52 matches
-
două, avem o creștere economică chiar de sută la sută! STOP La MApN se cercetează acum avansările senzaționale ale lui Oprea: cum a putut să primească în doar opt ani patru stele de general, ajungând de la un modest ofițer de intendenta militarul cel mai înalt în grad din armată română, fără să fi pus vreodată piciorul pe un câmp de bătaie(altul decât cel de tenis cu piciorul unde cică ar fi fost campion, bătându-l chiar și pe șeful său
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93766_a_95058]
-
serviciul militar că elevi în școlile militare de ofițeri de rezervă sau că militari cu termen redus. Articolul 96 Durată serviciului militar pentru cei prevăzuți la articolul precedent este de 6 luni, cu excepția celor care sînt instruiți în specialitățile militare intendenta și finanțe, carburanți, lubrefianți, căi ferate și serviciul medical, pentru care durată serviciului militar este de 4 luni. Durată serviciului militar prevăzută în prezentul art. poate fi prelungită cu cel mult 3 luni și anume: pentru prima lună prin ordinul
LEGE nr. 14 din 28 decembrie 1972 privind organizarea apărării naţionale a Republicii Socialiste România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106350_a_107679]
-
I. Budapesta, Hotel “Gellert”, 23 august 1919, ora 12:30: - Toadere, vez’ ba, ca iară te caută copiii aia gemeni - îi spuse soldatul Mitu Teșcuț, cioban din Loviște, lui Toader Baciu, soldat din Ip, sat din Sălaj, care lucra la intendenta trupelor române de ocupație a Budapestei, știa limba maghiară bine, vorbit-citit-scris. - Adu-i aici, că am să le dau ceva - i-a răspuns Toader și a început să-și strângă hârtiile de pe birou, după care, dintr-un sertar a scos
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
unguri. Așa se face că a ajuns sub comanda căpitanului din Călimănești, si camarad cu Mitu Teșcuț, îl cunoșteau și au garantat pentru el. Comportamentul trupelor române în Budapesta ocupată a fost ireproșabil. Toader Baciu lucra, așa cum am spus, la intendenta, și primul lucru pe care l-a făcut, ajutat de alti camarazi, a fost să împartă alimente copiilor budapestani înfometați. În mod cu totul deosebit, s-au atașat de el doi copii gemeni, frate și sora, să fi tot avut
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
oaspeți, urmând să participe după dorință la agapă. Au venit Niki și Doru cu prietenele și Mariana, flirtul meu de zi. I-am prezentat pe toți Lenuței care a participat la tava cu sandviciuri și subțirelele șprițuri oferite de Maria, intendenta casei. Apoi Lenuța a rămas printre noi în zgomotul asurzitor creat de pik-up în difuzoare. Nu numai politețea ne împingea să o invităm pe rând la dans, deși nu părea că îi displace singurătatea. Părea foarte rece și preocupată, pe când
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
I. Budapesta, Hotel “Gellert”, 23 august 1919, ora 12:30: - Toadere, vez’ ba, ca iară te caută copiii aia gemeni - îi spuse soldatul Mitu Teșcuț, cioban din Loviște, lui Toader Baciu, soldat din Ip, sat din Sălaj, care lucra la intendenta trupelor române de ocupație a Budapestei, știa limba maghiară bine, vorbit-citit-scris. - Adu-i aici, că am să le dau ceva - i-a răspuns Toader și a început să-și strângă hârtiile de pe birou, după care, dintr-un sertar a scos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
I. Budapesta, Hotel “Gellert”, 23 august 1919, ora 12:30:- Toadere, vez’ ba, ca iară te caută copiii aia gemeni - îi spuse soldatul Mitu Teșcuț, cioban din Loviște, lui Toader Baciu, soldat din Ip, sat din Sălaj, care lucra la intendenta trupelor române de ocupație a Budapestei, știa limba maghiară bine, vorbit-citit-scris.- Adu-i aici, că am să le dau ceva - i-a răspuns Toader și a început să-și strângă hârtiile de pe birou, după care, dintr-un sertar a scos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
cardinalului a ieșit la lumină. A creat o serie de funcții în aparatul de stat, iar persoanele investite cu astfel de prerogative erau numite chiar de către rege. De asemenea, pentru a consolida poziția monarhului, a introdus așa numitele posturi de intendenta, iar cei care dețineau aceste funcții aveau putere de decizie asupra judecătorilor, ofițerilor sau a supușilor coroanei. <footnote D.P. O'Connell, Richelieu, Garden City Press, Londra, 1968 footnote> În plus, a reușit să înființeze o adevarată rețea de informatori, iar
