368 matches
-
cam mare și, la dreptul vorbind, de puțină importanță, al dinastiilor faraonilor. Nu obiectul, propunerea lui interesează și cei mai buni învățători vor rămânea aceia cari vor ști să-și electrizeze auditoriul prin vox viva a lor, prin grai și intuițiune, oricât de aridă ar fi îndealtmintrelea tema ce o tratează. Ca formulă generală, care cuprinde toate viciile de metod, putem zice că "școala va fi rea daca va apela numai la memorie, bună daca va apela la pricepere și judecată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
PEDAGOGICĂ A ieșit de sub tipar Povățuitoriul la citire prin scriere după sistema fonetică de institutorii Gheorghe Inăchescu și Ioan Creangă. La cea dintâi privire cartea se deosebește în mod favorabil prin espunerea clară și vie a metodului intuitiv. Esercițiele de intuițiune de la începutul cărții arată că nu este numai rezultatul studiilor teoretice făcute în această materie, ci totodată fructul lungei esperiențe a unor învățători înzestrați de la natură cu darul de a instrui. Recomandăm această carte cu tot dinadinsul tuturor institutorilor de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pierd în vânt în fața energiei și repejunei cu care sârbi își reparează căderile. [20 octombrie 1876] CARTE NOUĂ Scrierea "Noțiuni de aritmetică pentru uzul școalelor primare de ambe sexe ", de I. P. Eliad se 'ntemeiează pe didactică și în special pe intuițiune și urmărește un scop îndoit: pe de o parte a facilita membrilor corpului didactic primar predarea cu succes a acestei științe, iar pe de alta a coopera la dezvoltarea inteligenței copiilor silindu-i a-și de totdauna sama de aceea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fel de legătură existența pură a noțiunii medie (A). Prin aceasta se și descopere existența predicatului (B) în mod gol și dezlipit. Dacă numărăm în concluzie trei termeni, aicea sânt deocamdată numai doi, și existența, cel mai abstract rezultat al intuițiunii, apare incolor ca al treilea. Pe când în concluzia categorică (după sensul general) existența se presupune pentru că cele singulare care repaoză pe baza lor apar în propositio minor, pe când deci concluzia categorică oferă, cu presupunerea existenței, o raportare mai bogată a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nuanțează („iluzia realității”). E de înțeles că se arată reticent față de devierile în irațional sau în „absurd” ale „școalei nordice”, îndeosebi. Ceea ce îl interesează într-un text dramatic sunt coerența logicii conflictului, concizia și claritatea. În ceea ce privește interpretarea, cronicarul insistă asupra „intuițiunii dramatice”, precum și asupra rostirii, care trebuie să pară naturală, în așa fel încât spectacolul să dea impresia veridicității. În dezacord cu „paradoxul” lui Diderot, actorul este privit ca o „păpușă însuflețită”, ceea ce ar trimite la „actorul-marionetă” al lui Gordon Craig
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
caractere adevărate și bine descrise: aceea îi dă dreptul de a fi246. Maiorescu va publica articolul său întru apărarea lui Caragiale abia în 1885. Slavici e printre primii, puțini, care văd în comedia O noapte furtunoasă "o producție izvorâtă din intuițiunea adevărului". Pentru pocitaniile omenești ce populează lumea caragialiană, Slavici găsește și în 1879, ca în 1912, argumente solide care să le susțină valoare: sunt oameni pe care îi găsim în mahalalele Bucureștilor, sunt lucruri adevărate care se petrec în fiecare
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
vreun dezechilibru de accentuare. Totuși, observăm faptul că expoziția metafizică a acestor noțiuni alege să înceapă cu dezbaterea despre spațiu, fundament al intuițiilor exterioare, continuând cu timpul dezavantajat de caracterul abstract. Spațiul este o reprezentație apriorică necesară, care întemeiază toate intuițiunile esterioare. Căci nici ni putem face închipuirea că n-ar fi spațiu, deși ni putem gândi că lipsește din el orișice obiect (Eminescu: 2011, IX, 479). Timpul nu-i alt nimic decât forma simțului interior, adică a intuirei de noi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ar manifesta aceeași capacitate de înțelegere pe care o au oamenii marelui Pământ. Dacă ei sunt zidiți după chipul și asemănarea celor din urmă. În hipotext, Kant tradus de Eminescu este mai reținut à propos de această posibilitate, "căci despre intuițiunile altor ființe cugetătoare nu putem judeca defel dacă ele sunt legate de aceleași condițiuni cari îngrădesc intuițiunile noastre și au pentru noi o valabilitate generală" (Eminescu:2011, IX, 481). Repetarea este și mai ușor de reperat în paragrafe în care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
