30 matches
-
calități greu sesizabile/delimitabile sau manifestate, forțând acceptarea ipotezei că oamenii sunt entități emoțional-afective, nonidentice, dar experiențial posibil non simetrice; Empatia are statutul unuia dintre conceptele greu de definit, oricare ar fi poziția analistului. Acesta se regăsește sub diferite nume: intropatie, proiecție simpatică a Eu-lui, intuiție proiectivă și simpatetică, fuziune mintal-afectivă, 8 E. Păun, D. Potolea și colab., Pedagogie, Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 90. interpenetrare afectivă (interpătrundere), introiecție, transpoziție, transfer de identificare, împărtășire experiențială, insimțire
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
cea care asigură înțelegerea. O înțelegere psihologică poate interveni numai dacă între interpret și autor există o afinitate psihologică profundă. Din principiul platonician hermetic conform căruia asemănătorul este cunoscut de asemănător, Schleiermacher face principiul interpretării psihologice, bazat pe identificare și intropatie sau empatie. în ceea ce privește regulile tehnice ale hermeneuticii, Schleiermacher se mulțumește să reia pentru partea gramaticală procedeele vechii hermeneutici filologico-retorice, iar pentru partea tehnic-psihologică să vorbească despre "divinație", prin care înțelege pur și simplu "ghicirea" a ceea ce autorul a vrut să
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
opoziția mod. Se poate chiar concepe existența unei anumite conexiuni între formele de bază ale narațiunii incluse în opoziția de mod și atitudinile de bază ale modurilor de a experimenta realitatea și arta așa cum sînt definite în opozițiile "abstracție" și "intropatie" de către Wilhelm Worringer sau "conceptualism" și "impresionism" de către E.H. Gombrich 340. Conceptele de relatare sau telling, abstracție și conceptualism au în comun un mod oblic de percepție și de expresie care include aspectele raportului condensat ce rezumă abstracția și conceptualizarea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
impresionism" de către E.H. Gombrich 340. Conceptele de relatare sau telling, abstracție și conceptualism au în comun un mod oblic de percepție și de expresie care include aspectele raportului condensat ce rezumă abstracția și conceptualizarea. Conceptele de prezentare scenică sau showing, intropatie și impresionism se referă la un mod direct care include aspectele prezentării scenice a evenimentului in actu, concretizarea ideii și nemedierea impresiei. Aceste corespondențe sînt menționate doar pentru a demonstra faptul că opoziția care se discută aici reprezintă un concept
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Coșeriu consideră alteritatea ca fiind una dintre laturile esenței limbii, ilustrate de faptul că, prin manifestarea limbii în vorbire, locutorul (vorbitorul) se atribuie pe sine interlocutorului (altuia, celuilalt), fără însă a se transpune în el prin autoobiectivare, ca în cazul intropatiei, dar recunoaște la acesta aceleași posibilități de a înțelege și de a folosi limba. Aceasta presupune că vorbirea se realizează întotdeauna între un locutor și un interlocutor, iar finalizarea ei prin transmiterea de informații se întemeiază pe o legătură între
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
observator al pieței, devenind, în timp, o marfă a acesteia. „Empatia“ în relația sa cu mulțimea se transferă, în fața vitrinelor, în empatie cu „sufletul mărfii“, cu caracterul ei de marfă. Trăirea (Erlebnis) flaneurului în fața mărfurilor expuse în vitrine este o „intropatie“ (Einfühlung) în raport cu clientul și, prin urmare, cu universul schimbului economic. Astfel se explică cum, prin privirea sa ațintită asupra vitrinelor, flaneurul devine el însuși marfă, făcând posibilă pentru Benjamin întruchiparea sa ultimă: the sandwich-man. Din punctul de vedere al lecturii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
estetic”) și, prin ei, tinzând spre o concepție care urcă de la Husserl la Hegel. Referindu-se la „epifania lumii reale în orizontul sublimului și al structurilor”, esteticianul face aluzie la ideile lui Worringer și, în primul rând, la conceptul de intropatie (Einfühlung), atât de fecund în arta și literatura secolului al XX-lea. Adoptarea unei asemenea perspective îi permite să se distanțeze de prejudecata „progresului artistic”, așa cum era acceptată în chip forțat, dogmatic de interpretările oficiale ale vremii, în relație cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288197_a_289526]
-
în a proiecta stările de conștiință subiective asupra unui obiect exterior și a le atribui acestuia”, o manifestare a afinității spiritului pentru spirit, grație căreia există înțelegere, comunicare, societate, cultură. Este un termen mai aplicat, menit să înnoiască conceptul de „intropatie”, „baza psihologică a oricărei contemplări a frumosului”, ambele fiind componente ale imaginativului, care conduc la „activitatea constructivă a fantasiei”. Altă treaptă a evadării din real e cea a „contemplării transcendenței”, prin care se poate ajunge la intuirea lumilor de dincolo de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
