2,305 matches
-
Dragoș Bucurenci cu asta. Nu pot să cred că în 2008 cineva mai vorbește așa. m-am uitat pe blogul tău...nu bați câmpii. și lovești. în nedreptate. de unde ai atâtea arme? și nu-ți e teamă?... mi se par ireale comentariile de pe blogul lui Iliescu. Cel al lui Mălaimare e de un delicios pupincurism. Și mai observ amuzat cum toată lumea știe la perfecție să articuleze “domnule Președinte”, eventual și cu o continuare gen “sunteți un om de o inegalabila cultură
De acord by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82787_a_84112]
-
o vreme încoace leg traseele și întîmplările zilnice de semne, de semnificația întîlnirilor, de suma coincidentelor care scoate la iveală o mică perla lucrata cu migala în mine, în interiorul meu, fără știința mea. Abia cînd o zăresc, descopăr în transparență ireala miracolul facerii ei, lumina care imi arată partea necunoscută din chiar timpul pe care il parcurg. Sîmbătă 14 septembrie va fi, în ciuda oricăror împotriviri ce poate vor veni vreodată, o zi de ne-uitat. Dimineață m-am apucat să citesc
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
se scarpine. Și-l scotea din ochi, puful alb, morbid, cu degetele mici ca niște rîme frumoase cu unghii". Pentru că nici în vis o lume perfectă nu poate fi intactă, Sophie și tatăl ei călătoresc fără oprire printr-un lan ireal într-o zi egală, atinși de o inexplicabilă boală, rătăcesc de fapt printr-o lume de dincolo, ei fiind "singurii locuitori ai vieții lor". Un roman al copilăriei de fapt, mai mult decît al imperiului sovietic, comparat deja cu romanul
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
de mizerie au astupat canalele și scurgerile iar apa învolburată și murdară cucerește, nestingherită, teritorii după teritorii, cum zgomotul furtunii acoperă și nimicește șoaptele rugăciunilor mele, cum aburii se ridică din pămînt și îmbracă clădirile, rămînînd doar firmele luminoase suspendate, ireal, la înălțime, am înțeles că, prea păcătoasă fiind, am să fiu lăsată aici. Întotdeauna mi-a fost frică de apă și de necunoscutul întins pe la fundul ei. Deși am făcut înot de performanță, n-am deschis niciodată ochii. Nici în
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
în sine, pe care nici nu le receptau pe de-a întregul fiind, amîndoi, hipoacuzici. Un Caramitru de zile mari, regia lui Todea mai inspirată ca oricînd, elegantă, rafinată, cu contrapuncturi abil construite și introduse, un spațiu scenografic rarefiat, modern, ireal organizat de Marius Alexandru Dumitrescu, o sală arhiplină, înțesată de mari artiști de aici și de pretutindeni, distinși și destinși, în loja Naționalului, președintele Iliescu și altețele regale. O conjunctură favorabilă pentru o zi greu de uitat. Organizatorilor, tuturor, felicitări
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
să se poarte intelectualii. Și tocmai aici e buba: intelectualii. Și nu oricare, ci matematicienii și literații, cei mai cu capul în nori, inutilii, nebunii, sau cum zice cineva în film, "sonații". * John Nash e matematician. Colegul lui de cameră, ireal sau real, n-are importanță, e literat. Citește Lawrence. Va preda literatură engleză la Harvard. Filmul începe cu un discurs ținut de un profesor la Princeton despre utilizarea matematicii în domenii concrete, militare, economice, diplomatice. Nash e obsedat pe de-
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
drept realitate și să creadă, la rîndul lui, în adevărul halucinațiilor. Nebunia are logica ei de fier, uneori mai puternică decît viața (ilogică din belșug, cum o știm); iar schizofrenia înseamnă, prin definiție, tocmai confuzia planurilor - planul realului și planul, ireal, al propriei minți... Prin acest rol (care i-a adus, deja, un Glob de aur, și îi va aduce, probabil, un al doilea Oscar, după Gladiatorul), neozeelandezul Russell Crowe își consolidează, la 38 de ani, statutul de mare actor al
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
de metal care, probabil, cântărea o tonă, imposibil de răsturnat chiar și pentru un psihopat brusc înfuriat. Dar domnul Carol nu era înfuriat. Pur și simplu n-avea nici un chef să dea explicații pentru nimica toată. - Și de când sunteți aproape ireal? a spus, în sfârșit, spânul lipindu-și, domol, pe birou mâinile sale mari și păroase. - Puteți să mă credeți pe cuvânt, răspunse domnul Carol făcând eforturi să se concentreze, e un amănunt fără nici o importanță. Nu demult eram la fel de real
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