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
dar văzu că în casa gazdelor lui nu se întâmpla mare lucru. Godun era văduv, dar Omar nu află decât cu acel prilej că femeia care trebăluia zi de zi în bucătăria de la parter era numai bona copiilor și o intendentă a curții cu acareturi. Godun avea un băiat, Martin, pe care îl strigau Mémé și o fetiță mai mică, Isabelle-Anais, care abia împlinise cinci ani. Amândoi erau palizi și subțirei, nu împrumutaseră mult de la tatăl lor, care era roșcovan și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Omar nu o pricepea încă și nu pricepu nici când fata desenase un șapte în făina dintr-un lighean și îi arătase cu degetul spre tavan, ca și cum i-ar fi spus: „Urc la tine“. N-avusese timp să se lămurească. Intendenta intrase în bucătărie, cu o poală de vreascuri de pus în foc. Ieși iar în curte și simți cum transpiră și cum începe să se grăbească să înfigă lopata în mormanele înghețate. Nici nu reușise să vadă bine cam cum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pierde mințile. Avem o mulțime de persoane în aceeași stare, așa că o să aibă tovarăși pe măsură. În clipa aceea, doi bătrâni intrară târșâindu-și picioarele și ținându-se de mână ca doi școlari întârziați. Nu pe-aici, le făcu observație intendenta. Întoarceți-vă în camera comună, vă rog. Cel din față se opri și se uită lung la ea, legânându-se înainte și înapoi. Stând în picioare pe fundalul perdelelor cu falduri și al scaunelor cu tapițerie de lux părea un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
casei victoriene. Cel puțin, aici personalitățile pensionarilor păreau la fel de diverse și individualizate ca și dormitoarele lor. Tocmai începea să fie în stare să și-l imagineze pe tatăl ei ca pe unul dintre acești pensionari cu ciudățeniile lor înduioșătoare când intendenta îi conduse în camera de zi. În mijlocul unui perete era fixat un televizor mare, cu volumul dat la maxim. În jur de douăzeci de bătrâni stăteau acolo așezați pe mai multe rânduri, cu capetele date pe spate, cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de douăzeci de bătrâni stăteau acolo așezați pe mai multe rânduri, cu capetele date pe spate, cu gura căscată, dormind buștean sau uitându-se la Home & Away. — Nu e momentul cel mai potrivit să vizitați locul imediat după prânz, remarcă intendenta pe un ton defensiv, simțind că Fran era oripilată, dar le place să se uite puțin la televizor. Fran simți că i se pune un nod în gât închipuindu-și-l pe tatăl ei drag ca o siluetă adormită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rândul acelor bătrâni uitați. — Au dreptul să aibă un televizor în cameră? Să se uite la curse, ar putea fi singurul lucru care să-l împiedice pe tatăl ei să înnebunească. Home & Away n-ar avea cu siguranță același efect. Intendenta clătină din cap. Nu-i încurajăm să petreacă prea mult timp în camera lor în timpul zilei. Credem că ar trebui să aibă, pe cât posibil, o viață socială. Fran se uită la mascarada de viață socială care i se desfășura înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ajunse acolo își dădu seama cu groază că, deși era de-abia douăsprezece fără un sfert, la Tawny Beeches era ora prânzului și camera comună era pustie. — Dar e aberant de devreme. La ce oră serviți cina? o întrebă pe intendenta iritată. — Ceaiul se servește la patru și jumătate, biscuiții și cacaua la șapte. Dar tatăl meu detestă să mănânce devreme. E obișnuit să ia cina la nouă. Asta face foarte rău la digestie. Nimeni nu ar trebui să mănânce după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și să-i spună că tatăl ei avea să deteste să i se bage pe gât cu forța jocul de bingo, că urâse toată viața veselia de complezență și că se simțea bine în propria sa companie, dar știa că intendenta ar fi ascultat-o în tăcere, cu un aer dezaprobator, și că ar fi ignorat comentariul ei. Camera lui Ralph era o cutie albă, identică cu o duzină de altele asemenea, rezultatul unei reconversii „inteligente“. Avea toate utilitățile -, debara, toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
