101 matches
-
zonă puțin explorată, dacă nu aproape virgină, a vieții noastre publice. încercările anterioare ale unor mari companii de a se împlica în astfel de acțiuni, cazul companiei Daewoo, de pildă, chiar dacă au fost extrem de spectaculoase în sine, au rămas simple insularități, fără istorie și fără consecințe. Spre comparație, proiectul inițiat de Allianz-Țiriac se înscrie într-o altă perspectivă, și anume în aceea care privește, conștient sau nu, mai curînd o problemă de principiu, de atitudine morală, decît una interesată exclusiv de
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
totul apare mai concentrat, cu o încărcătură încă mai simbolică" (p. 8). Studiile, organizate în capitole (Dincolo de ape - cuprinzînd cercetări legate de istoria imaginarului, Izolare/ Transfigurare - transmutările în mitic ale izolării, Spațiul utopic - proiecțiile lumilor perfecte în spațiul insular, valorificarea insularității, Insula România - aspecte semnificative ale cazului românesc) vin din zone diferite intersectînd în fapt un spațiu interdisciplinar: istorie a imaginarului (pentru spațiul românesc, grecesc, irlandez, francez, arab, britanic), etnologie, filosofie, sociologie, urbanism, gnosticism și misticism arab, hermetism și alchimie renascentistă
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
forme întîlnite în textele irlandeze de secol XII (Philippe Walter, Directorul Centrului de Cercetare a Imaginarului de la Universitatea Stendhal, Grenoble - Les Îles mythiques de l'Autre Monde dans La Navigation de la barque de Maelduin, texte irlandais du XIIe siècle), prezența insularității în imaginarul românesc, mai ales în reprezentări mitice ținînd de simbolistica arcei (lui Noe) și a bisericii (lui Manole), de insulele fericiților din textele apocrife și valorizarea în acest sens a Insulei Șerpilor, de miturile cosmogonice românești și construcția tradițională
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
loc al perfecțiunii a alimentat mitul orașului interzis din Africa neagră, Tombouctou, transformînd, chiar împotriva evidenței, o localitate totuși modestă într-un strălucitor centru cultural și comercial (Simona Corlan-Ioan - Tombouctou: Orașul-insulă în Africa neagră). Locuirea însăși este o formă a insularității și cercetarea atentă a dispunerii spațiului privat față de cel public spune multe despre organizarea discursului public/ civic într-un oraș, refacerea înfățișării civilizate a orașelor mari din România necesitînd atît refacerea spațiilor private ("spațiul public depinde de existența spațiului în
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
de la Renaissance). Literatura se oferă discuțiilor despre imaginile izolării și traiectele inițiatice în două texte ale lui Thomas Mann: Muntele vrăjit și nuvela Tristan (Ștefan Borbely - Sanatoriul ca spațiu insular în opera lui Thomas Mann). Dar și textele "clasice" ale insularității: Robinson Crusoe și Aventurile lui Guliver în contextul mai larg al imaginii insularității la britanici (Mihaela Irimia - Insula distopică sau ascensiunea eutopiei către utopie poate fi oprită) și Utopia lui Thomas Morus ca relatare despre cetatea ideală sau țara nebunilor
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
două texte ale lui Thomas Mann: Muntele vrăjit și nuvela Tristan (Ștefan Borbely - Sanatoriul ca spațiu insular în opera lui Thomas Mann). Dar și textele "clasice" ale insularității: Robinson Crusoe și Aventurile lui Guliver în contextul mai larg al imaginii insularității la britanici (Mihaela Irimia - Insula distopică sau ascensiunea eutopiei către utopie poate fi oprită) și Utopia lui Thomas Morus ca relatare despre cetatea ideală sau țara nebunilor (Mădălina Nicolaescu - Utopie sau narragonie? O reprezentare cartografică a insulei lui Thomas Morus
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
