308 matches
-
Geloziile lui Enescu, sincopele din relația lor, toate sînt relatate în același registru dificil al patetismului camuflant, fardul de salon. "în întunericul învăluitor al marii terase, cu parfum de mentă sălbatică și rezeda, Pynx și cu mine aspirăm îndelung Spațiul insondabil, în adîncul căruia sclipesc astrele, palpită planetele, trec deja cu dîre lungi de lumină stelele căzătoare și se desfășoară infinită enigma Căii Lactee." Cam astfel de pagini fac lectura dificilă - pentru că printre astfel de descrieri putem găsi aventuri fascinante cu un
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
Iordan Datcu Cei mai mulți dintre români care, încă de la începutul lui decembrie, cercetează piețele în vederea cumpărării unui brad arătos și, totodată, colindă magazinele pentru a cumpăra cadouri celor dragi, cred, probabil, că obiceiul împodobirii bradului de Crăciun vine dintr-un trecut insondabil. Dacă s-ar face un studiu asupra contestării, de către români, a unor obiceiuri, acuzate de nespecificitate românească, pomul de Crăciun (bradul luminat și împodobit) ar constitui un capitol semnificativ, pentru că i s-a tăgăduit, timp de vreo șase decenii, între
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
și-au făcut deja o idee despre valoarea cărții care mi-a iluminat ontologic și axiologic o noapte întreagă. De fapt, ea nici nu este simplă o carte, ci o fantă antientropică a universului prin care mesajele valorizante ale divinității insondabile se revarsă diadic asupra emisferelor noastre cerebrale. P.S. În ultima vreme, Cornel Nistorescu se îmbracă bălțat și se erijează în arbitru al unor dispute din politică, economie, istorie, lingvistică etc. Într-un număr recent din ziarul pe care îl conduce
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
cu legături inexplicabile toate spiritele care o iubesc", poezia nu e, din fericire, pentru Cassian Maria Spiridon, o simplă ilustrație religioasă, o anexă a pietății, ci o existență autonomă, o "lume" ce-și are propriul statut, chiar dacă, în nucleul său, insondabil. E adevărat că Bacovia e comentat prin obiecția că universului său vizionar îi lipsește Templul, din care pricină în spațiul acestuia dau năvală stihiile, pustiul, amenințările teribile ale imensității ce se refuză oricărei ordonări: "Boala de nevindecat a lui Bacovia
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
ar trebui să ne zbatem, asemeni somonilor, în susul torentului de cerneală care formează buclele vieților noastre, să navigăm înapoi, către primele pagini, prima frază, primul cuvînt, prima literă și să suim în fine, prin penița de aur dumnezeiesc, în rezervorul insondabil al harului, acolo unde se află, adormite, toate poveștile." "Greșala" de a urma cursul molcom al fluviului face parte integrantă din Corpul lui Cărtărescu. 400 de pagini de roman ascund multe pasaje pierdute de deliruri mult mai puțin concise și
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
în lumea celorlalți - se află, în secolul XX, pentru prima oară pusă în discuție. Estetismului agnostic i se suprapune postura narcisistă a personajelor principale, pentru care „lumea celorlalți” nu mai există. Rezultatul: abolirea legăturilor interumane, apoteoza scriiturii, explorarea universurilor interioare insondabile și, mai ales, declararea realității drept entitate incomprehensibilă. Există, evident, și disidenți de marcă față de această generală tendință (e de ajuns să ne gîndim la Thomas Mann, Mihail Bulgakov, romancierii sud-americani etc.), iar autorul se oprește cu delicii asupra operei
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
rotesc regină-sclavă" ( Sunt fericită, iartă-mă). Dar spre deosebire de un Ion Alexandru, de un Gheorghe Pituț, de un Mihai Elin, autoarea severineană înțelege a lua o distanță am spune, azi, postmodernă, adică ușor ludică, glumeț relativizantă față de lumea neașteptată a începuturilor. Insondabilele adîncuri primare apar "îmblînzite" printr-o rostire parodică, cuprinse într-un discurs menit a neutraliza potențialul lor exploziv. Extrapolînd un peisaj cu altă adresă, putem aprecia că poeta se comportă cu universul astfel: "Îi dam pastile natur cu gust/ ( Cele
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
impact cu misterele ultime, evident, fără ambiția vană de-a le dezlega, însă cu cîștigul poetic al revelării unor ambiguități tulburătoare, a unor complexități bulversante. în nevăzut bîntuie puteri demoniace, uneori cu neputință de disociat de cele divine. La etajele insondabile ale existenței, binele și răul par a se întîlni, a se mixa în pasta unei ininteligibilități din punctul de vedere al intelectului uman, ca și a confuziei afective derivate, pe care instanțele oraculare nu sînt capabile a le limpezi. Așa
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
