136 matches
-
barocă și barocul postbizantin (arhitectura brâncovenească). Analiza contextului social, politic și tehnic care a favorizat apariția și dezvoltarea arhitecturii baroce. Principii de compoziție spațială, tipologii planimetrice, simbolistica spațiului arhitectural, decorația interioară și exterioară. Spații urbane. 7. Stilurile 1900. Surse și invarianți pentru Stilurile 1900. Arhitectura neoromânească în context european. 8. Arhitectura modernă. Stilul internațional, funcționalismul și arhitectura organică. Arhitectura modernă în România. METODICA PREDĂRII/ÎNVĂȚĂRII - ARTE VIZUALE - ARHITECTURĂ I. Procedee de metodica perfecționării și comunicării dintre profesor și elev în faza
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
barocă și barocul postbizantin (arhitectura brâncovenească). Analiza contextului social, politic și tehnic care a favorizat apariția și dezvoltarea arhitecturii baroce. Principii de compoziție spațială, tipologii planimetrice, simbolistica spațiului arhitectural, decorația interioară și exterioară. Spații urbane. 7. Stilurile 1900. Surse și invarianți pentru Stilurile 1900. Arhitectura neoromânească în context european. 8. Arhitectura modernă. Stilul internațional, funcționalismul și arhitectura organică. Arhitectura modernă în România. METODICA PREDĂRII/ÎNVĂȚĂRII - ARTE VIZUALE - ARHITECTURĂ I. Procedee de metodica perfecționării și comunicării dintre profesor și elev în faza
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
căldură, care are loc conform principiului al doilea al termodinamicii. La scară microscopică, fenomenele atomice descrise de mecanica cuantică sunt T-invariante, pe când interacțiile slabe (de exemplu dezintegrarea beta) nu sunt. Modelul standard al particulelor elementare este CPT-invariant, adică este invariant față de aplicarea simultană a transformărilor de "inversie temporală" (T), "paritate" (P) și "conjugare de sarcină" (C); el nu este invariant față de transformări T, P sau C aplicate separat.
Simetrie T () [Corola-website/Science/327048_a_328377]
-
T-invariante, pe când interacțiile slabe (de exemplu dezintegrarea beta) nu sunt. Modelul standard al particulelor elementare este CPT-invariant, adică este invariant față de aplicarea simultană a transformărilor de "inversie temporală" (T), "paritate" (P) și "conjugare de sarcină" (C); el nu este invariant față de transformări T, P sau C aplicate separat.
Simetrie T () [Corola-website/Science/327048_a_328377]
-
un anume fel de trăire atractivă sau repulsiva în raport cu o parte a ambientului sau cu un semen al său. La o analiză atentă am putea spune că fiecare cuvânt din vocabular 'este abstract', pentru că el inglobeaza-semnifica o multime unitară de invarianți modali, sociali sau reali, puși împreună prin apartenența la un singur nucleu semnificant. Sensul abstract 'copac' înglobează semnificanții frunză, ramura, floare, trunchi, rădăcina. Cuvântul 'libertate' este abstract, el pune împreună totalitatea imaginarilor sau realizărilor libertăților personale, așa cum le închipuie sau
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
de continuitatea în timp, este de fapt valoarea cea mai apropiată de rădăcina pătrată pozitivă a lui a. Este convenabil să redefinim timpul pentru a absorbi pe m, înlocuind t/m cu t. Integrala formula 29 peste întregul spațiu este un invariant, deoarece produsul scalar al lui formula 29 cu starea energetică zero este o funcție constantă în spațiu, fiind de fapt o undă cu lungimea de undă infinită. Pentru orice stare energetică cu funcția de undă formula 159, produsul scalar: se modifică în
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
k = 2"π"√("m"+"n"+"p")/"L" și "ψ"("m,n,p") constante, ci mai complicată: în general faza "ψ" depinde de timp și crește cu timpul indefinit, iar amplitudinea variază și ea încet cu timpul. Ecuația admite însă un "invariant adiabatic" formula 30 Prin aceasta se înțelege că mărimea "I" variază mai puțin de "const"×ε într-un interval de timp 0<t<1/ε (intervalul de timp tinde la infinit când ε tinde la zero!).La t=0, când comprimarea
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
aspectelor tehnice din geometria simplectică. Geometria simplectică are un număr de similarități dar și diferențe cu geometria Riemanniană, care studiază mulțimile diferențiabile înzestrate cu tensori simetrici de ordinul 2 nedegenerați, numiți tensori metrici. Spre deosebire de cazul Riemannian, mulțimile simplectice nu au invarianți locali precum curbura. Acest lucru este o consecință a teoremei lui Darboux care stipulează că: "o vecinătate a oricărui punct dintr-o mulțime simplectică 2n-dimensională este izomorfică pe o structură simplectică obișnuită dintr-o mulțime deschisă din" R. O altă
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
