3,011 matches
-
înaintea întoarcerii ei. A doua este o mătușă, o soră a mamei care și-a dorit ca odraslele ei să învețe carte. N-avea bani și le căra desagi cu mîncare, în fiecare săptămînă, traversînd dealuri pe jos, la un internat din Piatra-Neamț. Trebuie că este ceva aici, cu femeile astea din familia mea și cu drumurile lor, înainte și-napoi, făcute pe jos. -Ce spectacol porți cu tine, în sufletul tău de cînd faci meseria asta de actor în România
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
de avataruri, dar durabilă, pentru cea care avea să-i devină soție, Mercedes Barcha. Copilă fiind, Mercedes îi spusese că „nu s-a născut prințul care să mă ia de nevastă". Adult, Márquez n-a îndrăznit s-o răpească din internatul de la Medellin, iar când pleacă în Europa o zărește pentru o clipă, era dimineață, stătea în pragul casei, zveltă și îndepărtată și nu știa pe cine așteaptă. A simțit atunci că vor fi împreună. Columbia rămâne țara lui de suflet
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
ca un ritual diafan. Ea spune cu adevărat ceva, vorbește (subtextual) despre acea identificare a poetului cu poemul, niciodată desuetă (Spun înțelepții:/ Timpul vindecă totul,/ Absență lasă în urmă,/ Tăcere, uitare./ Și totuși, iată, încă mă obsedează/ Diminețile polare din internat). Nu este vorba numai de autobiografic ci și de acea simplitate la care ajung puțini poeți. Prin urmare, identificarea pomenită nu se întâmplă numai cu ceea ce poetul își amintește ci și cu ceea ce creează. Poezia lui Sergiu Adam, privită de
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
mult din motive financiare; avea impresia că astfel cheltuiala va fi mai mică. La București nu putea să-și țină rangul, cum s-ar spune. În orice caz, noi am păstrat o foarte proastă amintire a primului an petrecut la internat. - Din ce pricină? - În ciuda faptului că eram la Nisa unde e frumos și este o climă deosebit de bună, pentru mine internatul a fost ca o pușcărie, ca un fel de Jilava! Am traversat cu greu primul an și mi-am
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
cum s-ar spune. În orice caz, noi am păstrat o foarte proastă amintire a primului an petrecut la internat. - Din ce pricină? - În ciuda faptului că eram la Nisa unde e frumos și este o climă deosebit de bună, pentru mine internatul a fost ca o pușcărie, ca un fel de Jilava! Am traversat cu greu primul an și mi-am jurat că, dacă voi avea copii, n-o să-i trimit niciodată interni. Nu m-am putut ține de cuvânt și când
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
viața lui. Ilie Grigorescu e mai tînăr, dar a apucat și el din plin războiul; i-a plăcut aviația, a-nvățat să zboare, însă n-a vrut să plece pe front. A făcut de toate, de la pedagog de școală cu internat la educație politică socialistă, a înființat școli militare prin Angola și i-a învățat și pe alții să zboare. Dumitrașcu Leurda are 101 ani și a făcut amîndouă războaiele; înainte de 1989 scria la ziar articole pe care le semna “Generalul
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
S. are 28 de ani, e proaspăt tătic și a venit tocmai de la Craiova pentru a participa la miting" ( EZ 2.04. 2003); "Tăticii scoși cu poliția din spitale"; "toți vizitatorii, tătici, mămici de mămici și alte rude ale celor internate au fost scoase din spital cu poliția" ( EZ, 17.04 2003; citat în care mămică e folosit, cu intenții ludice, și pentru a desemna mama unei persoane mature). Evoluția stilistică și semantică a diminutivelor mămică și tătic se înscrie în
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
Honterus, liceul german și pe urmă se mutase la noi. Îl pomenesc pentru că el a fost martor la una dintre întâmplări. La prima întâmplare am fost singur. Eram în clasa a VIII-a. Într-o duminică după-amiază, eram învoit de la internat și mă dusesem să mă plimb pe sub poalele Tâmpei. Realitatea e că scriam poezii și, pentru mine, venit din Bărăgan, de la Urziceni, Brașovul a fost o chestie colosală, parcă eram în străinătate. Mă atrăgeau, în special, săsimea și civilizația germană
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Constantin Țoiu (Din cartea lui Teodor Duțu, După 50 de ani, Amintiri despre cei care nu mai sunt, (două volume) apărut în 1999 la Editura Alpha MDN, Buzău). Teodor Duțu mi-a fost coleg de clasă și de internat la Liceul "Dr. Ioan Meșota", Brașov, prin 1940-43. Îl țin bine minte fiindcă ne certam și ne contraziceam tot timpul. Tudorel, cum îi spuneam între noi, era un băiat slab, zbanghiu, cu ochelari groși, deștept și colțos. Făcând dreptul, devenise
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