la rîndul său analizabilă, întrucît "inteligența" mereu invocată n-ar putea funcționa ca o instanță limitativă ori ca o stație de sosire finală, ci, în măsura în care se respectă, ca un stimul al aprofundării fenomenelor, observîndu-se natura lor intrinseră, recunoscîndu-se și adîncimile insondabile, obscuritățile irezolvabile ce pot intra în compoziția lor. Inteligența n-ar trebui să devină, în nici un caz, propriul său fetiș, fiind doar un instrument al înțelegerii, în variate direcții, într-o combinatorie deschisă, dar nu fără a-și recunoaște, la
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
prin foc să-și purifice suferința, dar nu reuși. Încercă să-și amintească rugăciunile pentru morți, însă frazele păreau să i se fi înțepenit în dosul minții. Apoi se întoarse brusc și se îndepărtă cu un chip fără expresie, aidoma insondabilei rune a Destinului, runa lui Odin, Othin Alfadir, Părintele a tot ce există, zeul victoriei în luptă, zeul morților. În Berlin, ningea. Colonelul Vanov, îmbrăcat în haină de blană, pășea pe trotuarul străjuit de mormanele de zăpadă proaspătă, strânsă perfect
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
pe netezimea mării/ nu mai era mândria arborelui meu genealogic/ nu mai era decât un spectru" (întâlnire cu trupul meu). O adiere străpunge însă jelania tristei condiții a veteranului, virtualitatea o transformă în tempesta Regelui Lear: "Foști navigatorii pe smârcuri insondabile/ împăiați peste noapte în ateliere aristocrate/ predică din cușca televizorului/ unul este expert în domeniul oceanografiei politice/ altul violoncelist pe estrada economicului/ și altul ginecolog cu polonicul răsucit/ în uterul istoriei// fiecare caută soluții pentru salvarea patriei/ a dulcei noastre
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
oceanografiei politice/ altul violoncelist pe estrada economicului/ și altul ginecolog cu polonicul răsucit/ în uterul istoriei// fiecare caută soluții pentru salvarea patriei/ a dulcei noastre patrii căzută pradă/ relelor provocate de postmodernism// înainte de finalul pedagogiei nocturne/ foștii navigatori pe smârcuri insondabile/ îngână aria măgarului castrat" (Talk-show). Probabil că aici atingem ceea ce trebuia spus de la început: angajarea acestei lirici, dincolo de orice partizanat și astfel artistic cu atât mai eficientă. Căci nimic nu este întâmplător în această recoltă de multe cicluri, altfel dăruite
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
nu știa, dar n-avea importanță. - Care simfonie îți place mai mult, Simfonia Destinului sau a 9-a? îl chestionă ea în schimb, ca de la cunoscător la cunoscător. Mirel îi explică fără nici o urmă de ironie sau exasperare față de profunzimile insondabile ale interogației, că un muzician nu poate să facă asemenea comparații, că pentru el, opera beethoviană era un întreg indivizibil, chiar dacă o aborda treptat. - Am cântat până acum cele mai cunoscute sonate - Appasionata, Sonata Lunii, Sonata op. 111 care este
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
sub privegherea benefică, s-ar zice, a unui geniu fast al locului". Cu toate că Brăila nu s-a ilustrat întotdeauna ca un centru științific și cultural asemănător altor orașe ale țării, ca Iașiul și Clujul, de pildă, totuși aici, printr-o insondabilă alcătuire a naturii, a peisajului și a atmosferei specifice, a plămădirii ființei umane, în tainicele ei structuri spirituale și morale, s-au creat căile de afirmare a "rasei brăilene", a numeroșilor oameni care au întrupat în mod exemplar inteligența, cugetul
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
originară, încheie, cu un tablou static, poemul: „Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii". Metafora centrală este cea a „dublului nepătruns, întunecat”, ivit din tenebre insondabile, din abisuri străvechi, pentru apărarea valorilor perene: dragostea, fidelitatea, onoarea, arta cuvântului, care exclud, fiecare în parte, dar și în multiplele interferențe posibile, impostura. Ultimul vers al poemului, „Doi colți însângerați, în raza lunii”, memorabil și emblematic, permite cele mai multe interpretări
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
care au pășit printre cioburi și spini înghițind-și lacrima mută a durerii pentru a ieși la suprafață, să soarbă o gură de aer curat și dătător de energie. Intuim, cu emoție drumul dus-întors făcut fără întrerupere în adâncul sinelui insondabil și anxios, acolo unde s-au sedimentat secvențele de viață, și ni-i imaginăm căutând cu încordare calea spre lumina bucuriei de a trăi, încununată de speranțe. Acestea pot fi o lecție de viață chiar pentru noi toți, cei care
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
omul” - rămâne valabilă în aplicabilitatea ei la o persoană concretă sau ca deziderat formativ, postmodernismul redimensionează conținutul sugestiv al acesteia, propunând o inimaginabilă pe vremea naturalistului francez libertate a alegerii și a asumării oricăror și oricâtor stiluri din multitudinea practic insondabilă a tipologiilor disponibile la momentul de față.