olomorfe. Gramov folosește existența structurior aproape complexe pe mulțimi simplectice pentru a dezvolta o teorie a curbelor pseudo-olomirfice, care a permis un avans considerabil în topologia simplectică, incluzând o clasă de invarinați simplectici cunoscuți ca invarianți Gromov-Witten. De asemenea, acești invarianți joacă un rol cheie în teoria corzilor. Geometria euclidiană se referă la spațiul afin euclidian "E", căruia îi sunt asociate noțiunea de distanță naturală, numită distanță euclidiană, invariant unic pentru acțiunea diagonală a grupului de izometrii afine ale lui "E
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
o clasă de invarinați simplectici cunoscuți ca invarianți Gromov-Witten. De asemenea, acești invarianți joacă un rol cheie în teoria corzilor. Geometria euclidiană se referă la spațiul afin euclidian "E", căruia îi sunt asociate noțiunea de distanță naturală, numită distanță euclidiană, invariant unic pentru acțiunea diagonală a grupului de izometrii afine ale lui "E" peste E^2", și noțiunea de "unghi" . Distanțele și unghiurile definite de un ansamblu de puncte din "E" sunt conservate sub acțiunea unui izometri. De asemenea, este binecunoscut
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
Din păcate, în "n" dimensional, acesta pierde orice informație cu privire la configurațiile cu mai mult de "n"-1 puncte. Geometria simplectică liniară apare ca o geometrie intermediară, în care pierdem noțiunea de distanță, dar menținem "noțiunea de arie orientată", deci un invariant asociat la 3 puncte. La trei puncte necoliniare A, B și C dintr-un spațiu vectorial real "E", le este asociată o arie "a(A,B,C)", și din motive de aditivitate și momotonicitate a ariei, această cantitate se scrie
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
notat cu formula 40, al cărui studiu este de prim interes. Unul din rezultatele principale elementare ale geometriei simplectice este teorema lui Darboux, care precizează că: local, două mulțimi simplectice având aceeași dimensiune sunt izomorfe. Cu alte cuvinte, nu există nici un invariant local, astfel, opunându-se complet geometriei riemanniene: Această dihotomie rezumă bine opoziția dintre suplețea geometriei riemaniene și rigiditatea geometriei simplectice. Această rigiditate se regăsește și la alte nivele, precum rigiditatea simplectomorfismelor, teorema de rigiditale a lui Gramov, etc. Studiul geometriei
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
(n. 16 iulie 1902, Iași - d. 15 noiembrie 1976, Cluj-Napoca) a fost un matematician român, membru titular al Academiei Române. A făcut studii de teoria funcțiilor de o variabilă complexă (funcții meromorfe, funcții univalente, invarianți de prelungire analitică) cât și de geometrie diferențiala și topologie algebrica, cu deosebire în teoria nodurilor (între altele "Teorema și invariantul Călugăreanu"). A fost un inițiator al învățământului de teoria funcțiilor complexe, având o contribuție importantă și prin tratatul publicat
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
cu coeficienții taylorieni ai unui element al funcției analitice a caror valoare nu se schimbă când se înlocuiește un element cu oricare alt element al aceleiași funcții analitice. Într-o serie de lucrări a reușit să construiască succesiv astfel de invarianți pentru diferite clase de funcții analitice. Teoria generală a invarianților de prelungire este elaborată în 1939 când, observând că aceste expresii atașate funcției analitice sunt în fond funcționale analitice (cunoscute în literatura că funcționalele Călugăreanu), a utilizat teoria funcționalelor analitice
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
de prelungire este elaborată în 1939 când, observând că aceste expresii atașate funcției analitice sunt în fond funcționale analitice (cunoscute în literatura că funcționalele Călugăreanu), a utilizat teoria funcționalelor analitice a lui L. Pantappie pentru obținerea unui sistem complet de invarianți și covarianți de prelungire în cazul general. Rezultatele obținute în această direcție aruncă o lumină nouă în studiul proprietăților globale ale funcțiilor analitice. Menționam că teoria invarianților de prelungire care este expusă în cartea lui P. Levy ("Problemes concrets d
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
ale vieții sale. Și aici, ca și în celelalte domenii de cercetare, și-a propus să rezolve una dintre problemele cruciale ale teoriei și anume aceea a caracterizării nodurilor din punct de vedere al izotopiei, căutând un sistem complet de invarianți topologici care să caracterizeze clasele de izotopie ale nodurilor. Primii invarianți pe care reușește să-i obțină succesiv în anii 1942, 1959 și 1961 sunt dați sub forma integrală (de tipul integralei lui Gauss). Unul dintre acești invarianți este reluat
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
cercetare, și-a propus să rezolve una dintre problemele cruciale ale teoriei și anume aceea a caracterizării nodurilor din punct de vedere al izotopiei, căutând un sistem complet de invarianți topologici care să caracterizeze clasele de izotopie ale nodurilor. Primii invarianți pe care reușește să-i obțină succesiv în anii 1942, 1959 și 1961 sunt dați sub forma integrală (de tipul integralei lui Gauss). Unul dintre acești invarianți este reluat de matematicienii americani W. F. Pohl (1968), J. H. White (1969
