772 matches
-
imaculate. De altfel, trebuie să spun că poemele V și VI, cvasi-transpuneri în holorimă a baladei lui Enigel și a Regelui Crypto îți taie, pur și simplu, răsuflarea. Și al doilea exemplu: a patra strofă din poemul al XIV-lea: ,Inorogi/ (verzui ca marea în cleștare,// în spumeag alb), e negreșit/ că ies, cînd ies că sună,-n dolii, cornii;/ că ies, cînd sună-n do, licornii/ în spume galbene..." De ce ar suna licornii în nota do, care e o notă
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
Am traversat prin vise/ încăperile promise/ Pînă la pod/ am ajuns la nod/ Pereții cîntau Ave/ Lemnul își adîncea gropile-epave/ ceața întărea părerile/ lumina își trimitea galerele/ Treceau prin somnul meu/ cu lopeți de săpat, aplaudînd mereu// Privirea-mi spăla inorogi/ Măști la care să te rogi/ erau arse/ fumuri toarse" (Existență în somn prin miriști orbitoare). O "filosofie" a decrepitudinii universale ne duce gîndul și la un Bacovia speculativ, locvace, care-și discursivizează densele nuclee sumbre: Cînd noaptea rănile se
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
tandru-dureroasă expansiune, ce înțelege, la un moment dat, a se înfățișa sintetic, în următoarea tonalitate valéryană: "Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind prin aer/ Ca un ochi în lacrimi.// Castitate rog/ Carnea zăvorîtă,/ Eter să surîdă/ Ca în inorog:// Brațe-n dezvelire/ Ca joc de făclii,/ Mai mult infinire/ Sabia le urzi.// Încet ele prind,/ Și la buze poartă/ Sîngele divin care înțarcă/ Vis și arsură.// Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind prin aer/ Ca un ochi
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
OK. Dintr-o dată se răzgândește. Dar Dumnezeu? Asta unde s-a dus? N-aveam întâlnire cu el? Nu trebuia să stăm de vorbă? A întârziat? Sau poate că se ascunde? Poate i-e frică de noi? Ți-e frică, hei, inorogule, țipă el. Inorogu’ lu’ Pește. Râde în hohote, într-un mod care mi se pare exagerat. Ca și cum ar fi spus lucrul cel mai caraghios din lume. Pare din ce în ce mai stârnit iar eu, prin contrast, din ce în ce mai rezonabil, ca de obicei. Oboseala și
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
Circul Pinder mi-a oferit o sută de mii de dolari ca să-l prind, continuă el, cu degetul pe buze. Îți dai seama ce glorie pentru menajeria lor? Alături de elefanți, de leii Hector și Andromaca, de focile Mimi, Fifi, Riri, inorogul Dumnezeu! Hermafroditul primordial! A revenit la marginea schelelor, aruncând cu mâinile întinse un lasou imaginar. Niște ferestre strălucesc în depărtare la apus, în vârful turnurilor din noul cartier la Défense. Soarele își înalță creștetul roșiatec peste Nation, peste periferiile îndepărtate
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
ochi gălbior de iscoadă țineau golul dintre cuvinte și semințele sale - amăgitoare-odihna în fuga atâtor vâltori prin care duhuri și spaime, năluci și ispite dau să'mpresoare gândul lumina sporindu-i-o rostul literei se lasă văzut învățând a muri inorogi coborau în tresărirea fecioarelor pe valea suspinelor, pe cărări de lună bătute țintuite cu flori îndărătnice tainei și trecerii - îndelungă-i pânda în care dorm vânătorii visând să doboare neizbăvirea și visul din urmă în arătarea tărâmului prejmuit de mistere
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
lume într-un punct/ Dacă cineva, o, doamne, dacă cineva...” (dacă) Metaforicul reflexiv folosește concepte mult prea obosite: Neființă, vid, catharsis, materie, eon ș.a. și, în general, lexicul poetic din aceste poeme a fost mult prea frecventat (zbor, pasăre, câine, inorog, piatră, înger, ochi, lumină). Alex Moldovan spune undeva că „e atât de greu să scrii despre un lucru tragic fără să devii/ patetic”, dar salvarea versurilor ar fi putut veni din prospețimea și originalitatea tropilor. Cum temele poemelor sunt cele
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
prin cărți și atlase. Se recunosc imediat personajele și structurile (propp-iene) ale basmului: fii de împărați care pleacă în călătorii inițiatice pentru salvarea prințeselor răpite, etapele încercărilor, tovărășiile de drum cu ființe înzestrate supranatural (centauri - pe unul îl cheamă Hippokalos -, inorogi, cai și stânci vorbitoare) sau nelipsiții zmei, balauri și vrăjitoare. Grupul de oameni "extratereștri" prizonieri pe planeta premitologică ajung astfel în postura de ciudați tovarăși de drum ai prințului Brave Soul, un Făt-Frumos avant la lettre. Puterile lor magice sunt
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
