49 matches
-
care au întreținut un comerț cu comunismul au adoptat o atitudine decepționantă. Dacă n-au așternut tăcerea deplină asupra compromisului, s-au străduit a monta fel de fel de eschive, de explicații oblice, de sofisme care n-au exclus nici intrepida tentativă a etalării unei "opoziții" evident mult exagerate, dacă nu inventate de-a binelea. De la "amintirile deghizate" la o greu credibilă religiozitate retrospectivă, ne-au oferit spectacolul unei pitorești iresponsabilizări. Unii n-au șovăit a-și susține în continuare crezul
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
alte memorii) e semn de vitalitate". Passim: "ne și mirăm întrucîtva cît de perfect american a devenit" amicul fost stalinist. Nu scria Luca Pițu (îmi stă mărturie cartea lui ultimă, Temele deocheate ale timpului nostru, Editura Paralela 45, 2002) că intrepida doamnă de la München kaghebea "în Francia", de unde ar fi fost expulzată, în '47, "pentru spionaj probolșevicios?" Dacă-ți cunoști interesul (și ți-l cunoști: ai dovedit-o de-a dreptul și de-a stîngul; la drept vorbind, dar și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ea s-a prins și copilul nostru. Și cei trei ne-au făcut semne să ne uităm spre ei și au început să ne filmeze și să ne pozeze." (p. 56). Poza de familie "fericită", abia făcută, se voalează. Instructorul intrepid îi oferă femeii un arici de mare pe care-l strivește live, făcând tot felul de pești să se adune sub privirile turiștilor. Femeia scapă la un moment dat ariciul terciuit, instructorul îl recuperează și i-l oferă din nou
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
de marketing. Formau o echipă perfectă, pentru că laboratorul era dependent de subsidii, iar volumul acestora era determinat de aprecierea în afară a rezultatelor studiilor întreprinse. Nimeni n-ar fi fost mai potrivit pentru a obține recunoașterea lor imediată decât carismaticul, intrepidul și veșnic optimistul Sandy. Soția lui, Ann, străină de lumea științei, își datora celebritatea unei opere axate pe filosofie șl literatură. Cele trei fiice ale lor promiteau să se afirme și ele pe diverse tărâmuri, dar Sandy era deazamăgit de
Și fabricile de Nobel pot da greș by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6040_a_7365]
-
tine, Tanțo dragă,/ Am săpat o vară-ntreagă/ La canalul care leagă/ Dunărea de Marea Neagră»// Limbi de jeg. Lașitate. Covor/ De redacții. Fără gură. Fără reacții.// Vicleni și mițoși. Sugaci în etate/ În stare de orice ebrietate.// Cadavrul în vid, intrepid.” (pp. 91-92) Pentru demonstrația mea, e suficient atât. În afară de limbaj, vedeți vreo urmă de ludic aici? Mie, personal, aceste versuri din partea a cincea a Pentameronului îmi dau senzația unei mărturii tragice. Mărturie politică, desigur, dar, înainte de asta, mărturie omenească. Ideea
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
transformă pe supraviețuitor într-un challenger cu numele dat unor navete spațiale americane. Competiția aici nu este cu cineva anume, ci cu vastitatea universului. A se revedea în acest sens și Apollo 13 al lui Ron Howard, unde același spirit intrepid combinat cu ingeniozitatea tehnică aduce ieșirea din impas într-o situație disperată. Cucerirea spațiului este parte a unei odisei pe care o deschidea cucerirea Far West-ului și în această lumină se cuvine să privim această eroină-astronaut care-și caută drumul
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
dar acum sunt exasperat. Mă înfurie repetarea în majoritatea textelor, într-o formă sau alta, ideea că autorul Mitului lui Sisif ar fi fost considerat un filosof pentru clasele terminale. Persistă evocarea acestei absurdități pe care epoca noastră, pilotată de intrepidul Michel Onfray, ar fi denunțat-o, din fericire, în cele din urmă. Dar, Dumnezeule mare, nimic mai neadevărat! Sunt ani buni de când Camus e considerat un filosof autentic și indispensabil. N-am fost așteptați noi ca s-o spunem. În
Jean Daniel, revoltat () [Corola-journal/Journalistic/3236_a_4561]
-
sclavă și stoarsă, până la expirare. Dacă numai comunismul ar fi avut acest cusur, natura încă s-ar fi salvat, căci nu o mie de ani, ba nici o sută n-a rezistat barbarul bolșevism. Numai că și învingătorul acestuia, zglobiul, pofticiosul, intrepidul capitalism are despre natură convingerea - de fapt așa-i convine - că se pretează la o exploatare crescătoare în proporție geometrică. La începutul mileniului trei se vorbește de moartea naturii cu o anume înfricoșătoare naturalețe. Că lovită în miez natura are
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
