177 matches
-
sus necesită următoarele două precizări: 1)Cele ai frecvente schimbări de macaz politic (de pildă, Octombriada bolșevico-rusească și Decembriada alogeno-românească) nu sunt la urma urmei, ne informează Curzio Malaparte în Tehnica loviturii de stat (Editura Nemira, 1996), decât veritabile tehnici insurecționale pentru preluarea puterii, care izbutesc fie sub presiunea cauzelor interne (starea dezastruoasă a economiei și a vieții cetățenilor, abuzurile sistematice ale cârmuitorilor, trădarea, corupția etc.), fie grație conjuncturii internaționale favorabile (implicarea francmasoneriei, respectiv înțelegerile dintre păpușarii planetari, precum cele de la
TIRANIA MAJORITĂŢII PARLAMENTARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/george_petrovai_1493974496.html [Corola-blog/BlogPost/381047_a_382376]
-
în 1593, folosind metoda clasică a cumpărării domniei, aderă la Liga Sfântă, Ligă în care, direct sau indirect, se aflau și celelalte două principate, Transilvania lui Sigismund Bathory și Moldova lui Aron Vodă. La exact un an de domnie, declanșează insurecțional atacul asupra otomanilor. La 13 noiembrie 1594 se petrece vestita și cruda suprimare a creditorilor, urmată de atacarea și cucerirea mai multor cetăți otomane din sud - Giurgiu, Hârșova, Silistra. Campania victorioasă este urmată de un act politic - acceptarea suzeranității lui
Mihai Viteazul, un mare erou naţional by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296443_a_297772]
-
doar dacă te situezi în afara ei și creezi o lume nouă. Revoluția nu adaugă nimic Ideilor lui Platon. 102. Revoluția franceză n-a fost o revoluție, nici revoluția rusă n-a fost o revoluție. Nu există revoluții, ci doar tehnici insurecționale în bătălia pentru putere (Curzio Malaparte). Dacă este o ''restructurare'' a omului, aceasta s-a întâmplat o singură dată în timp, la apariția lui Iisus Hristos. 103. Așa am spus eu în temniță: Domnule colonel - eram șase sute de inși într-
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474354981.html [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
regiunea. Sunt de acord cu le în exercițiu al Consiliului și cu le Comisiei că acum trebuie să susținem negocierile conduse de președintele social-democrat costarican, Óscar Arias, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, și să nu provocăm acte represive sau insurecționale de violență. Acesta nu este momentul să analizăm greșelile reale sau presupuse pe care le-a făcut președintele Zelaya, care mai are șase luni de mandat; nu aceasta este problema actuală. Acum este momentul să analizăm prăbușirea foarte gravă a ordinii
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
viitorul geopolitic al Ucrainei. De asemenea, aș dori să atrag atenția asupra hotărârii fostului președinte Iușcenko de a conferi titlul de "erou național al Ucrainei” lui Stefan Bandera, precum și asupra decretului care recunoaște două organizații naționaliste, Organizația naționaliștilor ucraineni și Armata insurecțională ucraineană, ca participante în lupta pentru independența Ucrainei. Atât Stefan Bandera, cât și aceste două organizații se fac responsabile de curățare etnică și de atrocități comise împotriva populației poloneze în anii '40, în regiuni care fac parte acum din Ucraina
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
referendum pe chestiunea revenirii regelui. În Flandra cotul a fost șajoritar în favoarea întoarcerii acestuia, dar în Valonia majoritatea s-a ronunțat împotrivă. Cu toate că la nivel național voturile pentru au fost majoritare, decizia regelui de a revenii a provocat numeroase incidente insurecționale în Valonia ceea ce face ca regele să abdice în favoare fiului său Badouin I în 1951. Cu toate că această acțiune a permis revenirea la o situație politică normală, chestiunea regală a însemnat ruptura definitivă a curentului unitarist în politica belgiană. După
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
cel din Ossola, acesta primind și recunoașterea oficială din parte Elveției și a consulatelor Aliate din Elveția. Spre sfârșitul anului 1944, germanii au deplasat noi trupe în regiune și, cu sprijinul forțelor fasciste loiale lui Benito Mussolini, au zdrobit forțele insurecționale. Partizanii au trebuit să aștepte până în 1945 pentru eliberarea regiunii. După câteva luni de reorganizare, a fost plănuită o nouă insurecție. Pe 25 aprilie 1945, în paralel cu o ofensivă aliată, CLNAI a lansat chemarea la o insurecție națională. Luptele
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
ale Poloniei. S-a născut într-o familie de moșieri din satul Lipniki, aflat în regiunea Volânia. Tatăl său, Roman Hermaszewski, era unul dintre conducătorii mișcării de rezistență poloneză din localitate. În martie 1943 localitatea a fost incendiată de către Armata Insurecțională Ucraineană și de membrii unui grup neorganizat din satele vecine, fiind omorâtă o parte a populației poloneze. Tot atunci au murit și câțiva membri ai familiei viitorului cosmonaut, iar bunicul acestuia a fost de șapte ori străpuns în piept cu