se lanseze în considerații - el se mulțumește să relateze ce a fost, să expună și, desigur, să se expună... Tonul e liniștit, senin, contrastând nu fără puternic efect cu insolitul mărturisirii - dure. Etiemble, sau vorbirea pe șleau. "Ca toți elevii internatelor..." Întrerup transcrierea, nu pot trece ușor peste cuvântul "toți", da, toți (s. n.), nu o parte din ei, nu doar unii! - și continui: "Ca toți elevii internatelor, am cunoscut homosexualitatea din internate, din licee, deși nu aveam vocația ei, deloc. Eram
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
puternic efect cu insolitul mărturisirii - dure. Etiemble, sau vorbirea pe șleau. "Ca toți elevii internatelor..." Întrerup transcrierea, nu pot trece ușor peste cuvântul "toți", da, toți (s. n.), nu o parte din ei, nu doar unii! - și continui: "Ca toți elevii internatelor, am cunoscut homosexualitatea din internate, din licee, deși nu aveam vocația ei, deloc. Eram, ca toți ceilalți - din nou cuvântul globalizării - Ťtoți!ť, continui citatul: eram condamnat la această promiscuitate abjectă a dormitoarelor. Nu se mergea prea departe." Precizare limitativă
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
dure. Etiemble, sau vorbirea pe șleau. "Ca toți elevii internatelor..." Întrerup transcrierea, nu pot trece ușor peste cuvântul "toți", da, toți (s. n.), nu o parte din ei, nu doar unii! - și continui: "Ca toți elevii internatelor, am cunoscut homosexualitatea din internate, din licee, deși nu aveam vocația ei, deloc. Eram, ca toți ceilalți - din nou cuvântul globalizării - Ťtoți!ť, continui citatul: eram condamnat la această promiscuitate abjectă a dormitoarelor. Nu se mergea prea departe." Precizare limitativă - de toată frumusețea... "Sodomia nu
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
ca expresivitate, complexitate, nuanțare, autoironie, relativizare, credibilitate, dar în primul rînd ca talent și originalitate a scriiturii) și intră în fabrica de îndoctrinare, numită în roman Institutul superior de marxism-leninism. Acolo, după umilințele la care e supus de colegii de internat cu "origine sănătoasă", primește de bunăvoie "implantul-cenzură pe cortex" pentru toată viața, admite că sistemul nu are nevoie de oameni care gîndesc cu mintea lor, ci de instrumente de propagare a dogmei partidului unic. Așa prinde el gustul puterii și
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
ca toți ceilalți?, pare a se întreba la tot pasul - în volumul Regele se-nclină și ucide - fetița de origine germană căreia i se reproșează fără contenire crimele lui Hitler (ca și cum Antonescu ar fi fost aliatul lui Churchill), eleva de la internatul Liceului German din Timișoara, devenită țintă a glumelor colegilor pentru că germana ei dialectală, vorbită la țară, nu se potrivește cu cea de la oraș și scriitoarea încă tînără, abia sosită în Berlinul de Vest, al cărei accent străin intrigă pe toată lumea
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
posturi de radio străine se mai transmiteau și știri care nu semănau deloc cu cele emise pe canalele oficiale de informații din țară, acestea nu aveau cine știe ce rezonanță în mintea unor tineri mult prea preocupați să învingă vigilența pedagogului de la internatul liceului pentru a fugi seara la discotecă, să mituiască portarul de la căminul studențesc pentru a urca în camera fetelor, să fumeze o țigară, în pauza dintre ore, în wc-ul școlii fără a fi surprins de vreunul dintre profesori, să tragă
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
sine, este de ajuns să spun că aveam nouă ani când cotoarele unor cărți înșiruite în biblioteca, să-i spunem "școlară", a casei din Constanța în care am copilărit, mi-au revelat existența scriitorului E. Lovinescu. Veneam de la București, din internatul "Convictului Sf. Andrei", unde urmam clasa a treia primară. Era într-o vacanță de vară, în mediul familial al unei mătuși, soră a tatălui meu răposat și care, împreună cu soțul ei, își luase sporadic sarcina să mă crească. Fiul lor
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
intuise ca aparținând unui domeniu secret. La Liceul "Mihai Viteazul" am avut ocazia să cunosc o figură din strânsa apropiere a lui E. Lovinescu: tânărul său concitadin Mihail Șerban, având funcția de pedagog. Activitatea sa se desfășura mai ales în cadrul internatului, în orele de după-amiază, când îmi pregăteam lecțiile pentru a doua zi și, în limita timpului, mă dedicam lecturii citind cărți de literatură din biblioteca liceului. Nu știam pe atunci nimic despre Mihail Șerban și memoria mea nu-i reținuse
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
