1,200 matches
-
sugestiv, revelîndu-și identitatea: , Drumul umblă din piatră-n piatră pînă ajunge în cugetul tău numai drum, pădurea se mută din copac în copac, însă se-adună în jurul tău numai pădure" (XXI). Are loc o suprapunere a subiectului cu obiectul, a interiorității cu exterioritatea. Dar nu la modul conceptual, printr-o ,filosofie" a raportului în chestiune, ci organic, printr-o sudură a ființei cu materialitățile care-și semnalizează misterul fără a ieși din cercul prezenței lor. Apare astfel o poezie ce oferă
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
care încorporează insurmontabila să individualitate, finitudine, într-un proiect nou, bazat pe interdependenta comunicativa și practica și astfel pe abolirea distincției între subiect și obiect 65. Ideea reprezintă subiectul absolut, pentru care obiectul nu mai reprezintă exteriorul, ci propria să interioritate negata, încorporată și depășită. Astfel, ideea rațională devine universal, un universal a cărui independența depinde de individual, dar pentru care individualul subzistând pentru sine reprezintă o imposibilitate sau cel mult o contradicție temporară 66: "deși ideea își are realitatea într-
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
posibilitățile de cunoaștere de sine și pentru sine integrale ale umanității, Hegel îl consideră pe mentorul sau un moralist subiectiv: nu este suficient că binele, scopul suprem al rațiunii care ghidează umanitatea, să fie obținut pentru și limitat doar la interioritatea individului; acesta trebuie "să se realizeze"77 sub forma comunității. În acest punct putem identifica deosebit de clar preferință kantiana pentru intelect, și deci pentru individ, cum nu se poate mai distinctă de preferință hegeliana pentru rațiune, pentru pozitiv, pentru dezvoltarea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
formei piramidale ascuțind orice așezi la temelia ei, chiar și o idee... Un melc, în primul rând, - ca idee - exemplarul din natură silit să umble cu casa în cârcă: între el și ce-i afar'/ Strejuia un zid de var... Interioritate absolută. Confort faraonic exemplar. Cunoscând pe din afară multe din versurile matematicianului vizionar, mai pot să spun, că dacă, în loc de poet, ar fi fost un arhitect de renume, comandându-i-se o idee, așa cum i s-a comandat chinezului, Ion
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
teză de doctorat coordonată de Andrei Pleșu - unul savant, academic, însă seducător prin felul în care își desfășoară subiectul. Autoarea vorbește despre percepția și simbolistica spațiului în lumea creștinismului ortodox. Monahismul pustiei și o întreagă tradiție a întoarcerii către propria interioritate, a intrării în sine pe drumul desfășurat de calea contemplației, sînt atent privite într-un discurs care se lasă cu greu încadrat unui gen precis. în principiu demersul propus de Locul călătorului e unul de hermeneutică religioasă, de decriptare a
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
cei mai relevanți poeți antioficiali ai noștri. Dacă "scîrba morală" provocată de un climat anormal, înainte, ca și după anul-turnantă 1989, constituie latura oarecum extrovertită a creației lui Petre Stoica, să vedem care sînt elementele propriu-zis lirice, id est ale interiorității poetului accentuate în etapa de față. Mai întîi putem menționa un Eros transferat în amintire, evanescent în întrețeserea sa cu penumbre livrești și muzicale și prin aceasta sortit fixării în text, așa cum ni s-ar putea înfățișa o floare presată
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
distanță impusă privirii, obiectele lui Maitec sunt extrem de calde și de senzuale dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și nicidecum periferie și contur. III. Lumea celestă și abolirea materiei Față de această imagine a sculpturii lui Ovidiu Maitec, pictura Sultanei Maitec se înscrie într-o evidentă opoziție. Și o asemenea situație nu derivă din specificul limbajului, din particularitățile
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
a face cu ticăitul ceasului". (Jünger, 182) Și în celelalte lucrări de pe disc - L'Éternel Rétour, Florilegium și Simfonia a III-a - se observă preferința Doinei Rotaru pentru revenire. E o modalitate de a îmbrațișa, de a se întoarce asupra interiorității și a cuprinde într-un arc întreaga durată. Revenirea dă speranță, chiar siguranță și încredere, și oferă posibilitatea unei înțelegeri adâncite. Timpul, în acest caz, e iterativ și spiralat. Iată pe scurt caracteristicile muzicilor celor trei compozitori: timp linear la
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
Germania imperială și revoluția industrială, publicat inițial în 1915, a fost retipărit în 1939. La prima vedere, Germania și cultura germană nu se schimbaseră absolut deloc. Germanul tipic Însă, nu numai germanii au fost cei care au văzut în vocația interiorității cel mai puternic ideal estetic, și totodată principalul impediment politic; într-un amestec de refuz și admirație, autorii străini au afirmat și ei același lucru - și uneori chiar cu mai multă convingere decît au făcut-o germanii înșiși. Cînd în