din ghetou") și, în granițele ei bine strînse, insularizarea imaginii lui Ceaușescu în producțiile plastice oficiale și evoluția cultului Conducătorului (Adrian Cioroianu - Ceaușescu pe insula culorilor. Construcția unicității în plastica "omagială" românească). Chiar în carte se trasează o zonă de insularitate în apa nediscutată a privirii europene asupra fenomenelor izolării etc. prin studiul lui Silviu Lupașcu despre insularitatea inițiatului în ascensiunea sa spre desăvîrșire în mistica arabă (Ibn Tufayl, Ibn Al'Arabi, Ibn' Abbad - insula ca topos al regăsirii de sine
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
evoluția cultului Conducătorului (Adrian Cioroianu - Ceaușescu pe insula culorilor. Construcția unicității în plastica "omagială" românească). Chiar în carte se trasează o zonă de insularitate în apa nediscutată a privirii europene asupra fenomenelor izolării etc. prin studiul lui Silviu Lupașcu despre insularitatea inițiatului în ascensiunea sa spre desăvîrșire în mistica arabă (Ibn Tufayl, Ibn Al'Arabi, Ibn' Abbad - insula ca topos al regăsirii de sine). Adevărata opoziție nu este între insulă și continent, între minoritate și majoritate, oricare din aceste categorii putînd
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
majoritarilor "continentali" rătăciți pe insulă", p. 164), ci între insulă și abisul marin din care emerge, o discuție despre imaginarul insular deviind neapărat către problematica limitelor și a originii, a matricei, a situării noastre față de ea (Virgil Ciomoș - Înspațiere și insularitate. Figuri analogice ale individuației). "Mesajul" unui asemenea demers (de conștientizare a figurilor imaginarului) ne este descifrat în finalul Cuvîntului înainte: "trăim într-o lume în care s-au destrămat solidaritățile tradiționale. O lume în care totul se perindă într-o
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
-i aparțin și nici nu-i voi aparține vreodată în întregime. Vreau să iubesc poporul, țara, istoria și cultura ei, dar nu-mi reușește decât în parte. Sunt multe care nu-mi plac și care mă limitează. Regret precauția, empirismul, insularitatea, sistemul de clase, apăsarea, cenușiul general. Dar Anglia e și țara excentricilor, proiectelor eroice nebunești, invențiilor extraordinare, a unei remarcabile toleranțe. Oferă adăpost și stabilitate multora, inclusiv mie. în A Greek Musée descrii viața ca pe o 'notă de subsol
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Or, acest tip de desprindere îl apropie pe scriitorul român de Trakl, de expresioniști, îl face unul dintre modernizanții lirismului nostru. Comparațiile cu Kafka, cu Blecher, cu Fundoianu (...) sunt legate de tipul de ruptură (s. aut.) (și, în consecință, de insularitate) pe care îl realizează poezia bacoviană. Iar „insularitatea” poate anunța avangarda schițată de Tzara, Vinea, Fundoianu ș.a. Poate să decidă momentul inaugural al avangardei românești (...). În 1905, Bacovia se stabiliza în structurile lui definitive”. Indicatorii, din cadrul capitolului dedicat lui Bacovia
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
scriitorul român de Trakl, de expresioniști, îl face unul dintre modernizanții lirismului nostru. Comparațiile cu Kafka, cu Blecher, cu Fundoianu (...) sunt legate de tipul de ruptură (s. aut.) (și, în consecință, de insularitate) pe care îl realizează poezia bacoviană. Iar „insularitatea” poate anunța avangarda schițată de Tzara, Vinea, Fundoianu ș.a. Poate să decidă momentul inaugural al avangardei românești (...). În 1905, Bacovia se stabiliza în structurile lui definitive”. Indicatorii, din cadrul capitolului dedicat lui Bacovia, sunt etajați în următoarea ordine: Luminile orașului (à
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
realitățile lumii contemporane. Mai mult, Statele Unite sunt învinuite că traduc prea puțin și că scriitorii de-acolo "nu participă în marele dialog al literaturilor". Las deoparte afirmația stupefiantă că americanii ar fi, în lumea de azi, epitoma "izolaționismului" și a "insularității". Nu vorbesc de televiziune și de internet: e suficient să te uiți pe geam și ai să descoperi prezența celei mai "invazive" națiuni din istoria umanității. Însă chiar dacă aserțiunea ar fi exactă, o simplă parcurgere a laureaților din ultimele decenii