după chipul și asemănarea celor din urmă. În hipotext, Kant tradus de Eminescu este mai reținut à propos de această posibilitate, "căci despre intuițiunile altor ființe cugetătoare nu putem judeca defel dacă ele sunt legate de aceleași condițiuni cari îngrădesc intuițiunile noastre și au pentru noi o valabilitate generală" (Eminescu:2011, IX, 481). Repetarea este și mai ușor de reperat în paragrafe în care aria de manifestare intratextuală se restrânge de la morfologia demonstrației la idee. Semnalăm o altă ipostaziere a dihotomiei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eram tocmai în epoca când pădurele răsfrângeau toată gama coloarelor de la roș stacoșiu pănă la galbănul de aur; se auzea prin fânațe sunetul coasei, muzică melancolică, prevestitoare zilelor de toamnă; aerul răcoros încărcat cu miros de iarbă tăietă dându-mi intuițiunea apropiatelor griji ale iernei, mă predispunea parcă să sorb cu mai multă poftă dulceața momentului; iar eu, tânăr cum eram plin de entuziasm, cu inima mișcată de priveliștea acestei naturi în sărbătoare, simțeam curgându-mi fierbinte sângele prin vine, simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
munți, de al văi, de la păduri, de la păraie; era glasul naturei aievea pe care totdeauna așa îl auzisem, însă niciodată nu m-a pătruns, nu m-a zguduit ca atunci. Mi-a deșteptat parcă un șaselea simț, mi-a dat intuițiunea nemărginirei, mi-a întredeschis un colț de lumină asupra infinitului. Și, o, Doamne!... Câte și câte n-am mai simțit, n-am mai perceput din tainele eterne în acele momente de dulce legănare a sufletului, de aiurire a minței, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
statisticei în România, ca participator la congresele de statistică câte s-au ținut în Europa pân - acuma, ca amic al celor mai cunoscuți bărbați de știință în materie de statistică, notițele d-lui Pencovici merită desigur crezare. Ele confirmă, prin intuițiune proprie, ceea ce au constatat deja geografii și istoriografii Peninsulei și probează că, de la venirea turcilor în Europa, elementul latin, odinioară cel mai numeros al Peninsulei, au fost absorbit în cea mai mare parte de cătră popoarele conlocuitoare și că grecii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
său de espunere. Scrierea e în toată școala neglijată, caligrafia - o noțiune cunoscută numai teoreticește, gramatica există ca un fel de schematism de cuvinte a căror întrebuințare reală li lipsește copiilor în istoria românilor cronologia nu se știe exact și intuițiunea vremilor trecute li e dată elevelor (din nefericire după chiar cărțile didactice) cu punte de vedere foarte moderne. În geografie memorarea fiind la locul ei, elevele știu bine, căci recitarea de numiri e partea tare școalei. Altfel d-ra Livescu nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
însemnează începutul unei reforme adânci în instrucția elementară; ea a rupt-o cu dogmatismul; izvorul metodei propuse este însăși natura inteligenței, procesul ei de dezvoltare. De-aceea rezumez din nou: 1). Cartea introduce în cl[asa] I-a exercițiile de intuițiune (Anschaungsuebungen, ) înainte de a pune abecedarul și pana în mâna copilului. 2). Cunoștințele se dau pe cale intuitivă, încît copilul ajunge prin judecata sa proprie la ele, iar învățătoriul îl conduce numai. 3). Cartea urmează metoda sonetară. Consoanele se dizbracă de elemente
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
-i bun nu-i original. Jaesche au fost un elev al lui Kant și, ca filozof, semikantian (Halbkantianer). A propos de Trendelenburg și Maiorescu. Deosebirea între pasagele citate de mine în "Convorbiri" e foarte mare. "Cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii" a lui Tr[endelenburg] este esse copulativ, verbul auxiliar, nu existere a lui Maiorescu. Trend [elenburg] recunoaște asemenea existența unor silogisme ipotetice, Maiorescu le preface pe acestea pur și simplu în silogisme categorice. Eu am închipuit următoarele silogisme spre a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ipotetice, Maiorescu le preface pe acestea pur și simplu în silogisme categorice. Eu am închipuit următoarele silogisme spre a arăta deosebirea: Dacă este seminariul din București, este d. Zotu. Însă seminariul din București este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Deci d. Zotu este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Categoric însă astfel: D. Zotu este o dependență a seminariului din București. Seminariul există în realitate. Deci d. Zotu există în realitate. Recunosc că sunt un ticălos de frunte
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