ei impregnându-se parcă pentru totdeauna în sensibilitatea noastră. În schimb, Șerban Foarță se citește și se citează cu noduri, fiindcă dexteritatea sa formală e ucigătoare pentru spiritul viu al poeziei pe care o circumscrie. Autorul este mai mobil, mai intrepid, mai vital decât propria lui creație, pe care toate aceste rezolvări ingenioase o ,rezolvă" definitiv. Invers decât la Leonid Dimov, rima verifică și incită inteligența combinatorie, iar nu imaginația poetului. La marele oniric, universul liric este somptuos și foșnitor, bogat
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
ele", declară cu obidă Callo, în timp ce Zanfir, care își făcea mendrele pe stradă cu o rangă ascunsă într-un buchet de flori, viza în orice operațiune "și răzbunare, și beneficiu". O figură cu totul aparte este Hrib, evreu inteligent și intrepid, care fură și utilizează uniforme de polițist, lucrând în stil mare și privindu-i cu legitim dispreț pe hoții de azi: Nu mai sunt hoții care-au fost! Erau Ťhoți de bună dimineața!ť Deci dimineața ieșeai din casă și
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
a favorizat și favorizează susmenționatele defecte de conștiință și de comportament, dar nu e mai puțin adevărat că, atunci când i s-a creat condițiile unei munci corecte și răsplătite, românul a dat dovadă unui muncitor evoluat, prob, onest, harnic și intrepid, cu nimic mai prejos decât colegii lui din țările Uniunii Europene. O demonstrează și milioanele de români care muncesc în străinătate, cu deosebire în Spațiul Schengen, unde s-au făcut, în marea lor majoritate, cunoscuți, stimați și respectați. Excludem excepțiile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de rigoare. Iată o școală la care se pot forma tinerii de azi ai României. MDP: Dincolo de factorii de ordin economic și politic, există - poate, mai important decât aceștia - factorul uman. Unii observatori situează poporul român între «stupid people» și «intrepid people». La ce pol va situați? Ioan Barbu: Cele zise, prin 1990, de Silviu Brucan, autorul aserțiunii potrivit căreia poporul de la Dunăre și Carpați ar fi un stupid people, zise pe care cel care le-a formulat le-a retractat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
semnificativă a românilor o reprezintă cei care muncesc, uneori din greu, pentru perfecționarea și realizarea lor, în sensul moral și larg cultural al cuvântului. Aceștia ne destăinuie pe noi, românii, nu ca pe un „stupide people”, ci ca pe un „intrepid people”. Am vizitat câteva țări din lume unde trăiesc și muncesc români. Deși sunt supuși, în dese cazuri, unor judecați critice din partea cetățenilor sau autorităților, de cele mai multe ori pe nedrept, din pricina unei mentalități conservatoare și - să mă ierte domniile lor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
pentru vizitele de lucru). Unsprezece ani de viață (aparent) fără dictatură au modificat, iarăși radical, tiparul. Aceleași împerecheri insolite. Odraslele foștilor "factori de răspundere", călătorite în Occident (unele chiar reîntoarse) au acum același aer, oarecum civilizat, cu lumea tînără și intrepidă, de origine extrem de incertă, dar oricum pusă pe treabă. Dacă antrenul unei astfel de petreceri (fără lăutari) te prinde, atunci constați că e tentant să te știi român și să-ți dai seama că, dincolo de traumele istoriei, vița asta carpato-danubiano-pontică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
La care voi reveni cu nesațiu. 25 aprilie Nu numai pentru Iași, chestiunea galeriilor de artă e una problematică; Bucureștiul însuși se confruntă de foarte mulți ani cu ea, reușind doar simptomatic să o rezolve. Adevărat e că ingenioasa și intrepida Capitală a recurs la soluții cvasiprofesioniste, amenajînd spații de expunere acolo unde te aștepți mai puțin, oricum, finalmente, sustrase anonimatului, unele dintre acestea căpătînd cu timpul statute notorii. De e să judecăm casant, atunci chiar Galeria Națională și cea Universală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
princiar, la birtul din colț, să udăm cu o tărie întîlnirea. Cum nici virtuala invitație de-acum a unui Matei Bejenaru tocmai luîndu-și, în pragul Perifericului, rămas bun de la un congener străin nu m-ar surprinde. Rugîndu-l, în schimb, pe intrepidul manager new age vizual să-mi îngăduie a-i relata, cu asumată desuetudine, tocmai scena de mai sus. 16 mai Evadări din periferie. Ce reconfortant e să părăsești, periodic, mediocritatea, meschinăria periferiei și să mergi, profilactic, la cele cîteva figuri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În vremea când eram lipsit de libertatea de a Întreprinde studii serioase de indianistică În Occident. Din 2001, o expoziție permanentă la Amritsar (Panjab) e consacrată, cu concursul lui JeanMarie Lafont, maharajahului Ranjit Singh, din anturajul căruia a făcut