primitor de acasă care păstrase, în ciuda ieșirii lui la pensie, ceva din aerul unui birou de redacție. Unde erau toate lucrurile care-i erau dragi? Obiectele care marcaseră momente importante din viața lui? De ce nu-i aduceți câteva lucruri mâine? Intendenta își dădu seama că Fran era una din acele rude dificile, genul care nu și-ar sacrifica propria viață, dar care criticau modul în care alte persoane încercau să rezolve situația. — Nu prea multe, desigur. Considerăm că șase e relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ei, femeia tăcu. — Mă duc să-l chem pe tatăl dumneavoastră, anunță în sfârșit. Fran așteptă, încercând să rămână stăpână pe ea. Tatăl ei avea nevoie ca ea să gândească limpede, nu să bocească. Acum, domnule Tyler, o auzi pe intendentă de la jumătate de hol distanță. Vă așteaptă o surpriză plăcută în camera dumneavoastră. Uitați. Deschise larg ușa. Ralph Tyler se uită de jur-împrejurul camerei, în timp ce un zâmbet nedumerit, dar încântat, lumina chipul care-i era atât de drag lui Fran. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
privind-o pe Fran de parcă ar fi fost oaspetele de onoare la o premiere. Îmi e cunoscută figura dumneavoastră. Suntem cunoștințe vechi, nu? Fran simți că i se frânge inima. Îmi pare rău, draga mea. Pentru prima oară, în vocea intendentei se simțea o notă de compasiune autentică. — Mă tem că lucrul ăsta se întâmplă tot timpul. E greu de crezut, dar continuă să știe că ești o persoană importantă pentru el. Stevie o obordă imediat ce se întoarse la redacție. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
astea nu le era permis pensionarilor de aici; oricât de luxos ar fi fost stilul lor de viață, singurul lucru pe care nu-l aveau era libertatea de a alege. — Domnule Allen? Ați vrea să mă însoțiți acum? Sporovăind veselă, intendenta îl conduse pe coridoarele elegante până la camera comună. — Domnul Tyler este așezat pe scaunul din capăt. Jack merse de-a lungul șirului de scaune în direcția ferestrei cu vedere. Toate scaunele erau îndreptate spre ecranul uriaș, cu excepția unuia singur. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui și nu putu să îndure suferința și stânjeneala pe care le vedea acum pe chipul bătrânului. Simți, ca un impuls electric, un val de furie. — Soră! strigă, fără să-i pese măcar dacă asta era formula corectă de adresare. Intendenta apăru din nou, cu buzele strânse a dezaprobare. — Domnul Tyler a avut un accident și a fost lăsat să stea așa. — Răule! se pisici intendenta, de parcă Ralph ar fi fost un catâr căpos. Lui Jack îi veni s-o strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
furie. — Soră! strigă, fără să-i pese măcar dacă asta era formula corectă de adresare. Intendenta apăru din nou, cu buzele strânse a dezaprobare. — Domnul Tyler a avut un accident și a fost lăsat să stea așa. — Răule! se pisici intendenta, de parcă Ralph ar fi fost un catâr căpos. Lui Jack îi veni s-o strângă de gât și era sigur că restul pensionarilor i-ar fi dat o mână de ajutor, călcând-o cu scaunele cu rotile. — Problema e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avea. În două minute strânse tot ce avea în cameră și Fran coborî în fugă scările, abia așteptând să lase în urmă Tawny Beeches și spoiala lui aristocratică. — Altcineva o să-i ia locul în doi timpi și trei mișcări, strigă intendenta în timp ce Fran ieșea pe ușă. Avem o listă de așteptare lungă cât brațul meu. Și tot trebuie să plătiți taxa pentru o lună de ședere. Sper că vă dați seama ce faceți, domnișoară Tyler. Asta spera și Fran. Tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acasă, Fran îl conduse pe Laurence prin arșiță spre băncuța umbrită din mijlocul micului cimitir din spatele catedralei. Dacă avea să facă o scenă, prefera ca singurii martori să fie morții taciturni decât douăzeci de gazetari gălăgioși. — Tocmai m-a sunat intendenta de la Tawny Beeches. Era furioasă la culme. Credeam că am lămurit problema asta aseară. Tatăl tău are nevoie de îngrijire adecvată. — Are nevoie și de dragoste. Ceva de care cu siguranță nu avea parte acolo. Furia lui Laurence se îmblânzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rău, Laurence, dar tata e fericit acolo și acolo o să rămână până când găsesc o soluție definitivă. — N-are decât. Părea că se închisese ceva în Laurence. — Acum trebuie să mă întorc la clinică. O să-i trimit un buchet de flori intendentei de la Tawny Beeches. Mi-a făcut o favoare primindu-l acolo atât de repede. — Bine, aprobă Fran, adăugând încet, numai să fie ofilite. Fran se trezi în ziua lansării Fair Exchange, cu simțurile ascuțite din cauza agitației, asezonată din belșug cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]