categorice. Eu am închipuit următoarele silogisme spre a arăta deosebirea: Dacă este seminariul din București, este d. Zotu. Însă seminariul din București este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Deci d. Zotu este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Categoric însă astfel: D. Zotu este o dependență a seminariului din București. Seminariul există în realitate. Deci d. Zotu există în realitate. Recunosc că sunt un ticălos de frunte, pentru că nu scriu. Dar tu știi c-am fost totdeuna caracter
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
e de sine folositoare) și nu se dejosește singură numai la o simplă pârghie a praxei, deși știe că teoria adevărată (fructifică) face roditoare nemărginit de mult esercițiul artei și că din teorie îi izvorăște geniului artistic o avuție de (intuițiuni) idei (Anschauungen) (prin) cu care el își împopulează lumea lui cu (figuri) tipuri nouă. O astfel de reflecțiune ar fi mai de neașteptată față cu faptele științei care ar fi deschis misterul cel mai intim a conștiinței (Bewusstsein) religioase și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ignorat cu mândrie (vornehm) cele ce s-ar fi lucrat (geleistet) până acuma (în ziua de azi) în sfera aceasta. Deși e așa de izolată încercarea noastră de-a concepe dintr-una artea reprezintațiunei dramatice, totuși s-a dat fructifere intuițiuni de naturi dotate cu abondanță, dintre cari nu mă simt nimărui îndatorit mai mult decât lui L. Tieck, poetului și {EminescuOpXIV 218} dramaturgului german. Li se simte îndegetărilor lui că toate-s crescute pe pământul concepțiunei (Anschauung) poetice și a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a vedea înainte-ți o operă a spiritului. Pe cât timp să desfășoare un actor dinaintea noastră toată copiozitatea (Fuelle) unei vieți individuale într-o formă ideală, pe cât timp fantazia sa liberă poate să-și forme un corp corespunzător cu intuițiunea (ideea) poetului, până atuncea nu avem neci cel mai mic drept de-a trage în cumpăna criticei noastre calculul cel rece al etății sale. Noi recunoaștem printr-asta cu desăvârșire acel punt de privire care singur e demn de arte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acum" (Tieck, Phantaszis, partea III, p. 504 și așa mai departe), cine-ar putea să potențeze chiar această descripțiune plină de esitațiune la un tablou viu care să corespundă cât de puțin celor întîmplate contimpuranilor. Chiar daca lectorul poartă în sine intuițiunea poetică a caracterului în viața sa deplină, totuși nu acopere acest desemn decât imaginea sa proprie și-i escită numai dorința de-a vedea tipul fantaziei sale viind dinaintea sa ca o creatură reală. Daca-i lipsește însă asta, atunci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
proprie și-i escită numai dorința de-a vedea tipul fantaziei sale viind dinaintea sa ca o creatură reală. Daca-i lipsește însă asta, atunci el nu aude decât vorbe la auzirea cărora nu se naște în el neci o intuițiune, pe cari el le compară anevoios apoi cu cele mai bune ce-a văzut, lucru prin care i se prezintă cele văzute și probate de el, neciodată însă artistul desemnat. {EminescuOpXIV 244} Va să zică artistul dramatic e alocat cu totul în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate să testeze nimica posterității decât numai numele unui actor mare. Zace însă în natura acestei arte de-a grămădi efectele cele mai gigantice într-un singur moment. Purtat de (valoarea) contenanța spirituală a unei creațiuni bogate el aduce înaintea intuițiunei atât sensuale cât și spirituale viața deplină a omului în espresiunea sa cea mai naltă, în împregiurările cele mai pătrunzătoare, fluxînd și refluxînd în albia gigantică ce i-a dat-o Weltanschauung poetică și pe unde-a îndreptat fantazia fluviul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și-a pierdut cea mai naltă putere productivă a sa. Critica învia în Grecia pe când disflorise deja frumoasa viață greacă în nemijlocita sa productivitate. Cele ce se produsese în regiunea poeziei, mai mult dintr-un instinct creator și dintr-o intuițiune poetică înrădăcinată în spiritul poporului, le supuse abia Aristotele criticei de arte și contrase în simplitatea cugetărei legea ce se manifestase în aceste creațiuni superbe. În timpul nostru, în care nu se mai dă în neci un ram de activitate artistică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
așadar nu trebuie să aibă numai o cunoștință generală asupra naturei artei, ci trebuie să cunoască și terenul speciale pe care și l-a ales în toată arhitectonica sa. Fără copiozitate în părți (ohne die Fuelle des Einzelnen), fără avuția intuițiunilor celor mai vii critica e un lucru sec {EminescuOpXIV 250} și neroditor, ce se mișcă în cercul unor generalități abstracte cari cad la piață (Gemeinplaetzen). În artea noastră din păcate dăm tocmai mai mult decât într-alte terene de pustiile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]