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
visului cabalistic și ale visului magic, în general, acel moment unic în care totul conține totul, în care virtualitatea se mișcă o clipă, apoi se redresează și o apucă în altă parte, în care exterioritatea este fluidă sau eterică, iar interioritatea o enormă combustie polimorfă. într-o netă opoziție cu toată civilizația descriptivă a imaginii, așezat abisal într-o perspectivă nonfigurativă și nonantropocentristă, el înlocuiește descriptivismul cu poematicul - nu întîmplător, pictorul îl așază pe romanticul Novalis pe cea mai înaltă culme
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
spectacolul lăuntric, poetul se relevă, în schimb, atras de cel exterior, de inepuizabila "comedie a lumii", poate în virtutea unui mecanism psihologic balcanic, poate în temeiul, mai alambicat, al unei reacții la epoca tulbure în care ne înscriem, care zdruncină reflexele interiorității, solicitînd o atitudine în raport cu dramatismul său obiectiv. Astfel ne putem explica tentația descinderii în materia fierbinte a istoriei imediate, conotate cu o acidă deriziune: "Am dat să scriu, mai demult, pe cînd nu lîncezise încă/ mărețul Răsărit de soare, un
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
felului și mediului ființei onirice constituindu-se într-un capitol incitant al analizei. în contextul problematicii inconștientului și a legăturii sale cu visul, intrăm pe teritoriul reflecțiilor romantice pe această temă: visul ca spațiu al copilăriei umane, regatul neatins al interiorității și originarității sinelui. Capitolul dedicat visului "cu program" examinează modurile în care el devenea instrument al romantizării lumii, cerută de Novalis, prin care lume, vis (imaginație) și creație erau inextricabil legate; evoluția imaginarului oniric la romantici (cu diferențe și apropieri
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
și a muzicii indiene, totodată construcțiilor elaborate ce au influențat hotărâtor serialismul integral al unui Boulez sau Stockhausen. Iar alți elevi ai lui Messiaen, Gerard Grisey și Tristan Murail, seduși de "naturalitatea" armonicelor sunetului, vor inaugura orientarea spectrală franceză, cercetând "interioritatea" sunetului în celebrul laborator acustic-electronic parizian, IRCAM. Pe aici se perindă mulți compozitori de avangardă, puțini nu confundă însă tehnica sofisticată a muzicii asistate de computer cu substanța muzicală însăși. Dintre "ircam-iști", alături de Grisey sunt programați în aceeași serie de
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
om și această carte ar fi contopiți într-o singură ființă, rezultând de aici un om-carte sau o carte-om. Cine ar putea să stabilească asta așa deodată, își spune ea. Dar toată plasticitatea evidentă și în același timp toată interioritatea acestei figuri îi dă curajul și liniștea necesare să se lase în voia acestei priveliști, fără să-i mai pese de timiditatea ei specifică, de a cerceta un bărbat peste limita câtorva clipe. Îl privește deci, îi privește labele picioarelor
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
cerebral (sau al automatismelor) - precum la Marcel Gauchet, fie totalmente - chiar dacă cel mai adesea nedeclarat - abolită. Asemenea fenomene iau naștere într-o societate depresivă, într-o societate în care psihiatrii înșiși sunt nevindecați și asimilați, iar conflictul - interior - este expurgat; interioritatea nu doar că nu va fi explorată, dar va fi chiar abandonată. Pandantul acestor soluții-minune îl reprezintă - și Roudinesco schițează convingător istoricul unei atari involuții - șamanismele, spiritismele și ocultismele de tot felul, similare ca resort și uz cu hapurile sintetice
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
feminitatea lor cea mai ascunsă: septicemia prin avort a Siei, cancerul uterin al Lenorei și anemia pernicioasă a Madonei, accentuată și agravată de indispozițiile ei lunare. Opțiunea pentru aceste maladii nu poate fi întîmplătoare, ea își are, probabil, sorgintea în interioritatea plină de mister a femeii căreia i se opune scriitoarea, pentru că o înfricoșează abisul fizic insuportabil și insultător prin misterul pe care gîndul și imaginația nu-l poate supune". Scenariul biblic întors pe dos cu ajutorul instrumentelor naturaliste este irecuzabil. Tumoarea
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
tonalitate. De la debut (în 1960, alături de Nichita și Cezar Baltag) și pînă la plecarea din țară (1973) sursa exprimării poetice se afla în literatura citită. Căutarea eului, identificarea ființei în vagul lumii, nostalgia neînfăptuitului, a nenumitului, a mulțimii din propria interioritate rămîn nefinalizate, devenind expresia unei stagnări. Toate aceste discrete căutări erau efectul și se manifestau sub presiunea unei culturi poetice asumate și asimilate. Blagianismul, deschiderea către spații largi à la Eugenio Montale, melancolia eminesciană, necuvintele lui Nichita Stănescu, aluziile mitologice