făcând eforturi să se concentreze, e un amănunt fără nici o importanță. Nu demult eram la fel de real ca dumneavoastră și colegii dumneavoastră, încă mai eram, să zicem, eu însumi. Acum sunt și nu sunt eu însumi, sunt aproape real și aproape ireal, înțelegeți ce vreau să spun, domnule locotenent. Era purul adevăr, poate exprimat și explicat prost, dar spânul n-a făcut nici cel mai mic efort ca să-l ia ca atare. S-a ridicat brusc și a ieșit scărpinân-du-se nervos în
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
am trecut prin foarte multe evenimente, revoluții, asasinate, revolte, războaie am impresia ciudată că nimic nu s-a întîmplat fiindcă nu mai există oamenii pe care îi iubeam, îi întîlneam, cu care discutam zilnic. Trecutul, deși dens, mi se pare ireal! Mă simt singur. - Dacă aș avea o mare putere, v-aș aduce pe dv. și pe alții ca dv. în fața tinerilor pentru a le povesti despre primejdia de moarte prin care a trecut poporul român între ’45-’64, primejdie care
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
-și macine efortul prea mult în gol); cu verdele ochilor de "țigancă" ai Adrianei Trandafir, care mă urmăresc, pur și simplu, scoși în evidență formidabil de machiajul ce combină negrul și movul; rămîn cu freamătul duios sau apăsat cu sunetul ireal al șirurilor de scoici cusute pe poalele rochiei Fatimei (Elvira Deatcu), spiritul, femeia deșertului, îmbrăcată de Buhagiar în albastrul tare, egiptean, din Fayoum, un costum ce va rămîne în memoria spectatorului; cu hărțile, timona-platformă, alambicul, cărțile vechi legate în piele
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
o asemenea înscriere în decorativ, în esteticul datat, în itineranța exotică: "Simt/ că tu ești vieneza pictată de Klimt,/ cu zale de aur la gît și la mîini/ dăruite de auguștii Stăpîni.// Grei/ scoica urechilor tale poartă cercei/ arhaici și ireali, pe unde-i purtai/ într-un salon Bidermeier, în secretul serai?// Îmi amintesc de tine din Prater,/ cînd te plimbai pe alei, cu Grossfater?/ Din Schönbrunn poate, de pe Maria Hilfestrasse,/ din duminicile ploioase?// Simt/ că tu ești femeia în aur
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
din congelatorul zanussi printre care zăbovesc foci cu priviri întrebătoare" (30 noiembrie). Extraordinarei îngrămădiri de obiecte i se adaugă peisaje urbane halucinante, topite în fizionomia unui personaj de neidentificat - cu care se poartă dialoguri imaginare - degenerînd apoi în îndepărtate și ireale, exotice decoruri: "într-una din serile acelea de noiembrie cînd număram crăpăturile din asfaltul ud - noiembrie zdrențăros și ploios, noiembrie cu frunze galbene și dromaderi în vitrine - trebuie să-ți pui mănușile, e deja iarnă, mi-ai spus, degetele ți-
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
violentării realului în efigie (în viziune) cu care operează, neutralizîndu-l prin parodie. Precum la un Minulescu aprofundat (întors spre o sensibilitate dureroasă ce absoarbe în bună măsură fanfaronada), brutalitatea se topește în chiar excesul ei, cinismul se dezamorsează în aerul ireal de vis dulceag-amar: „O, Leonid Dimov, e seară/ Și trec femei cu trupuri lungi, ca niște viespii uriașe/ Pe care nu poți să le-alungi/ Cu mîna leneșă din minte,/ Femei cu sîni lincențioși/ Umflați de-un înger pneumatic/ Pîn
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
actrița a fost stânjenită de corsetul viziunii regizorale; din altă generație Ana Maria Narti scria despre “cântecul amar și suav, melopee ușoară, țesută din zâmbete, tristețe și păreri de rău, care deplânge tot ce este șubred, fără consistență, amăgitor și ireal în viața omului”. Poate că la o aniversare se cuvine să fie păstrate doar amintirile plăcute, vorbele bune, dar am evocat conflictele în centrul cărora a fost Clody Bertola pentru a demonstra în ce fel talentul ei special a depășit
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
mai era îngăduit să fie student la École des Beaux-Arts. Este momentul când, la recomandarea Reginei Elisabeta a României, Brâncuși fusese primit să ucenicească la Meudon, în atelierele lui Rodin. Evocând acest moment, N. Iorga scria despre “îndrăznețele încercări în ireal” ale tânărului artist, care “abia dacă va atinge în treacăt o realitate pe care n-a prins-o încă delicata vigoare a mâinilor sale creatoare”. Înfățișată acum cititorului român în premieră absolută, lucrarea aduce tulburător de mult cu binecunoscuta sculptură
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