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
e pus, un pic partizan, sub semnul unui angst în virtutea căruia scrisul lui consună cu o anume direcție a poeziei mai noi. Sigur, e și acesta un mod, legitim în felul său, de a citi poezia. Numai că expresivitatea aproape insondabilă a versului din care e decupată această sintagmă stă în altă parte, în altă formulă. Poemul în cauză merită citat integral: „ea e femeia din vis. pe când străbăteam o zonă alburie lăptoasă prin anii mai tineri carența și pavăza înțelepciunii
Precizări asupra preciziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2828_a_4153]
-
greu, mai complicat, e că suntem și ceea ce a fost în jurul nostru acum treizeci, patruzeci, cincizeci de ani, ba unii și ceea ce a fost acum șaizeci ori mai mult. Ceea ce complică lucrurile dar complică mai ales conștiințele, dând impresia abisului insondabil, atât de sondabil, vai, dacă știi cât de adânc să arunci instrumentul. Acolo, înăuntru, găsești lumi întregi care nu mai sunt, în aparență, pe-afară, încremenite că acele rare cadavre care nu se descompun în pământ zeci de ani și
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
prea ampla ei umanitate. * Memoria: cea mai apăsătoare ficțiune a omenirii. Încetînd a ființa în real, trecutul se transferă într-o viziune incontrolabilă, deopotrivă la cheremul gratuității și al tendenționismelor. * O veritabilă inteligență nu expulzează sentimentul, ci-l imită prin insondabil. * O creație începe prin ea însăși și sfîrșește prin stil. Sau, chiar mai rău, prin manieră. * Orice înscenare are o tentă de frivolitate. Stilurile cultivate deliberat constituie teatrele literaturii. * Să-i fie dat oare detaliului a se salva printr-un
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
de ce ai ajuns să mă pedepsești/ atât de tare?/ de ce am ajuns să Te iubesc atât de mult?". Melancolia, durerea și iluminarea, anxietatea metafizică și moartea se transmit din poemele lui Paul Daian, copleșitor și grav, veșnicele vibrații sufletești în fața insondabilului. Sunt versuri bune, ce respiră o sensibilitate genuină, o sensibilitate a esențelor bulversante. Paul Daian, Mingea de păr a vieții, Editura Coresi, București, 2000, Colecția "Poeții orașului București".
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
de strungăriță. “ Optica relațiilor dintre cele două jumătăți mitologice, femie și bărbat, afectivă și poetică, îi plac mult prozatoarei, mașinăria ei de imagini dispersate, dar făcând parte dintr-n tot unitar, se mișcă după legi care sunt ale unor psihologii insondabile. Personajul, care la un moment dat,strigă “Eram libeeer! “, de fapt, își exercita “libertatea “ ritualică, ca apoi, din nou, să-și modifice arbitrar obțiunea. Inefabilul epic ce decurge de aici, pecetluit de eresuri misterioase și dorinți fizice, de intuiții fulgurante
UNITATEA ÎN DIVERSITATEA NOPȚII SAU ILUZIA CA BAROC AL AMINTIRILOR, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382150_a_383479]
-
ciungul își părăsește roata, zâmbind a răzbunare din rărunchi ca un trișor genial cu iz de aparență - cu privirea-n febră și lacrima orbită de cari la asfințit. între Soare și Lună (torțe-n vântul cosmic) glasul de tunet rămâne insondabil. Când latră un câine, dispare încrederea și înțelepții aceia cuceresc lumea cu diferite tehnici de imbecilizare. dar ce inspiră această aripă, vinovată de nostalgii? este doar lumea aceea din care toate razele converg - încoronând întreaga fire cu libertatea elogiată de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
primordială, în care frumusețea, echilibrul și armonia, mai ales armonia, se manifestau plenar și firesc la scara întregii existențe. Era o muzică miraculoasă, mai presus de toate îndreznelile fanteziei,pentru că ritmurile și armonia ei mă trimiteau nu numai spre depărtările insondabile ale universului, ci și spre străfundurile neștiute ale ființei mele fragile și șovăitoare ”... „Părăsesc fundăturile, abisurile și căderile vieții cotidiene, ca să plutesc euforic în fluxul sonor. Este o ascensiune în lumina tonală. În această lumină viața și ființarea mi se
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
contrareacție la dictatura realismului. Între lume ca atare și imaginea modelată mental a acesteia, diferența de orizont rămâne, în orice moment, sensibilă. Capitolul de Sinteze - în care se regăsesc autori ca Tolstoi ori Dostoievski - și cel intitulat Legături abolite, universuri insondabile aduc puternice garanții în acest sens. Problema pe care o identifică Toma Pavel aici nu e nici pe departe realismul romanului, ci exclusivismul realismului în modul de a concepe genul romanesc. În alte vorbe, nu atât datul istoric, cât constructul
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]