59 matches
-
stuf“. Această plantă în acadiană se chema qanu, la evrei qaneh, de unde numele ei a ajuns la arabi qandi (vezi numele zahărului din această trestie). Sistemul de canalizare începe la sumerieni: „În Sumer se sapă canale “, apoi a trecut la iranici: „sistemul de irigare al pământului agricol practicat în Iranul antic prin canale subterane numite qanat care aduceau apa din munți, din izvoare și din râuri până la ogoare, este în mod evident preluat de la sumerieni“ (C. Daniel, Civil. sumer., p. 252
CANAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1438755091.html [Corola-blog/BlogPost/369861_a_371190]
-
cum spun specialiștii, nu poate fi o dovadă a influenței osco-umbriene de aproape înrudită cu traco-daca? De altfel în mai multe limbi cer=piatră, ca și asman în sanscrită: -engl. heaven „cer“~ aram. 'even „piatră“; asiro-babil. anu față de egipteanul „piatră“; iranic minu „cer“ și „piatră“, breton men „piatră“; scit. abra „cer“, țig. bar „piatră“; arab. sama „cer“ ~ ainian suma „piatră“; v. ind. kha „cer“ ~ kamy, kammo, kö, kar, kifa, kaya, toate „piatră, stâncă“ în sl., finl., magh., arm., ebr., turcă; chin
ORIGINEA CUVÂNTULUI PIATRĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1481620137.html [Corola-blog/BlogPost/368699_a_370028]
-
cer“, țig. bar „piatră“; arab. sama „cer“ ~ ainian suma „piatră“; v. ind. kha „cer“ ~ kamy, kammo, kö, kar, kifa, kaya, toate „piatră, stâncă“ în sl., finl., magh., arm., ebr., turcă; chin. tien „cer“ ~ germ. Stein „piatră“; proto-hittit kap „cer“ ~ dialecte iranice kup „piatră“, acesta fiind cel mai apropiat de kifa cu u > i și p > f, ca ebr. pe „gură“, arab. fam „gură“. Oare gr. lithos „piatră“ (etim. necunoscută) e legat de ciuvaș pelet „cer“? P.S. Urmăriți comentariile de mai jos
ORIGINEA CUVÂNTULUI PIATRĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1481620137.html [Corola-blog/BlogPost/368699_a_370028]
-
p- dispărut în turco-mongolice, celtice, egipteană rămânând alk, *olk, *ulk. Tot asa tc. kurt poate proveni din numele soarelui khores la irani, slavi, khursun la sciți cu s = ț *kart, kurt (vezi etimologia lui surd). Cuvântul i.e. a dat în iranice gorg, în suedeză varg. Să ne mirăm că în coreeană animalul carnivor lup se numește ili? Comparați cu grecul ilios „soare“! La fel bengalezul shial amintește de sial „soare“ în limba sete din Papua Nouă Guinee. Mai dificil se explică
LUP.OAIE.PISICĂ.URS. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1467107691.html [Corola-blog/BlogPost/354034_a_355363]
-
ainu (cf. v. ind. vrkas, magh. farkas?); indon. serigala „lup“ (seră- „soare“) în siagha - yen din Papua Nouă Guinee?). Totuși celtic faol poate fi legat de welsh (tot celtic) hăul „soare“ cu h > f, iar bhangi pare apropiat de cerul iranic bagă cu nazala. Referitor la ebr. zib pe care l-am comparat și cu Nzambi din limba populației bacongo din Angola se vede legătură cu dinții rânjiți de lup: sl. zonb „dinte“ (> a zâmbi pe românește). Soarele are dinți, lupul
LUP.OAIE.PISICĂ.URS. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1467107691.html [Corola-blog/BlogPost/354034_a_355363]
-
teologice. În 2001 am adus în discuție termenul scit khursun “soare” reluată în lucrările următoare și în articolul din 2011. Nu am scris niciodată că vorba dacica ar fi din limba sciților ci numai făceam comparație. Sciții vorbeau un idiom iranic. Rude ale lui khursun sunt: pers. khor, khur, khores, sl. hor toate cu semnificația astru diurn. Un element ajutător în explicarea rom. Crăciun este pluralul craci al lui craca fără a ne referi în mod special la crăcile de vâsc
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1402387520.html [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]
-
este termenul adevărat ebraic și aramaic, iar Kristos e redarea în elenă, latinește Christus. După părerea noastră, desenând un pește, creștinii își declarau în mod secret apartenența la credința lui Isus Hristos = Mașia(h) = Mesia. O lumină ne-o aruncă vorba iranică masyah „pește“, ce se pronunță aproximativ ca mașiah „unsul lui Dumnezeu, Mesia, Mântuitor“. Pentru creștini peștele masya însemna și se confunda cu ebraicul mașia(h), cu s = ș ca și la rebus, sub imaginea inocentului pește (cf. și sansc. matsia
