60 matches
-
îl face emigrantul român odată aflat pe pământ american este acela de a-și adapta cameleonic numele la noul mediu lingvistic. Prin urmare, Macovei devine McOwey, șTanțaț Ocară ajunge șTanțaț O'Carra, iar Geta și Ion Matache se convertesc, aproape irecognoscibil, în Gilda și John McKevelly. Insistența asupra acetor modificări onomastice are darul nu doar de a satiriza snobismul chirițesc al personajelor, cât mai ales de a pune în lumină caracterul exterior și superficial al noii lor condiții. Îndestularea materială, teatrul
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
lui Caragiale pe tema evenimentelor publicistice se înscriu în ecuația disputei dintre adevăr și iluzie. Societatea capitalistă - aceea în care explodează șocul mass-media -, cu tot excesul ei pragmatic, are drept consecință instituirea unei ontologii a iluzoriului. Tema dispare și e irecognoscibilă sub straturile de variațiuni - a căror singură realitate e limbajul. Sau, mai uman spus: realitatea e deja interpretare. În acest context, mai contează - nu adevărul, care rămîne o iluzie, ci - faptul concret, istoria reală?! Nici măcar interpretarea nu mai contează, ci
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
identifică pe Aubrey de Vere în mortul pescuit din canal, lîngă Charlottenburg, după safirele de Ceylan care s-au găsit asupra lui, deși nimeni altcineva nu-l recunoscuse pînă atunci: căci fața ucisului fusese arsă cu apă tare și devenise irecognoscibilă, iar "hainelor le fusese smuls petecul cu numele croitorului, iar ceasului tasul cu iscălitura aurfaurului". Naratorul, care fusese văzut deseori în cursul zilei în compania lui Aubrey, în muzeul Frederic, în Tiergarten, în rachieria neerlandeză pe care o frecventau amîndoi
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
-i indice înțelesul corect. Unde mai pui că limba vorbită nici măcar nu l-a asimilat vreodată. Asemeni unui bloc de gheață intrat în derivă, bestiarul a avut o evoluție imprevizibilă, înstrăindu-se de trunchiul semantic inițial pînă acolo că a devenit irecognoscibil. și astfel, din menajeria cu fiare sălbatice menită a furniza gladiatorilor carne de măcel, sau din rolul mai modest de sinonim pentru gladiatorul propriu-zis, bestiarul, adică măcelarul de bestii din arena antică, a ajuns cu timpul să însemne... o culegere
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
avea în momentul exilului, în 1973, o carieră universitară în urmă, din punct de vedere lingvistic și spiritual a fost o sfîșiere: "am abandonat prietenii, idei, bucurii și melancolii, inclusiv amintiri, pe care le-am regăsit mai tîrziu, mult schimbate, irecognoscibile aproape, întorcîndu-mă după 1989".l Cel mai mult i-a lipsit în America posibilitatea de expresie extrauniversitară. Căci, de fapt, mărturisește profesorul, el s-a simțit întotdeauna un scriitor, nu un erudit, a vrut să scrie poezie și proză. Soluția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
mit. Mitul cometei. Sortit să devină o poveste, spusă de un pescar: Într-o zi, un prizonier, despre care se crede a fi fost...". Dacă vreți să știți mai multe, recitiți-l pe Dumas. La care identitatea e mereu ascunsă, irecognoscibilă sau divizată. Și acesta e (încă) un mit. E mitul central din ciclul Mușchetarilor. Și, poate, mitul esențial al scriitorului Dumas. Ce nici astăzi nu se lasă cunoscut. Întocmai ca și Narcis.
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
și agitația mai stearpă, cu atât speranța este mai nebunească. Schimbarea mult dorită în ordinea lucrurilor întârzie. Privirea în oglinda din ce în ce mai încețoșată începe să semene cu uitarea de sine, cu o translație neașteptată de planuri, cu o descindere în lumi irecognoscibile, percepute ca uriașe iluzii optice. Prezențele fizice sunt mereu confiscate, apariții morgnatice, in-consistente. Dar tocmai neîncrederea în capacitatea privirii de a schimba lumea îl ajută pe poet, salvându-l în ultimul moment de la narcisism și grandilocvență deșănțată. Un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
poetică“. Tragem pe dreapta la un birt de pe marginea drumului, în Dover, New Jersey, exact în clipa când Toleranța se apucă să-i apere pe negrotei pentru felul cum miros. Sunetul propriei mele retorici umaniste, milostive, latinizate, aliterative, umflată până la irecognoscibil de Thesaurus-ul Roget (primit cadou de la soră-mea, de ziua mea) - plus acești zori de ziuă și faptul că asist și eu la acești zori - plus tipul plin de tatuaje de la tejghea, căruia Morty îi zice „Șefu’“ - plus faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în perioada orelor de literatură din liceu. Cu timpul, a început să aibă formă, contur, să disloce spațiul ce mă înconjura, dar nu avea și expresie, nu mi-l puteam reprezenta. Era gol, steril, tactil; când vag, când pregnant, dar irecognoscibil, la fel cum nu-ți recunoști vocea când o asculți pe o înregistrare telefonică. Prin urmare, și confruntările noastre au devenit mai palpabile. Dincolo de gândul ce mă interpela și mă acapara, paralizându-mi toată făptura, aerul înghesuit deodată în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și cartonul, pe o bază solidă de beton. În plus, aproape toate clădirile (excepție făcând edificiile de patrimoniu și zonele protejate) sunt demolate și reconstruite periodic, astfel încât, în maximum o jumătate de secol, fața unui cartier poate fi modificată până la irecognoscibil. În al doilea rând, minima geometrie expusă de orașele din perioada antebelică a fost pulverizată, la propriu și la figurat, de miile de bombe aruncate de americani în timpul războiului. O dată cu încheierea ostilităților, în 1945, milioane de oameni au rămas fără