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
complet de invarianți topologici care să caracterizeze clasele de izotopie ale nodurilor. Primii invarianți pe care reușește să-i obțină succesiv în anii 1942, 1959 și 1961 sunt dați sub forma integrală (de tipul integralei lui Gauss). Unul dintre acești invarianți este reluat de matematicienii americani W. F. Pohl (1968), J. H. White (1969, teza de doctorat) și F. Brock Fuller, care aplică invariantul la problema răsucirii moleculelor ADN interesând biologia moleculară (1971) (vezi și ). Ulterior sunt găsite și alte aplicații
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
pe o suprafata închisă orientabila și care separă suprafață în două domenii disjuncte, aceasta revenind la determinarea unor elemente ale grupurilor fuchsiene finit generate. În 1966-68 a dat criterii de recunoaștere a acestor elemente. În vederea formării unui sistem complet de invarianți de izotopie pentru nodurile tridimensionale, a fost condus la definirea și formarea unui sistem de invarianți de contracție într-un grup dat prin generatori și relații (1970-1971). În 1975 da o demonstrație geometrica a unei teoreme a lui M.H. Zieschang
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
determinarea unor elemente ale grupurilor fuchsiene finit generate. În 1966-68 a dat criterii de recunoaștere a acestor elemente. În vederea formării unui sistem complet de invarianți de izotopie pentru nodurile tridimensionale, a fost condus la definirea și formarea unui sistem de invarianți de contracție într-un grup dat prin generatori și relații (1970-1971). În 1975 da o demonstrație geometrica a unei teoreme a lui M.H. Zieschang. În ultimul său memoriu (1976, 48 de pagini!) întreprinde un studiu amplu al unor invarianți atașați
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
de invarianți de contracție într-un grup dat prin generatori și relații (1970-1971). În 1975 da o demonstrație geometrica a unei teoreme a lui M.H. Zieschang. În ultimul său memoriu (1976, 48 de pagini!) întreprinde un studiu amplu al unor invarianți atașați grupurilor numărabile. Preocuparea pentru descoperirea unor invarianți, care străbate că un fir roșu întreaga să opera, izvorește din năzuința să permanentă de a surprinde ceea ce este durabil și caracterizează o anumita entitate matematică. De altfel această profesiune de credință
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
prin generatori și relații (1970-1971). În 1975 da o demonstrație geometrica a unei teoreme a lui M.H. Zieschang. În ultimul său memoriu (1976, 48 de pagini!) întreprinde un studiu amplu al unor invarianți atașați grupurilor numărabile. Preocuparea pentru descoperirea unor invarianți, care străbate că un fir roșu întreaga să opera, izvorește din năzuința să permanentă de a surprinde ceea ce este durabil și caracterizează o anumita entitate matematică. De altfel această profesiune de credință a sa a fost expusă cu deosebită claritate
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
umanoide atinsese culmi foarte înalte. Astfel, în ciuda unei civilizații planetare lipsită de granițe, națiuni, bani, boli, sărăcie și nevoi, materiale și spirituale, explorarea Universului cu echipaje umane devenise imposibilă, pentru că navelor lor, care se deplasau cu viteze supraluminice, se întorceau invariant pe planeta mamă cu echipajele complet moarte. Moartea tuturor membrilor echipajelor acestor nave de explorare i-a dus pe acești umanoizi la concluzia că sfârșitul lor fizic ca civilizație era aproape inexorabil, datorându-se unei expunerii îndelungate a întregii lor
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]
-
Math. Z., Vol 221 (1996), 675-682. (with V. Alexandru and A. Popescu) 61. Completion of a r. ț. extension of a local field”, ÎI, Rend. Sem. Maț. Univ. Padova, (1998). (with V. Alexandru and A. Popescu) 62. On the main invariant of an element over a local field, Portugalia Mathematica, Vol. 54, Fasc. 1 (1997) 73-83. (with A. Zaharescu) 63. On the closed subfields of Cp, J. Number Theory, Vol. 68 (1997), 131-150. (with V. Alexandru and A. Zaharescu) 64. Sur
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
potrivit ecuațiilor canonice ale lui Hamilton, este de așa natură încât volumul domeniului formula 4, format din pozițiile punctelor formula 5, considerate la un moment ulterior formula 6, este egal cu volumul domeniului formula 1. Cu alte cuvinte, volumul în spațiul fazelor este un invariant al mișcării pe traiectoria de fază. Este o consecință a ecuațiilor canonice ale lui Hamilton, respectiv a ecuației lui Liouville, din el decurgând o serie de constatări importante pentru fundamentarea teoretică a mecanicii statistice. Această teoremă a fost formulată pentru
Teorema lui Liouville (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/326246_a_327575]