SIMBOLURI SI ENIGME CRESTINE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1401093819.html [Corola-blog/BlogPost/341567_a_342896]
-
având aceleași consoane ca și Mesia (la semiți numai consoanele se scriu, fără h, care nu se citea). Ca o ciudățenie pentru limba română semnalăm că miel e derivat din latinescul agnellus, dar se apropie (întâmplător?) de vorbe din dialecte iranice, unde maișa a dat mel „oaie“ (Osnovî iranskogo iazîkoznania, pp116, 121). În încheiere o întrebare: Simbolul „pește“ a dispărut în favoarea semnului crucii. Să aibă legătură cu scrierea hieroglifică chineză, unde peștele, numit iüi e desenat chiar ca un pește stând
SIMBOLURI SI ENIGME CRESTINE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1401093819.html [Corola-blog/BlogPost/341567_a_342896]
-
Zevedei în „fiii tunetului“ și pe cel al lui Simon în Kifa (= Petros = Petrus) adică „piatră“. De altfel în mai multe limbi cer=piatră, ca și asman în sanscrită: -engl. heaven „cer“~ aram. 'even „piatră“; asiro-babil. anu față de egipteanul „piatră“; iranic minu „cer“ și „piatră“, breton men „piatră“; scit. abra „cer“, țig. bar „piatră“; arab. sama „cer“ ~ ainian suma „piatră“; v. ind. kha „cer“ ~ kamy, kammo, kö, kar, kifa, kaya, toate „piatră, stâncă“ în sl., finl., magh., arm., ebr., turcă; chin
DESPRE NUMELE PETRU de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1403590578.html [Corola-blog/BlogPost/359977_a_361306]
-
cer“, țig. bar „piatră“; arab. sama „cer“ ~ ainian suma „piatră“; v. ind. kha „cer“ ~ kamy, kammo, kö, kar, kifa, kaya, toate „piatră, stâncă“ în sl., finl., magh., arm., ebr., turcă; chin. tien „cer“ ~ germ. Stein „piatră“; proto-hittit kap „cer“ ~ dialecte iranice kup „piatră“, acesta fiind cel mai apropiat de kifa cu u > i și p > f, ca ebr. pe „gură“, arab. fam „gură“. Oare gr. lithos „piatră“ (etim. necunoscută) e legat de ciuvaș pelet „cer“'? Dar a cunoscut Iisus sanscrita? Ce
DESPRE NUMELE PETRU de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1403590578.html [Corola-blog/BlogPost/359977_a_361306]
-
cioban“ în Ardeal, în iraniană pasu „oaie“, acesta fiind cel mai apropiat cuvânt în discuție. Dar oare h ori k din Pesah, Pasha, Paska trebuie privit ca un sufix diminutival: oaie mică, miel? Necunoscând exact situația din limbile semitice și iranice comparația cu fenomene lingvistice din limba română, limba slavă nu e concludentă, dar nu e nici exclusă. La noi, sătuc e un sat mai mic, la fel năsuc, pătuc, tătic, moșic,botic, lăptic etc. La fel la ruși: gorodok „orășel
O TÂLCUIRE ETIMOLOGICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1402907983.html [Corola-blog/BlogPost/340932_a_342261]
-
iar cea mai mare minoritate din România numește Paștele patradi, care nu se găsește în alte idiomuri indiene, dar se apropie de patră „frunze“, așadar la dânșii Paștele e sărbătoarea învierii naturii când pomii înfrunzesc. Să mai adăugăm față de avest (iranic) pasu „oaie“ pasuka „animal domestic“ ce seamănă cu amharic (etiopian) Fasika „paște“ și chiar cu japonezul Seidai - Pasuha „Paște“. P.S. Pasuka in avesta insemna si animal de sacrificiu. Despre diminutive in k a se vedea Diminutive, Wikipedia. In kurda ik
O TÂLCUIRE ETIMOLOGICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1402907983.html [Corola-blog/BlogPost/340932_a_342261]
-
p- dispărut în turco-mongolice, celtice, egipteană rămânând alk, *olk, *ulk. Tot asa tc. kurt poate proveni din numele soarelui khores la irani, slavi, khursun la sciți cu s = ț *kart, kurt (vezi etimologia lui surd). Cuvântul i.e. a dat în iranice gorg, în suedeză varg. Să ne mirăm că în coreeană animalul carnivor lup se numește ili? Comparați cu grecul ilios „soare“! La fel bengalezul shial amintește de sial „soare“ în limba sete din Papua Nouă Guinee. Citește mai mult LUP
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_c%C3%A2rstoiu/canal [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