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
care nu lipseau coduri de acces foarte diferite și puternic specializate, sugerează cu multă exactitate orizontul intelectual și etic al lui Ștefan Luchian. Deschiderea să spre exterior, generozitatea privirii și diapazonul larg al sentimentelor, se sprijină în mod fundamental pe interioritatea construcțiilor artistice și pe intensitatea decantărilor culturale. Întors în țară, în iunie 1890, el expune pentru prima oară, la vîrsta de douăzeci și doi de ani, cinci tablouri în cadrul unei expoziții de grup organizate la Ateneu de tînăra grupare Cercul
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
acea severitate care, în mod absurd, sînt considerate azi ca nepotrivite, neînțelegîndu-se că doar așa se pot ațîța spiritele. Vorbele lui Paul de Man, analizate mai sus, provin dintr-un articol foarte interesant publicat în 1955, sub titlul semnificativ Generația interiorității. Acest articol pune un diagnostic literaturii tinerilor care corespunde, simptom cu simptom, celui pe care l-am putea stabili astăzi, poate chiar mai răspicat, căci prelungirea situației cu mai mult de jumătate de veac nu ne îngăduie un pronostic favorabil
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
tehnologie de mutilare a minții, de pustiire a sufletelor, un demers deliberat de distrugere sistematică a imaginii omului despre sine și despre ceilalți. Se miza astfel, cu evidentă premeditare, pe o cât mai profundă (și definitivă!) amuțire a gândului, a interiorității și deci, implicit, pe totala dizolvare a fizionomiei identitare, atât a fiecărei persoane în parte, cât și (prin extindere generalizată) a fizionomiei identitare a unei întregi națiuni. 1.3. Cultura ca formă de luptă politică Iată, prin urmare, de ce în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
fost niciodată al tău! Nu există tu însuți, nici eul lăuntric, cine vorbește în limba sinelui în limba stâncii vorbește! Tu nu vezi cum timpul iese din forma ce-o duce doar pentru a gusta din bucuria durerii de cruce? INTERIORITATE Stau neclintit, în afară de nume și sens stau fără de început ca și cum de la mine pleacă tot ce se înmulțește să piară. Stau neclintit în unimea necoruptă de nici un adaos, nemișcat de număr și în miezul tăcerii în afara sinelui și dincolo de orice câtime
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
tatăl și fiul își trădează deopotrivă “atracția lor către ’suprafiresc’”, iar prin cea din urmă ei “își dau mîna în hagialîcul imaginar către ’cel mai frumos dintre veacuri’ care ’fu al optsprezecelea’...”. O astfel de abordare a eredității și a interiorității secrete poate fi apropiată, cred, de teoria criptonimiei a psihanaliștilor Nicolas Abraham și Maria Torok, după care “criptele” ori “fantomele” textuale s-ar transmite inconștient de la o generație la alta, făcînd ca anumiți indivizi să fie purtătorii inconștienți ai teribilelor
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
și cuvinte care au o singură menire, aceea de a se înfățișa ochiului și auzului ca fapte în sine, demne să devină literatură prin propria lor existență. Realitatea se compune, în ritm grăbit, din acumulări de imagini care pătrund în interioritatea personajului-narator, ca în romanele lui Blecher. Lipsește însă starea de perplexitate și de exasperare. Absurdul îi ia agresiv locul. Naratorul lui Răzvan Petrescu e un personaj solitar, cu identitate seacă, indiferent față de tot ce-l înconjoară. Citez începutul din Jazz
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
și simplu natura feminină, capricioasă și mereu surprinzătoare a unui univers deja constituit, ci proiectează asupra unei realități necoagulate încă propria sa feminitate, fluctuațiile conștiinței de sine și visul unei alte ordini morale. Din această întîlnire fatală a exteriorului cu interioritatea, a indiferenței cu forța de germinație spirituală, se naște întraga mitologie a unei existențe în care imaginarul și realul trăiesc în același plan. Femeia concretă și principiul feminității, revolta față de precaritatea materiei și încrederea în puterea mîntuitoare a imaginației, fuga
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
distanță impusă privirii, obiectele lui Maitec sunt extrem de calde și de senzuale dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și nicidecum periferie și contur. Sultana Maitec se înscrie într-o evidentă opoziție față de imaginarul lui Ovidiu Maitec. Și o asemenea situație nu derivă din specificul limbajului, din partcularitățile tehnice sau din pricini materiale obiective. Nu cu sculptura intră
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]