Mirosław Hermaszewski () [Corola-website/Science/333471_a_334800]
-
care s-a alăturat eforturilor regelui exilat, Ioan Cazimir. În acest timp au început să izbuncnească revolte împotriva suedezilor în întreaga țară. Unitățile mici ale ocupantului au for atacate, iar acestea, la rândul lor au trecut la represalii. Toate acțiunile insurecționale au trecut la un moment dat sub controlul liderului militar polonez Stefan Czarniecki și a mareului hatman litunaian Jan Paweł Sapieha, care au început să organizeze atacuri pentru eliminarea celor loiali lui Carol Gustav. În 1656, Ioan Cazimir al II
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
Academiei de Arte Frumoase din Varșovia. După absolvirea acesteia a plecat la Universitatea din Cracovia. Angajat alături de mișcarea socialistă, în tot acest timp Piekarski a continuat să fie un patriot care a considerat că socialiștii trebuie să continue tradițiile mișcării insurecționale poloneze. În contextul unei perioade de turbulențe politice a fost arestat în 1879 de către autoritățile austriece, împreună cu alți studenți ruși de origine poloneză. Inițial au fost acuzați de înaltă trădare, dar după prelucrarea probelor au fost achitați în 1880. Din
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
scurtă vreme după aceea, partizanii necomuniști polonezi să fie arestați, încarcerați sau executați. Lupta sovieticilor și aliațiolor comuniști polonezi împotriva veternailor AK a continuat multăvreme și după încheierea războiului. În timpul războilui, Armia Krajowa s-a implicat în lupte cu Armata Insurecțională Ucraineană, după repetatele atacuri împotriva etnicilor polonezi din Volinia. Ca urmare a răzbunărilor care au urmat, ambele armate au ucis zeci de mii de civili polonezi și ucrainieni. În conformitate cu unele estimări ucrainiene, AK a ucis în acțiunile de represalii în
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
ucrainiene în luptele din regiunea Chełm. După desființarea oficială a organizației, foști membri ai Armia Krajowa au masacrat civilii ucrainieni din satul Pawłokoma în martie 1945, pentru ca, în luna octombrie a aceluiași an, satul să fie incendiat de soldații Armatei Insurecționale Ucrainiene.
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
erau zdrobiți de înfrângerile uriașe suferite și de înaintarea rapidă a germanilor și aveau rețineri să conducă operații ofensive, dar Vatutin avea îndrăzneala. La 28 februarie 1944, în spatele frontului, Vatutin a căzut într-o ambuscadă a naționaliștilor ucrainieni din Armata Insurecțională Ucraineană și a fost rănit. A murit la 14 aprilie în spital, ca urmare a rănilor.
Nikolai Vatutin () [Corola-website/Science/328370_a_329699]
-
a servi ca bază pentru formarea unei viitoare armate naționale ucrainene; 2) apărarea sătenilor ucraineni împotriva represiunilor germane 3) împiedicarea partizanilor sovietici, care se organizaseră deja în nord-vestul Ucrainei, să devină apărătorii de facto ai poporului ucrainean. După fondare, Armata Insurecțională Ucraineană și-a crescut neîncetat efectivele și influența în zonă. La un moment dat, activitatea ei acoperea cea mai mare parte a Ucrainei de vest, de unde era capabilă să trimită mici grupuri de partizani care să efectueze raiduri în estul
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
vechi și cei moderați sprijinindu-l pe Andrii Melnik (OUN-M), în vreme ce membrii tineri sau radicali s-au organizat în jurul lui Stepan Bandera (OUN-B). cel de-al doilea grup a ajuns să conducă mișcarea naționalistă și aripa ei militară, Armata Insurecțională Ucraineană (UPA), care fost cea mai importantă mișcare de rezistență ucraineană. Republica Populară a Ucrainei Occidentale a încetat să mai existe în 1919, când teritoriul său a fost ocupat de Polonia. Un an mai târziu, ofițerii ucraineni aflați în exil
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
în care OUN-B a evitat conflictul deschis cu autoritățile germane din Volînia, rezistența antigermană a fost limitată la activitatea partizanilor sovietici din zonele nordice ale regiunii , a unor mici unități ale OUN-M și ale unor mici grupuri ale Armatei Insurecționale Ucrainene conduse de Taras Bulba-Boroveț. Spre sfârșitul anului 1942, situația OUN-B a devenit din ce în ce mai complicată. Autoritățile germane au devenit treptat mai represive, iar poliția ucraineană era rezervată față de acțiunile în forță împotriva populației civile locale. Mai mult, partizanii sovietici aveau
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
lor față de pretenția banderoviștilor de control asupra conducerii militare a forțelor unite. După eșecul negocierilor de unire, comandantul OUN Dmitro Kliacikivski a adoptat numele organizației militare conduse de Boroveț, UPA, și a hotărât să îndeplinească prin forță obiectivul unirii forțelor insurecționale ucrainene sub controlul OUN-B. Pe 6 iulie, cel mai important grup înarmat al OUN-M a fost silit să accepte conducerea OUN-B și, în scurtă vreme, aproape toate grupurile de rezistență independente au dispărut. Aceste grupuri au fost distruse ori