De ce li se refuză scriitorilor americani Nobelul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7987_a_9312]
-
al timpului, modelor facile ori populiste. Mult timp am fost convins că muzica irlandeză savantă comportă un oarece filon manierist, fie și pentru că se află în puternicul siaj al componisticii britanice, dar mai ales, pentru că există un irepresibil sentiment al insularității, un instinct al experiențelor reiterabile, indiferent de împrejurări și imperative. Treptat mi-am dat seama că mă înșelasem, că între Dublin și Belfast să perpetueze o lume sonoră intens personalizată, fără a se scălda în sucul exotic tipic școlilor muzicale
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
de neobișnuite încât să permită existența simultană a mai multor spații și locuri incompatibi-le, toate distribuite în sistemul de referință circular al cultelor (cultura generală). Faptul că heterotopiile sunt întotdeauna incluse într-un sistem referențial de deschidere sau/și de insularitate care le face pe cât de izolate pe atât de permeabile, nu le relevează decât calitatea imuabilă de busolă, necesară supraviețuirii într-un spațiu post-modern al melanjurilor culturale milenariste. Astfel Foucault face o distincție - nu neapărat necesară pentru buna funcționare a
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
autorii acestei antologii nu este primul român în Japonia, dar fiecare dintre ei a trăit emoția primului explorator. Am debarcat în Japonia și dacă nu am descoperit încă insula pe care o căutam, ne-am descoperit pas cu pas propria insularitate. Scrisori din Cipangu nu este o dioramă. Nu și-a propus o reprezentare fidelă a Japoniei la scară, cu personaje împăiate, și nici nu e o porțiune finită care se termină brusc într-un perete mascat de umbre. Lumea Scrisorilor
Mărie ku Okamura () [Corola-blog/BlogPost/338342_a_339671]
-
uman. Pe acestă dualitate, productivă în plan artistic, se întemeiază, după opinia mea, poetica lui Andrés Sánchez Robayna, dramatismul reținut al versurilor sale. Locuitor al unui spațiu încercuit de imensitatea oceanului, poetul este, aproape fatal, confruntat cu ceea desemnăm prin insularitate. Andrés Sánchez Robayna vorbește despre această componentă fundamentală a “revelației poetice”. Insulele (inclusiv cele grecești, ale lumii elenistice), spune el, “acutizează sentimentul spațiului” și creează ambianța spirituală a “experienței insularității”, a “sentimentului oceanic” - “sentimiento oceanico”, așa cum îl numește, în care
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
oceanului, poetul este, aproape fatal, confruntat cu ceea desemnăm prin insularitate. Andrés Sánchez Robayna vorbește despre această componentă fundamentală a “revelației poetice”. Insulele (inclusiv cele grecești, ale lumii elenistice), spune el, “acutizează sentimentul spațiului” și creează ambianța spirituală a “experienței insularității”, a “sentimentului oceanic” - “sentimiento oceanico”, așa cum îl numește, în care sunt cuprinse percepția copleșitoare a mării, frumusețea și ritmicitatea ei tulburătoare, imposibila desprindere din capcana farmecului ei permanent și indicibil (v. interviul acordat lui Carlos Javier Morales; cf. și Cuaderno
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
e unic, În sensul că orice subiect se corelează: „Subiectivitatea funcționează precum eul insular. În fapt, subiectul este mai Întâi de toate inter-subiect, co-subiect: istoria «mea», viața «mea» Îmi sunt delegate de ceilalți. Narcis și Robinson Crusoe: iluzia romantică a insularității sub semnul oglinzii. Vanitate a unui subiect imaginar, a diferenței absolute. Unde este adevărata solitudine?”2. Deși conștient de această capcană, dandy-ul nu contenește a se adânci În contemplarea propriului spectacol, străduindu-se din răsputeri să fie unic, de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