deși nu aveam decât treisprezece ani, și să poarte un dialog. La rândul meu, îmi făcea plăcere să-l ascult, măgulit că-mi acorda o atenție specială și bucuros că-mi oferea prilejul de a evada din atmosfera apăsătoare a internatului. Nu mi-a făcut vreodată confidențe cu privire la neplăcerile suferite din partea conducerii liceului în vremea scurtei sale activități de pedagog, neplăceri la care fac referire adnotările din Agende ale lui Alexandru George. Trecerea mea pe la Liceul "Mihai Viteazul" a durat mai
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
cu privire la neplăcerile suferite din partea conducerii liceului în vremea scurtei sale activități de pedagog, neplăceri la care fac referire adnotările din Agende ale lui Alexandru George. Trecerea mea pe la Liceul "Mihai Viteazul" a durat mai puțin de un an. Suportam greu internatul. îndurându-se de mine, ai mei m-au adus din nou la Constanța, de unde am revenit în capitală în octombrie 1936, fiind admis în secția de conductori arhitecți a Academiei de Arhitectură, sub rectoratul lui Petre Antonescu. Foarte curând m-
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
a lansa actori pe piața internațională. S-a remarcat, la conferința de presă, că avem de-a face cu cel mai autobiografic film al lui Almodovar; și el a crescut într-un asemenea colegiu catolic ("Spania franchistă condensată într-un internat de băieți"), și el a cunoscut Madridul tuturor libertăților, din anii "80, și el a ajuns regizor: "am trăit în decorurile filmului, în peisajele și ambianțele lui, dar nu în întîmplările lui". Singura "întîmplare" fundamentală comună, dacă se poate spune
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
cunoscute, mai cu seamă din precedentul: fascinația mării, arșița Bucureștiului, interesul pentru antichitate, discul lui Newton și adevărurile, reabilitarea Evului mediu, căutarea secretului secretelor prin anticariate, atracția pentru personaje precum Galilei și Don Quijote, moliile omniprezente, "zidul", gardul-Rubicon, copilăria din Lisa, internatul și "unchiul George", odăița din Ferentari... Cartea fiind un autoportret declarat, toate acestea nu puteau lipsi. Repetate, sunt ele redundante? Dau impresia unui "déjŕ lu"? Dimpotriva! Crâmpeiele de amintiri, cioburi din oglinda spartă a memoriei, seamănă cu pietricelele colorate dintr-
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
era și foarte calică. Se construiesc niște blocuri cubice care amenințau intimitatea oamenilor. în consecință, familia dezbinată se mută la Saint-Paul, timp în care ,Ea" se decide să-i îndepărteze pe copii de părintele lor: îl exilează pe David la internat, astfel încât acesta își poate vedea tatăl doar de Crăciun și de Paște. Pensionul-internat, destul de scump, se dovedește a fi un univers concentraționar, aproape nazist. Copilul nu-l mai poate îndura și cere ajutorul mamei sale și fotografului ei belgian, într-
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
sau al unei ejaculări apriorice, rămîne hotărît că arealul fantasmării erotice seamănă leit cu o stepă rusească: este profund, panoramic și cu orizonturi joase. Adică numai bun pentru călătorii interminabile, ca în Jules Verne, și pentru popasuri solitare, ca în internatele de băieți. Însă în vreme ce în spațiul edilitar, arhitecții, adică aceia care construiesc, leninist, mai întîi în cap, sunt foarte puțini, în spațiul vast al aspirațiilor erotice suntem arhitecți cu toții. Colectiv și individual, capul nostru vîjîie de proiecte eleusine, pîntecele ne
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
care poate surprinde? - Răul este, la un prim nivel de lectură, un roman autobiografic, o relatare destul de precisă a propriei mele experiențe de copilărie, cu un tată vitreg sadic și, pe deasupra, a celor doi ani petrecuți în cel mai îngrozitor internat școlar. În acest sens, romanul diferă firește de orice altă narațiune ulterioară despre agenți secreți, cavaleri cruciați și oameni de afaceri veroși sau altele. Am fost încredințat întotdeauna că eu sunt deținătorul unei experiențe unice, al unei povești pe care
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
și Solbaka (Stjärnsberg, în carte) nu încape nici o comparație. Împotrivindu-se, Erik executa de fapt un "salt mortal cu plasă", risca exmatricularea, dar nu-și risca, la propriu, viața. Ce ar fi făcut Erik dacă, în locul unei Suedii în care internatul e desființat imediat după ce lumea află ce se întâmpla acolo, ar fi trăit în anii '50 într-o țară din estul Europei în care, la capătul împotrivirii sale, ar fi întâlnit, fără negocieri și fără drept de apel - internarea pe
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]