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
congresului din august 1943, OUN-B a respins cea mai mare parte a ideologiei fasciste care o călăuzise până atunci, în favoarea modelului social-democratic, menținând însă structura ierarhică rigidă. Această schimbare poate fi atribuită influenței lui Roman Șuhevici, noul lider al Armatei Insurecționale Ucrainene (UPA), care era mai concentrat pe problemele militare decât pe cele ideologice și era mai receptiv la ideologiile alternativ, spre deosebire de liderii politici fanatici ai OUN-B. Șuhevici avea o atitudine pragmatică, încercând să obțină sprijinul dezertorilor și populației din Ucraina
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
lichideze „manifestările influențelor dăunătoare străine, în special a conceptelor și practicilor rasiste germane”. Sunt consemnate mai multe cazuri de evrei scăpați de prigoana nazistă de aripa militară a OUN-B, UPA, dar și de evrei care au luptat în rândurile Armatei Insurecționale Ucrainene (UPA)
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
iulie 1789, cea mai importantă din perioada revoluționară. Mare parte din istorici consideră această insurecție fi a doua revoluție. Pregătirea acestei zile, plină de consecințe pentru viitorul Franței și al revoluției, a fost organizată și pusă în aplicare de către Comuna insurecțională din Paris și de către secțiunile revoluționare pariziene; după mai multe asalturi, poporul a cucerit palatul Tuileries, centrul puterii executive. Dar a fost și prima oară, de la începutul Revoluției, când acțiunile revoluționare au fost îndreptate în egală măsură împotriva Adunării Naționale
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
revoluționară a ocupat Hôtel de ville din Paris, unde-și avea sediul guvernul. Planul iacobinilor din Adunare, susținut și de armata federaților, era cel de a dizolva departamentul Paris, de a-l demite pe Pétion, de a institui o comună insurecțională (un guvern municipal) și de a lua cu asalt palatul Tuileries. La miezul nopții, au bătut clopotele. Insurgenții au format un comitet provizoriu al Comunei, care a condis insurecția de la Hôtel de Ville. Pétion se afla la Tuileries, unde a
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
devreme, să îi informeze cu privire la situația din Paris. O delegație de la Hôtel de Ville s-a informat despre el în numele Adunării, bănuind că este prizonier la Tuileries. El a plecat împreună cu edelegația și a devenit de fapt prizonier al comunei insurecționale, sub paza a trei sute de oameni. Noua comună i-a cerut apoi marchizului de Mandat, comandant al Gărzii Naționale, să apere palatul Tuileries. Neștiind nimic despre schimbarea de regim de la Hôtel de Ville, el a executat ordinul. A fost apoi
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
unei insurecții imediat după abdicarea Kaiserului Wilhelm al II-lea de pe 9 noiembrie 1918 și proclamarea Republicii de la Weimar. După numai câteva ore de la discursul lui Paderewski, locuitorii polonezi ai Poznańululi și ai altor orașe inițiaseră insurecția împotriva Germaniei. Forțele insurecționale erau formate din voluntari veterani ai primului război mondial și din membrii Polska Organizacja Wojskowa (Organizația Militară Poloneză) din zona ocupată de Prusia la ultima împărțire a Poloniei, urmașa Straż Obywatelska, redenumită mai târziu Straż Ludowa. Corpul diriguitor al forțelor
Marea Revoltă Poloneză () [Corola-website/Science/305107_a_306436]
-
erau formate din voluntari veterani ai primului război mondial și din membrii Polska Organizacja Wojskowa (Organizația Militară Poloneză) din zona ocupată de Prusia la ultima împărțire a Poloniei, urmașa Straż Obywatelska, redenumită mai târziu Straż Ludowa. Corpul diriguitor al forțelor insurecționale era "Naczelna Rada Ludowa" (Înalta Radă Populară). La început, membrii acestui consiliu au fost împotriva declanșării insurecției, dar au terminat prin a o sprijini câteva zile mai târziu, (în mod neoficial - 3 ianuarie 1919, iar în mod neoficial 8 - 9
Marea Revoltă Poloneză () [Corola-website/Science/305107_a_306436]
-
poloneze anexate de Germania Nazistă. Spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial, autoritățile naziste au evacuat așezările germane. Cele mai multe așezări evreiești și poloneze din zonă au fost distruse în timpul campaniei naziste de epurare etnică (vezi și: Holocaust și Armata Insurecțională Ucraineană). Volânia a rămas provincie a URSS după cel de-al doilea război mondial. Polonezii rămași în regiune au fost în marea lor majoritate expulzați în Polonia în 1945. După desființarea Uniunii Sovietice, Volânia a devenit provincie a Ucrainei independente
Volânia () [Corola-website/Science/312203_a_313532]