este un avantaj defensiv obiectiv, el reprezintă și o frontieră deschisă panoramic; preocupați să rezolve această dilemă, suveranii britanici au transformat coastele adverse În propriile frontiere strategice și au dezvoltat un Înalt grad de perfecțiune În privința navigației. Realitatea fizică a insularității incită la inventarea mijlocului de a domina spațiul comunicării cu exteriorul. De aceea, arhipelaguri cu puternică tradiție comercială au instituit de timpuriu servicii de spionaj, pentru a lupta Împotriva handicapului distanței și pentru a acumula informații despre rivalii lor continentali
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Cristos (6ΖΔΛ(:∀), ceilalți transmit învățăturile referitoare la cult și se preocupă de menținerea lui (8γ4ϑ≅ΛΔ(∴∀). „Slujirea” celor dintâi se caracterizează prin discontinuitate temporală și continuitate spațială, în timp ce „slujirea” celorlalți presupune, dimpotrivă, continuitate temporală - impusă de cult - și discontinuitate spațială (insularitate). Rolul profeților itineranți este esențial pentru că, pe de o parte, lor li se datorează un mare număr de convertiri, iar, pe de altă parte, asigură legătura permanentă între comunitățile creștine dintr‑o anumită regiune. O dată cu fenomenul instituționalizării, mai precis cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
persoanei umane care se extinde și dincolo de Eul acesteia. Eul este resimțit ca o intimitate de sine a persoanei, prin care aceasta este separată de ceilalți. L. Lavelle Îi dă următoarea definiție: „Eul este definit prin subiectivitate, iar subiectivitatea prin insularitate”. Eul este „insula” interioară a persoanei. Fiind experiență interioară, Eul are capacitatea de a putea intra În dialog cu sine Însuși („Eu” și „Mine”Ă, cu Dumnezeu considerat ca Eul divin, În dialogul dintre „Mine” și „Al meu”, precum și În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
susțină fiecare un secol ar trebui pedepsiți să treacă și să facă o cură de umilință toți obstinații ridicoli sau grotești ai suficienței agresive, să se rușineze și să plece smeriți.” Vizitând Sicilia și Sardinia, călătorul face reflecții despre sentimentul insularității: „Singurătatea Siciliei e centrifugă. Cea a Sardiniei, centripetă.” Roma îi pare un oraș cu suflet baroc, statuia lui Moise din biserica San Pietro in Vincoli e „o mânie albă surprinsă într-un moment de acalmie aparentă”. Veneția suferă de narcisism
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
verticalitatea unor „dorice, prudente forme” (Proemiu) are a învinge atracția spre volutele melodioase, feminine. Chemărilor vagului dispersant, cu stigmate simboliste (Delft, Mătasea depărtărilor), li se opune năzuința spre centru, punct ferm în rotirea „nervoasă” a timpului, de unde și ocurența simbolurilor insularității. Aventura poeziei, realitate suverană, deasupra vicisitudinilor devenirii, nu anulează însă dilema existențială. „Temuta, roza Moarte” prelungește indefinit dualitatea perspectivelor: spre „suita și ciclica lumină” sau spre „somnul humei triste” (Epilog). O soluție la această scindare se conturează în poema Cantilenă
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
zis. Da. Nu era nevoie să te uiți la doamna Silsburn ca să-ți dai seama cu ce atenție urmărea desfășurarea lucrurilor. Am aruncat, peste și dincolo de ea, o privire furișă celui de-al cincilea pasager - bătrânelul pipernicit - să văd dacă insularitatea lui era încă intactă. Era. Niciodată indiferența cuiva nu mi-a inspirat un asemenea sentiment reconfortant. Doamna de onoare m-a luat iar în primire: — Și tot spre informarea dumitale, află că știu și că fratele dumitale nu e pedichiurist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]