parte intrepidul călător Honigberger. Cunoscut În Asia și În Europa, spițerul transilvan este Încă ignorat de farmaciștii români de astăzi, deși colegii lor istorici studiază rolul său În istoria epidemiologiei. Personajul suscită În zilele noastre interesul entuziast al tânărului Eugen Ciurtin, autor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu cele ale lui Bolintineanu. Portretul lui Mehmet Ali apare În cartea a patra a călătoriei În Egipt a scriitorului român și, chiar dacă este exagerat și inexact pe alocuri, seamănă, prin tonul admirativ, cu ceea ce ar trebui să fie portretul intrepidului Honigberger: „Mehemet Ali a schimbat cu totul fața lucrurilor din această țară. Tot ce face astăzi din Egipt o țară civilizată, pe lângă celelalte provincii otomane, vine de la acest om extraordinar. Mulți scriitori Îl critică ca un mare tiran. Dar când
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și peisaj (probabil foarte asemănător cu cel al Kabulului de azi). Știe că va trebui să se oprească o vreme acolo. Așteaptă să poată angaja câțiva lucrători, fără alt ajutor decât competența de medic și instinctul imbatabil de bun organizator intrepid. La un moment dat, când Încă nu știe cât timp va sta, este deja acuzat că ar avea un plan secret pentru a Înstrăina comori ale afganilor către Europa- chiar dacă ei nu știau mai nimic despre astfel de comori (probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dar care murea În 1838 la 27 de ani”, cum l-a descris cândva Jean Filliozat 3- Îi datorăm multe, mai ales pentru arheologul amator care devine Honigberger. Din relatările lui Jacquet aflăm și că, spre sfârșitul campaniilor sale de intrepidă arheologie asiatică, Honigberger, care explorase 30 de st¿pas (căci e unul dintre primii arheologi europeni interesați de monumentele funerare budiste 4), l-a inițiat pe Gerard În colecții formate prin „laborioase explorări”5 și l-a Îndrumat spre perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Otiliei. Cu acest roman, C. realizează romanul citadin cu cea mai bogată galerie de caractere din literatura română. Costache Giurgiuveanu este avarul afectuos față de pupila sa, incapabil de a face ceva pentru ea. Stănică Rațiu, ginerele Aglaiei Tulea, e arivistul intrepid, decis să se îmbogățească printr-o lovitură (smulge banii lui Costache, pricinuindu-i astfel un atac de apoplexie). Felix e tânărul îndrăgostit labil, ezitând să ia o decizie fermă, Leonida Pascalopol, bărbatul matur, generos și altruist, în stare să înțeleagă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tuturor că vin de la Timișoara, că acolo armata a fraternizat cu manifestanții și s-a retras din oraș, că trebuie să reziste. În față, soldații înarmați și cu fețele acoperite de căști își strâng rândurile, parcă temându-se de tinerii intrepizi și vunerabili, cu piepturile și mâinile goale, care cântă vesel, ca la un meci de fotbal, "olé, olé, Ceaușescu nu mai e". Primele gesturi represive fuseseră vizibile încă din Piața Palatului, iar imediat după ora 13, lângă Biserica Enei, lt.
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se cinează devreme pentru a avea mai repede seara liberă. După operă urmează balul și supeuri până la ziuă; sărbătoarea ar continua, dacă toaletele veștejite nu le-ar aminti dansatoarelor că au nevoie de un somn înviorător. O singură clasă, mai intrepidă, rezistă oboselii: jucătorii. Astfel deci, dacă fericirea constă în a abuza de toate plăcerile și din emoțiile ascuțite ale jocului, Bucureștiul e cu siguranță cel mai norocit dintre orașe. Vom reveni asupra acestei schițe a fizionomiei morale a Bucureștilor; ne
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de scurgere; nicio rigolă în cartierele aflate departe de râu. Străzile se transformă atunci ele însele în râuri, în puhoaie, în lacuri noroioase și adânci, circulația este oprită; sania devine inutilizabilă, ar trebui de fapt un vapor. Numai câțiva pietoni intrepizi, încălțați cu cizme gigantice, se hazardează afară; o fac riscându-și propria viață. Dar de ce să povestim noi înșine toate acestea? Iată o schiță după natură, luată din corespondența ziarului Vocea României. "Domnule Redactor, n-am nevoie să vă amintesc
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
voiu propune Ca o legiune Caracuda toată să formăm - Căci de încalare Și de jale mare Trebui să ni treacă orice chef. Oștiri să compunem, Pe Dospin să-l punem Să ni fie general en șef. El e mai cuminte, Intrepid prudinte, El ne va conduce în răsboiu. Să jurăm pe cruce Că unde ne-a duce L-om urma în luptă mândri, noi. Micul Zaharie, Crudul Pompilie Și Castan ce-a pus pe Moltke sub picior, Mintea să și-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]