de poetică și a lucrărilor sale despre cele patru elemente. Imginarul a devenit un fel de sinteză a tot ceea ce are legătură cu imaginea și imaginația și a tot ce era considerat ficțiune, produs, operă a imaginației ca facultate a irealului, ca să vorbim ca Bachelard. Și tocmai pentru că acest termen, „imaginarul”, a devenit un cuvînt sincretic, el a început să joace rolul de pereche simetrică a raționalității; imaginarul are legătură cu tot ceea ce este proces de reprezentare simbolică, cu toate procesele
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
bea o bere și râd de noi, spectatorii naivi ce urmăream totul cu sufletul la gură, gata să suferim un atac de inimă. Așa se întâmplă când puterea se strânge toată în curtea unuia singur. El e pus în situația ireală (care se pare însă că-i convine de minune...) să dispute un meci straniu în care și pasează, și dă cu capul, și faultează, și apără, și marchează, și arbitrază etc.: nu se poate, iese o aiureală. Ba se poate
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
de miel stilizat". Chiar dacă am mai auzit asta, să vedem ce ne propune: „poetul nu mai trăiește de mult din aburul poeziei. / el s-a întors printre noi. / a revenit cu tălpile lui aeriene / pe solul natal / al patriei lui ireal de natale / unde viața decurge palpitant / între facturi și chitanțe". OK! Dar nu aici e problema. Chiar deloc. Lexicul e divers, din toate registrele, dar amestecul de melancolie, machism și obscenitate e neconvingător și, mai ales devine neinteresant prin saturație
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
fără bagaje. În schimb, n-am visat niciodată un avion și mi-ar plăcea să știu: oare de ce nu? Cum pe nimeni nu interesează visele altora - dar cum să-ț povestești propria viață fără să vorbești de partea subterană, imaginativă, ireală - n-o să mă mai lungesc prea mult. Încă vreo două vise și am terminat. În primul rând cel cu vărul meu Rafaël redat aproape exact în filmul Farmecul discret al burgheziei. Este un vis macabru, destul de melancolic și duios. Vărul
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
și unul și celălalt, din obscuritate în aceeași perioadă, eu pentru a-mi căuta renumele în singurătate, el gloria printre oameni" � p. 188). Faimoasa călătorie de cinci luni � 1791-1792) în America, așa cum este ea povestită de autor, pare ireală, cu unele elemente de verosimilitate precum balul dat unor Irochezi de un fost bucătar al generalului Rochambeau. Persistă, totuși, senzația de realitate prea puțin sprijinită de concret sau inventată fără forță. Tânărul călător trece prin pericole la cascada Niagara, totul
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
Sunt necăjit și mă doare"... Îi pun bănuțul în mână, și el se tânguie cu lacrimi adevărate și multe, mulțumește cu o recunoștință cum n-am mai văzut. În timp ce mă îndepărtez și traversez spre Lupoaică, încă îi mai aud glasul ireal de dulce, ca al bunicului meu, cândva, când era în lumea aceasta și mă iubea lăcrimând mângâiat, fericit că mă are. Lacrimile adevărate, averea lui, mila lui și cuvântul bun către mine copil, le regăsesc în ființa acestui cerșetor din
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
răsfrîngea direct asupra percepției spațiale și multă vreme am crezut că Sf. Gheorghe se află undeva la marginea țării, acolo unde începe celălalt tărîm, în punctul cel mai îndepărtat al unei hărți evadată și ea din scară. În această lume ireală, în această margine fictivă a unui pămînt încă necercetat, evident că oamenii se îmbracă altfel, mănîncă altfel, locuiesc în case diferite, cîntă alte cîntece, dansează după alte ritmuri și, mai ales, iar miracolul abia aici se desăvîrșește, vorbesc o altă
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
autenticitate, mă iscălesc mai jos, P.S. Cele povestite mai sus s-au petrecut acum doi ani, dar ele rămîn, așa, bătute în cuie, asemenea unei furnici primordiale în ochiul gălbui de chihlimbar. Doru Mareș este Director etern al unui teatru ireal, iar Actorii acestuia înoată fără speranță prin apele cleioase și fosforescente ale unor poeme prin care dragostea și moartea curg molcom, asemenea unor ape îngemănate în aceeași matcă. (P.Ș.)
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
și aici trebuie să ne înarmăm pentru a combate obscurantismul, pentru a demasca și lichida curentele decepționiste, suprarealiste, existențialiste, adică această întreagă gamă de manevre care împing pe oameni la deznădejde, la încrucișarea brațelor, la dezerțiune, la refugiul pe planuri ireale". De asemenea, consemnează propriul punct de vedere, atît de dezolant, al poetului mai tînăr ce renunța, după cum vedem, la "libertatea de-a trage cu pușca": Acest lucru a fost înțeles în mare parte de majoritatea scriitorilor și artiștilor noștri care
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]