se privește exclusiv pe sine, doar în prezent (vezi supra nota 2 despre "iluzia prezentului care tinde să se eternizeze"), ignorând categoria mobilă a istoricității, pe când acolo era adusă în discuție introspecția obiectivată prin raportare la ceilalți (Einfühlung) așadar, ca intropatie și prin raportare la dimensiunea istorică a cunoașterii. Pentru alte clarificări în privința conceptului de Selbstbesinnung vezi II, 2Ba. În fond, putem spune că autorul caută în acest fel să împace încă o dată subiectivitatea romantică și obiectivitatea pozitivistă, mizând pe caracterul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
valori și, totodată, ca manifestare a unei conștiințe creatoare (Evoluția criticii literare, Orientări pentru o critică literară). Deși cu simpatii mărturisite pentru Albert Thibaudet, Charles du Bos sau Ernst Robert Curtius, B. are opinii mai apropiate de estetica germană a intropatiei și de gestaltismul lui Dilthey, dar cu o coloratură deterministă, arătându-se preocupat de idealul unei critici complete, interpretativă și de tip erudit. Eseistica lui B., care nu excelează în ipoteze ingenioase, se îndreaptă spre „genii tumultuoase și vaste” (Goethe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Gheorghe Grigurcu Nicolae Steinhardt practică o critică afectivă, în așa măsură încît pare a susține - exemplar - acea concepție numită intropatie (Einfühlung), care desemnează proiectarea noastră simpatetică asupra obiectului (germenii ei, apăruți la romantici, au dus la teoretizările unor Lipps, Volkelt, Gross, Worringer, Wundt). Sîmburele intropatiei nu e neapărat estetic, putînd fi tot atît de bine constituit din alte valori pe
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
practică o critică afectivă, în așa măsură încît pare a susține - exemplar - acea concepție numită intropatie (Einfühlung), care desemnează proiectarea noastră simpatetică asupra obiectului (germenii ei, apăruți la romantici, au dus la teoretizările unor Lipps, Volkelt, Gross, Worringer, Wundt). Sîmburele intropatiei nu e neapărat estetic, putînd fi tot atît de bine constituit din alte valori pe care eul le revarsă din sine, bucuros a le găsi sprijin și confirmare exterioară, o "înrudire" cu conștiințele creatoare afine. Așadar e o autoproiecție vitală
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
de fericire cînd îi sînt oferite de criticii și istoricii literari pe tava de argint a clevetelii erudite". Cu o sublimată familiaritate, autorul nostru își imaginează ce le-ar fi plăcut, din producția contemporaneității, unor mai vechi autori (e o intropatie la persoana a treia!): "O carte care (în ciuda frecventelor bateri pe loc ale pasului, digresiunilor, neînduplecatei mărunțiri, monotoniei stilistice) l-ar fi încîntat pe Bernanos". Ca și: Și ce le-ar mai fi plăcut lui Bernanos ori lui Chesterton ori
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
ori lui Mircea Streinul ori lui Vasile Voiculescu?". Libertatea scrisului e încurajată ca "mister" (măcar parțial), ca sugestivă discontinuitate, ca mirabilă alcătuire de plinuri și goluri (ultimele constituind spații ale reveriei individualizatoare a cititorului, ecrane ale transpunerii noastre sub semnul intropatiei): "Meșteșugul scrisului - întrucît e artă - nu spune totul. Montesquieu, se știe, cere să existe saltul de la o idee, de la o imagine la alta. În aceste goluri se inserează puterea fabulatorie a cititorului, iar emoția artistică din aceasta chiar ia naștere
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
ce grad rămîne actual discursul eseistic-critic al lui Nicolae Steinhardt. Există două tentații de încălcare a principiului estetic, una, amplu reprezentată, în prezent, bazată pe aplicarea unor metode dinafară (de la sociologie și psihanaliză la structuralism și matematică), alta de natura intropatiei, prin lărgirea lui axiologică, în cele din urmă cu o semnificație existențială. N. Steinhardt s-a manifestat ca un adversar decis al structuraliștilor, atacînd "terminologia lor invariabilă, lexicul lor categoric îngrădit, tonul lor sentențios, repulsia lor acută pentru spontaneitate, îmbufnata
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
echivalează cu ,,a vorbi intru ceva”, după zisă lui C. Noica, și presupune, cel puțin două existente de aceeasi disponibilitate și de aceeasi identificare. Trăirea din interior înseamnă, în termenii lui Hans-Georg Gadamer, în primul rând, ,,re-situare”, fără a accepta intropatia (empatia), apoi, după alți autori (de exemplu, Mircea Eliade), retrăire în sens experimental, concret, autentic și nu simplă acceptare teoretică. Transpunerea presupune în același timp, implicare, intuiție, afinitate reciprocă, uneori credință, într-un cuvânt mobi litate într-un proces ,,de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în care apare raportul ,,eu-celălalt”, raport că experiența și modalitate de înțelegere reciprocă orientată, fie spre cunoaștere psihologică (a celuilalt: el, ei etc.), fie spre comunicare. Pentru a punctă a doua mare formă a empatiei, trebuie să apelăm la cuvântul intropatie (cuvânt francez propus de Flournoy că echivalent al empatiei, folosit pentru prima dată de către Titchener), cuvânt ce se definește că ,,o specie de comuniune afectiva prin care cineva s-ar identifica cu o altă persoană, măsurându-se în acest fel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