le crești sub arcadele sânului./ Nu sunt bolnav, nici întreg sănătos,/ Cu arcul și cu haitele nu mă mai întrem,/ Cum nu mă mai desfată nici cerurile de lemn./ Din turnul pleoapei,/ Din cetatea sângelui,/ Scriu această carte/ Ca un inorog nespus de urât,/ Să știe ierbile tale albastre/ Că încă trăiesc, și atât. " De la primele volume la cele din ultimii ani, se poate vorbi de o schimbare a vocii lirice a lui Al. Mușina. Poezia în pijama roz, Stop-cadru cu
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
DIN LAZARET” (Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu, 2004) • POȘTALIONUL DE SEARĂ - „FILE DIN JURNALUL UNUI HERUVIM” (Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu, 2005) • DINCOLO DE TĂCERE - „Jurnal de poet” (Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu, 2009) • DANSUL INOROGULUI - „ELOGIUL MELANHOLIEI” (Editura „Semne”, cu ilustrații de AuroraSperanța Cernitu, 2010). REFERINȚE CRITICE Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei, Cezar Ivănescu, Î.P.S. Antonie Plămădeală, Alexandru Andrițoiu, Aurelian Titu Dumitrescu, Artur Silvestri, Tudor Opriș, Gheorghe Filip, Ana Dobre, Ion Bădoi, Roxana Olteanu Roșu
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
hectare întregi de bălării ard în întuneric e o muzică ezoterică pe fundal miroase a jumări de vise romantice e o atmosferă superbă / se tăvălesc de râs mii de lighioane fiecare are câte un stilet înfipt în frunte par niște inorogi înroșiți de chin și deznădejde cuvintele dau bună dimineața scamatorilor ordinari ce transformă vinul liturgic în tinctură de vis spălându-i pe față pe dracii împielițați goniți de tămâie în dreptul ușii de la intrarea în iad se adâncește o matahală de
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
depun lapți vii acolo toți delfinii plange-m-ar chiar bunica și pisica eu voi scrie prin coșmar sunt poet nu știu ce-i frica m-a-nfiat o cetacee la un bar când sorbeam drog eu visasem o femeie și-a picat un inorog șerpi de dor Îmi pasc prin sân și sportiv dau din picioare o să-mi cumpăr un stăpân ca ESOP sau la-ntâmplare apoi mă Întorc acasă când vis dorul m-o lătra și-mi pun sculele pe masă foaie verde
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
Și strig: „Gaumargios!”, tinerețe pierdută! „Gaumargios!”, pasăre cu cioc de opal! „Gaumargios!”, mister al iubirii din Bodbe! Și-n somn vă strig pe voi, iubiri pierdute: Djvari, Mtskheta, Vardzia, Svaneti, scumpă Uplistsikhe... SCADENȚA DIN VIS Greu de purtat mantia sărutului. Inorog fără zăbale de aur. În seara asta am văzut cămașa morții pe tine strigându-te! Pe o scară a nenorocului te prăbușeai, În adâncul tăcerii roz, ultima Clipă dinaintea rostirii... Cum nimeni nu cuteza Înflorirea, cum securea nesomnului mă pocnise
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
Dormind învelită Între gânduri, Un adăpost La fel de bun Ca o pădure neumblată, Jocul de-a prinselea Sau îmbrățișarea cuiva Îndepărtat și drag. * Palme iubitoare Cu linii strânse în buchete, În torenți, în poteci Neștiute vânătorilor Și păstorilor, Poteci bătute de inorogi Și de alte făpturi Veșnic măiestre. Vâltoare în care se curăță Postav Ca și păstrăvii De lenea lui iulie. Același greiere Desenat de o mie de ori; Un gest de adorație A liniei, Detalii aproape perfecte, Înclinarea frunzei Nimbul lunii
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
Marco Polo își mărturisește șocul și marea dezamăgire la întîlnirea cu unul din animalele mitice ale imaginarului occidental: departe de a fi grațios, alb ca neaua și ferindu-se de apropierea omenească, dar gata să se așeze în poala fecioarelor, inorogul (despre el era vorba) e scund, gros, negru, se tăvălește în noroi și e dispus mai curînd să atace domnițele decît să se lase mîngîiat. Era, de fapt, evident pentru mintea noastră cea de-acum, rinocerul, prototipul ionescian de mai
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
din puțul cu reziduu fosil se naște în civilizația ecranelor peste globii străpunși cu țepe informaționale sâmburii de Halloween se pietrifică în plăcinta în care scormonim răvașe creier preparat cu mixerul blestemul V. Domnii surprinși Domnii peste posadele de gheață Inorogi țesuți în verdeața înaltă a cerului înmiresmat în mațele turbanelor-țepele purpurii în foalele lentilei-vătafii bulbucați în burta cimpoiului-viclenia și trădarea Struțocămile prin deșerturi de sacâz pălmași umeziți de bruma căzută pe casele de pai străpunși cu cârjă de păianjenul șchiop
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