p- dispărut în turco-mongolice, celtice, egipteană rămânând alk, *olk, *ulk. Tot asa tc. kurt poate proveni din numele soarelui khores la irani, slavi, khursun la sciți cu s = ț *kart, kurt (vezi etimologia lui surd).Cuvântul i.e. a dat în iranice gorg, în suedeză varg.Să ne mirăm că în coreeană animalul carnivor lup se numește ili? Comparați cu grecul ilios „soare“! La fel bengalezul shial amintește de sial „soare“ în limba sete din Papua Nouă Guinee.... X. CĂLĂTOR, de Ion
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_c%C3%A2rstoiu/canal [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
goro în Somalia, ger în mongola. 12) Varianta cu k e în țigănește ker “casă”, dar care se apropie de keri, astrul zilei în tariano, America de Sud. 13) În schimb wolof (Senegal) pentru “locuința”este kir și ne gândim la vorbe iranice kir, kur, ambele “soare”. 14) și 15) În Somalia “casă”se mai zice sar, amintind de sare “soare”în limbi din Papua Nouă Guinee și qala ce se compară cu kala, Kalynda soarele hawaian, respectiv indian. 16) Mă “locuința”în
ORIGINEA LIMBAJULUI, “ARBITRARUL” SEMNULUI LINGVISTIC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1408434346.html [Corola-blog/BlogPost/352175_a_353504]
-
iran. varesa, sogd. wrs „par“ de fapt volos cu l > r (Etimologia 1970, 354), de aici și ainu rus „blană“. • Ch. fă „par“ trebuie legat de „foc“ por, pur, par cu p > f; huo „par“ < armean hur „foc“ < hor „soare“ (iranic). • engl. peruke < fr. < it. perruca este cu etimologia incertă, s-a presupus legătură cu lat. pilus „par“, dar în toate idiomurile neolatine părul este cu l că în latină, numai în română e cu r, poate și în vreun dialect
THE ORIGIN OF LANGUAGE. HAIR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1426576674.html [Corola-blog/BlogPost/363011_a_364340]
-
a luci, tot în legătură cu strălucirea soarelui (uča). Prof. Ion Carstoiu Mai ciudate sunt denumirile numeralului „1“ în ainiană shine (limba în Japonia) pentru care cf. engl. shine „a străluci“ (cerul strălucitor?), în semitica uahăd „1“ pare a se compară cu iranicul bagă „cer“ cu u=b și h Referință Bibliografica: ORIGINEA NUMERALELOR 1,2,3 / Ion Cârstoiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1483, Anul V, 22 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ORIGINEA NUMERALELOR 1,2,3 de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1421910024.html [Corola-blog/BlogPost/350146_a_351475]
-
Bătu, Șaiban, a înființat propria hoarda la vest de Munții Ural, de-a lungul râurilor Obi și Irtîș. Populația Hoardei de Aur era un amestec de populații vorbitoare de dialecte turcești și mongoli, dar și populații subjugate, de tip slav, iranic și fino-ugric. O parte însemnată din populația mongola s-a turcizat repede, pierzându-și identitatea etnolingvistica mongola. Numai aristocrația militară și-a păstrat tradițiile mongole și limba. Stăpânul suprem al Hoardei era hanul, ales de kurultai (sau "kuriltai"), dintre urmașii
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
și de stat a fost cea slavonă. Aristocrația minoritară, dar dominantă militar, a proto-bulgarilor irano-turcici, parțial și de origine hunică, provenită din regiuni apropiate de munții Ural și Volga, puternic influențați de cultura persană și de substratul lingvistic scitic, adică iranic, conducea un stat plurietnic întins pe teritorii situate astăzi în Macedonia, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova și partea sud-vestică a Ucrainei. După trei secole, noul stat multinațional al protobulgarilor, denumit „Primul Imperiu Bulgar”, a fost cucerit de Imperiul Bizantin printr-o
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
contemporană, Țaratul vlaho-bulgar este puțin studiat și cunoscut, pe de o parte fiindcă istoriografia română se preocupă în principal de originile românilor din nordul Dunării, pe de altă parte fiindcă istoriografia bulgară se preocupă în principal de a demonstra originile iranice și slave ale poporului bulgar actual, minimizând sau punând la îndoială componentele tracice, romanice, grecești și turcice (adică în relație directă cu istoria a trei dintre popoarele vecine).