echivalează cu ,,a vorbi intru ceva”, după zisă lui C. Noica, și presupune, cel puțin două existente de aceeasi disponibilitate și de aceeasi identificare. Trăirea din interior înseamnă, în termenii lui Hans-Georg Gadamer, în primul rând, ,,re-situare”, fără a accepta intropatia (empatia), apoi, după alți autori (de exemplu, Mircea Eliade), retrăire în sens experimental, concret, autentic și nu simplă acceptare teoretică. Transpunerea presupune în același timp, implicare, intuiție, afinitate reciprocă, uneori credință, într-un cuvânt mobi litate într-un proces ,,de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în care apare raportul ,,eu-celălalt”, raport că experiența și modalitate de înțelegere reciprocă orientată, fie spre cunoaștere psihologică (a celuilalt: el, ei etc.), fie spre comunicare. Pentru a punctă a doua mare formă a empatiei, trebuie să apelăm la cuvântul intropatie (cuvânt francez propus de Flournoy că echivalent al empatiei, folosit pentru prima dată de către Titchener), cuvânt ce se definește că ,,o specie de comuniune afectiva prin care cineva s-ar identifica cu o altă persoană, măsurându-se în acest fel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
echivalează cu ,,a vorbi intru ceva”, după zisă lui C. Noica, și presupune, cel puțin două existente de aceeasi disponibilitate și de aceeasi identificare. Trăirea din interior înseamnă, în termenii lui Hans-Georg Gadamer, în primul rând, ,,re-situare”, fără a accepta intropatia (empatia), apoi, după alți autori (de exemplu, Mircea Eliade), retrăire în sens experimental, concret, autentic și nu simplă acceptare teoretică. Transpunerea presupune în același timp, implicare, intuiție, afinitate reciprocă, uneori credință, într-un cuvânt mobi litate într-un proces ,,de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în care apare raportul ,,eu-celălalt”, raport că experiența și modalitate de înțelegere reciprocă orientată, fie spre cunoaștere psihologică (a celuilalt: el, ei etc.), fie spre comunicare. Pentru a punctă a doua mare formă a empatiei, trebuie să apelăm la cuvântul intropatie (cuvânt francez propus de Flournoy că echivalent al empatiei, folosit pentru prima dată de către Titchener), cuvânt ce se definește că ,,o specie de comuniune afectiva prin care cineva s-ar identifica cu o altă persoană, măsurându-se în acest fel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de altă parte, această afectare, această poză ar putea fi nevoia de autoînstrăinare, atât de necesară în arta actorului. W. Worringer observa: "cea mai adâncă esență a trăirii estetice: nevoia de autoînstrăinare (...) nu se caracterizează ca în cazul nevoii de intropatie, ca o pornire de a se înstrăina de esența individuală, ci ca o pornire de a se elibera în contemplarea a ceea ce este necesar și stabil mai ales de accidentul existenței organice generale"12. "Nevoia de autoînstrăinare" îl determină, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
stilistică. București, Ed. Univers, 1972, p.7. 11 Gordon CRAIG, Actorul și supramarioneta, din vol. Arta teatrului, Studii teoretice și antologie de texte de Mihaela Tonitza-Iordache și George Banu, București, Ed. Enciclopedică, 1975, p. 241 12 W. WORRINGER, Abstracție și intropatie, București, Ed. Univers, 1970. 13 Antonin ARTAUD, op. cit., p. 58. 14 Petru COMARNESCU, Prefață la volumul Poezii de Emil Botta, București, Editura pentru Literatură, 1966. 15 Jean-Paul SARTRE, La Nausée, Paris, Gallimard, 1938, p. 85. 16 Mircea IORGULESCU: " ... perspectiva poeziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
originară este esențială, ea singură permițând înțelegerea transmiterii cunoștințelor primitive străine cunoașterii reprezentative și obiective, și precedând-o în mod necesar. Primele schimburi dintre mamă și copil, însușirea mișcărilor corporale, antrenarea sub toate formele sale, fenomenele de imitație și de intropatie care se află în fondul vieții individuale și sociale se produc toate în interiorul acestei sfere intersubiective afective ce pune în funcțiune modalitățile patetice ale monadelor care participă la ea și se sprijină pe ele. În psihanaliză, pentru a nu da
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o alcătuiesc. Această interacțiune esențială, care-și află posibilitatea în repetare și în contemporaneitatea care rezultă din aceasta, nu intervine mai întâi ca mod deliberat al transmiterii cunoașterii în formele nobile ale culturii, ci se manifestă spontan, prin intermediul fenomenelor de intropatie și de imitare, ca însuși procesul în care se auto-constituie orice intersubiectivitate patetică concretă. Când aceasta se alienează în comunicare și în existența tehnico-mediatică, ea adaugă societății noastre materialiste trăsătura de năucire, iar în același timp îi dă culturii o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]