de 1875, o foaie strict personală, ilustrând inimicițiile redactorului. R.Z.
FARFARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286960_a_288289]
-
un stil, deosebit de cel al periodicelor din România, cu o anume predilecție pentru retorism, cu o eleganță a argumentării, dar și cu izbucniri polemice. În această manieră vor scrie și Aron Densușianu, ale cărui violențe aveau să-i aducă multe inimiciții, și M. Strajanu, iar mai târziu, I.V. Barcianu, Iosif Blaga și Al. Ciura. O notă nouă, mai îndrăzneață, mai modernă, aduc Ilarie Chendi și I. Scurtu, cărora li se adaugă Septimiu Sever Secula, Iosif Hodoș sau Sextil Pușcariu. Alte colaborări
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
de �atentat" la �cauza națională grecească" nu au mai putut avea efect: comunitățile românofone erau legate, prin ereditatea latino-romanică, cu un stat numit România, aflat la nordul Dunării. Integrarea în romanitatea românească se împlinise! Este drept, prima consecință a fost... inimiciția Grecilor: Aromânii, în special, altădată beneficiari ai culturii grecești, se orientau, acum, spre latinitate! Rezultatul: cei care rămâneau în Peninsula Balcanică erau constrânși să se grecizeze, iar alții, nu puțini, își căutau refugiu în nordul Dunării, (daco)românizându-se. începea
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
și statul) se angajează în susținerea morală și culturală a �elementului românesc" din Balcani, pentru... a-l �salva din ghearele grecismului" (!). Statele sud-dunărene reacționează împotriva acestei �propagande românești", iar conflictul balcanic din 1913 nu face decât să intensifice contrarietăți și inimiciții subterane... Acuzațiile la adresa unui �naționalism românesc", expansiv, în Balcani, nu li psesc. XIII. Problema comunităților romanofone - românofone - constituie din ce în ce mai mult un element important - sine qua non - al întregii românități românești. De la conștiința identitară, etnolingvistică, până la imaginea istorică a originilor latino-romanice
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Grigore Ureche. încercase marele boier să-i ridice pe mereu neliniștiții locuitori din Orhei și Lîpușna 198 și să-și alăture și alți boieri. între ei, pe marele jitnicer Gheorghe Bogdan, căsătorit cu fiica marelui vistiernic Palade, Maria 199. De inimiciția unor voievozi boierii scăpau, uneori, autoexilându-se. Câteodată pribegia era fără întoarcere. Marele vornic Vasile Costachi, cel însurat cu Catrina, fiica lui Iordache Toderașcu Cantacuzino (mare vistiernic la fel cu tatăl său, Iordache Cantacuzino), a pribegit în țara Românească când pe tronul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
declanșate de obicei de rudele defunctului („rudele viclene” - le zicea cineva), de urmașii direcți, de copiii nelegitimi etc. Circumstanțele adesea dramatice în care își duceau viața reprezentanții elitelor românești îi îndemnau pe aceștia să aibă grijă de moștenire. Presimțind consecințele inimiciției lui Petru Cercel, marele paharnic Gonțea (singurul dregător în epocă ocupant al rangului acestuia din 1568 până în 1583) și fiul său Neagul și-au lăsat toată averea jupâniței Vișa, admițând ca „ea să fie volnică să dea averile [...] cui va
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
avè oi da; ce, neavând bani să-i dam, ne-am socotit în-de-noi frățește...”) pare a fi fost un destin în neamul Costinilor, căci Nicolae, fiul lui Miron și istoric de bună ținută, a murit în 1712, cu datorii neplătite. Inimiciția unor Voievozi (conservată încă „din boierie”) putea pulveriza averea adversarilor. Era de ajuns o acuză de „hiclenie”, pentru ca bunurile celui învinuit să treacă pe seama Domniei. Așa a pățit marele vistier Stoica din Strâmba (cel însurat cu Dochia), căruia Alexandru Vodă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Teodora Frangulea („sora Frangului”) și, în fine, cu Maria. A urcat, între timp, pe scara rangurilor - ajungând mare spătar în 1674 și deținând aceeași dregătorie între 1679 și 1681 și din nou, din 1690 până în 1706 -, cu întreruperi provocate de inimiciția unor Voievozi (chiar și a lui Gheorghe Duca, pe care l-a susținut și căruia i-a adus și steag de domnie de la Stanbul); a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte, în 1682, însoțindu-și mama, și s-a aflat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]