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Iașii de asemenea menționați ca "Jasones", "Jassics", "Jàszok", etc... sunt un fost popor sarmatic, parte din grupul Alanilor, care apare în secolul al XIV-lea în Moldova și Ungaria. Sarmații vorbeau o limbă indo-europeană iranică. Numele iașilor medievali are probabil aceiași etimologie iranică precum cel al iazigilor antici: în limbile sanskrită și hindi, „Yazg, yash” înseamnă „bună faimă”. Iazigii sunt menționati de Ovidiu ca „"Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra
Iași (popor) () [Corola-website/Science/324170_a_325499]
-
asemenea menționați ca "Jasones", "Jassics", "Jàszok", etc... sunt un fost popor sarmatic, parte din grupul Alanilor, care apare în secolul al XIV-lea în Moldova și Ungaria. Sarmații vorbeau o limbă indo-europeană iranică. Numele iașilor medievali are probabil aceiași etimologie iranică precum cel al iazigilor antici: în limbile sanskrită și hindi, „Yazg, yash” înseamnă „bună faimă”. Iazigii sunt menționati de Ovidiu ca „"Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas"” și „"Jazyges et Colchi Metereaque turba
Iași (popor) () [Corola-website/Science/324170_a_325499]
-
centre de putere se aflau în Balangar pe Sulak și în Samandar, în zona Terek. Aici intră în uniune cu o serie de triburi turcice "„kök”" (sau "„gök”"), adică turcii albaștri, și cu alanii (supranumiți "așii" ori "iașii", grup etno-lingvistic iranic, scito-sarmat), iar în 567 recunosc supremația unui han turcic din dinastia Așina, de origine alană. După încheierea războiului persano-bizantin, în urma păcii încheiate în anul 628, hazarii continuă confrutările armate cu popoarele învecinate și ocupă temporar, în anii următori, părți din
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
cum ar fi Carpații, Codrul sau Măcinul, a revenit treptat spre șesuri, pe măsură ce invaziile se răreau, în timp ce statele sedentare creștinești se consolidau. Astfel, s-a amestecat cu migratorii Slavi (dintre care cei mai cunoscuți sunt "Anții", "Tiverții" și "Ulicii" ) și Iranici (dintre care cei mai cunoscuți sunt "Iașii" ) pe care i-a asimilat. În secolul XIII, Moldova se găsea în zona de influență a cumanilor (apoi a tătarilor) si religios sub influenta principatelor Galiției și Volîniei, fiind împărțită în mici cnezate
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
apoi a tătarilor) si religios sub influenta principatelor Galiției și Volîniei, fiind împărțită în mici cnezate locale ca cel de la Onutu (lîngă Hotin), cel al cetății Hansca (în ținutul Lăpușnei), sau cel al Bârladnicilor (cu capitala la Bârlad). Iașii (popor iranic înrudit cu actualii Oseți din Caucaz) stăpâneau centrul țării, capitala lor, Aski, fiind numită în cronici Civitas iassiorum (azi Iași). Valea Nistrului și Bugeacul erau stăpânite de tătari. Un rol important l-a avut și creștinismul localnicilor. Printre primele vestigii
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]