Alexandru Con Haiduci, inorogi și motani Proaspătul student Nini Stănescu ar fi continuat poate să scrie versuri lejer, umoristic și fantezist, dacă admiterea sa la Filologie n-ar fi avut loc în anul de (dis)grație 1952, an în care și Nicolae Labiș vine
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
cele mai variate ritmuri de la melopeea doinei și sugestia simbolistă pînă la improvizația sincopată a jazzului sud-american. Aici apar pentru prima oară îngerii și păsările ce străbat mai tîrziu cerul poeziei sale, intrînd în vorbă cu poetul. Bestiarul stănescian cu inorogi străvezii, cai în cavalcadă sau împietriți, cu lupii săi flămînzi alergînd pe omătul cristalin al unor peisagii sticloase, cu rîuri înghețate, dominate de zăpezi strălucitoare și sori de gheață deasupra codrilor oglindiți de cerul rece, limpede și sur, într-o
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
idealiste" sunt aproape criptografiate în extraordinarul Enghidu, început prin 1957, încheiat în 1959 și tipărit abia în 1965 în volumul Dreptul la timp. Cîntecele la drumul mare vor fi astfel înlocuite treptat în proiectele editoriale ale tînărului autor cu Cîntecele inorogului, probabil autenticul volum de debut al lui Nichita Stănescu, dacă epoca nu l-ar fi obligat încă un deceniu la un regim ,,underground" al poeziei sale. Scriind pentru primele volume destinate editării (Sensul iubirii, 1960 și O viziune a sentimentelor
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
le-am fost ieri pròroc și-ajutor de cer piscului i-am spus să-i fie dor nu e duh să nu-i fi fost învățător și-acum sunt chemat - plebeu banal - să mor ...L-am pârât pe Crist la Inorog: mi-a șoptit ca viață să nu-mi rog... MAI RĂU DECÂT MINE am stricat cuiburi de stele am surprins nuditatea Lunii poduri surpat-am în cer să se-ntoarcă străbunii am dezertat din hore de iele afișe de circ
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
nu-s să toarcă soarta - spânzuratu-s-au de grinzi nici măcar pe Răstignitul - nu-L mai ai - Iudă - să-L vinzi... din clopotniță cocorii cad greoi la mine-n brazdă pe moșie năpădit-au viermii beznelor de caznă Cățelul Pământului și cu Inorogul se-mpăcară-n noapte șui - ca surdul cu orbul regi și neamuri au apus - îngropate-n sorburi mlaștina-a-asmuțit în munți bufniți șerpi și scorburi bieți stejarii plâng pe prispe - Lebăda-i străpunsă e nebună Cosânzeana - stă în piatră-ascunsă... unde-i
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
răstignit Poet dialogul nostru - însă - miroase-a cuplet: mii istorii supurânde - infectând candoarea inversează - în oglindă - ìcon și scrisoarea bălării de vorbe goale - puradei tiranici năvălesc în teatrul lumii - și se cred oceanici... niciun trandafir nu crește în calea urgiei inorogii năpârlit-au cornul nostalgiei velerim și veler Doamne - sânge scurs în noapte dragostele cruciate: bordeluri de șoapte... spade și deliruri sfinte șopârlesc de zor raiul palmei templiere: sacru abator... cinici - diavolii-mi descântă între lacuri oarbe vine Prințul însuși - àpoi
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Mariana Neț În franceză, inorogul e un substantiv de genul feminin. Prin urmare, în fabliaux-uri și balade, el ar trebui să se întrupeze într-o femeie, mai exact: într-o fecioară. Dar nu se întîmplă așa, pentru că unicu-i corn, uriaș, trufaș, e, după cum se știe
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
hermafrodit. Nu pare cu totul imposibil, deși n-am studiat în profunzime și exhaustiv legendele licornului, licornei. Însă știm că Evul Mediu nu este numai romantic, ci și abisal-pervers. În ceea ce privește traducerea românească a (titlului) romanului, lucrurile stau, aparent, mai simplu. Inorog, licorn sau unicorn, toată seria sinonimică este de genul masculin. E drept că, din cînd în cînd, livresc, sub influența limbii lui Villon, dar poate că mai ales grație tapiseriilor de la Cluny, se spune și licornă. Pe de altă parte
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
merită să țină în brațe - tot precum o mamă înțelegătoare, care se sacrifică în tăcere - un narcisist licorn, satisfăcut că o posedă, în sfîrșit. Iubirea - pare a spune Tracy Chevalier, ca și tapiseria - nu e vînătoare de licorne și de inorogi. E un joc al seducției, al frumuseților naturii și al artelor, un joc al minții și al simțului (artistic), care se încheie - fiindcă totul are un sfîrșit, chiar și în vise - prin consimțirea calmă a inevitabilului, dar și prin refugiul
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]