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
baza, cel puțin în corurile tragediilor, pe scandarea (e-adevărat, monovocală) a textelor dramatice. Una este însă să reciți un vers, descompunându-l în diferitele sale unități metrice sau silabice și alta e să-l rostești decupat în bucăți semantice irecognoscibile, aparent (și uneori chiar esențial) extravagante, dacă nu și bizare. De la muzica letristă și până la verișoara ei naturală - mouth-music -, exersată de școala engleză a anilor '80 (Denis Smaley, Simon Emmerson, Trevor Wishart) și restituită de ansambluri precum "Singcircle" ori "Swinger
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
răspuns implicit ni-l dă chiar Craii și morții, care începe promițător și continuă palpitant, dar se dezumflă spre final, împotmolindu-se într-un mîl eseistic asezonat cu dilatări lirice și explicații facile ce însoțesc dispariția definitivă de-acasă a irecognoscibilului Horia. Defectele acestui tip de proză în care ezoterismul mistic și lirismul fantastico-simbolic se îmbină, intim, cu un sarcastic realism gazetăresc, nu au de-a face nici cu metafizica, nici cu ideologia ei subiacentă, tezistă sau ba. O manie curentă
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
de complicate ale materiei în lucru, din care suntem făcuți, (se pare că din stele, al naibii să fiu, chiar din praful stelar!)... VOM REÎNVIA, participând în cu totul și cu totul alte forme ale biologiei terestre, la devenirile ei, irecognoscibile... De pildă. Să zicem de Popescu; de domnul să zicem Cicerone Popescu... Care - o parte din dumnealui - se făcu un gândac de bucătărie, un Leptinotarsa decemlineata, și care în acest moment umblă meditativ prin bezna unui dulap, murmurând obstinat... dubito
Nemurire în plin travaliu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11236_a_12561]
-
pentru a întreba despre soarta fiului său Balder. Similar, întîlnirea lui Urizen cu Fiicele sale groaznice (Vala, VI) se bazează pe un pasaj din opera lui Gray pe care Blake l-a ilustrat (cf. Raine). Acest împrumut, însă, devine aproape irecognoscibil datorită transformării radicale suferite în procesul artistic, fenomen caracteristic pentru toate împrumuturile și influențele acceptate de Blake și asimilate în opera să, chiar și în cazul influentelor majore cum au fost Biblia, Platon, Plotin, Milton, Böhme, Paracelsus, Swedenborg, Agrippa, Ovidiu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
migrarea diverselor motive folclorice dintr-un tip de mentalitate, cu anume caracteristici (matură, magică, stabilă, lent evolutivă), într-un alt tip de menta- litate (infantilă, ludică, labilă, accelerat evolutivă) să se producă pe direcții greu previzibile și în forme câteodată irecognoscibile. Eludând pentru moment dimensiunea diacronică a evoluției și simplificând mult, s-ar putea vizualiza acest fenomen complex de aculturație prin imaginea unui fascicul luminos care trece dintr-un mediu într-altul cu caracteristici optice diferite. Dar definitorii pentru psihologia infantilă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-l reamintesc! Zadarnic L-a identificat la recepție, zadarnic mi-a spus numărul camerei. Au dispărut. Probabil că au dispărut în timp ce mă aflam în ascensor. Evident, n-au dispărut propriu-zis, ci s-au ascuns doar, s-au camuflat. Au ajuns irecognoscibile... - Atunci nu poate să fie la 21, îl întrerupse femeia. Poate la anexă? se întoarse întrebătoare către tovarășa ei. Se întoarse și Adrian și o privi mai bine. Era înaltă, cu o față oarecare, fără vârstă, și răsucea distrat între
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
iertare celor în drept, continuă Marcian scoțîndu-și brusc ochelarii și așezîndu-i în buzunarul de sus al paltonului. Dar dacă doamna a fost acceptată în secretele spectacolului nostru, măcar să afle esențialul. Anume, ce spunea Ieronim: că libertatea interioară este aproape întotdeauna irecognoscibilă. Să ne închipuim că se aflau acolo, printre condamnații la incinerare, sfinți, martiri, Boddhisattva numiți-i cum veți voi. O dată ce, din caritate, din dragoste pentru semenii lor au refuzat soluția, să-i spunem magică, a miracolului - porți deschise ca prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai să-l afli mai târziu. Asta e de altfel Enigma - Enigma cu majusculă - care ne confruntă pe toți, ghicitoarea care se pune, inexorabil, oricărui om: cum să recunosc Spiritul dacă e camuflat în Materie, adică, în fond, dacă e irecognoscibil? Și așa suntem și noi, noi toți, domnule filozof: nu numai indestructibili, cum spuneai, ci și irecognoscibili... Dar văd că ești așteptat, adăugă întorcînd capul. În semiîntunericul care prevestea zorile, Darie zări la vreo douăzeci de metri, în plin câmp
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe toți, ghicitoarea care se pune, inexorabil, oricărui om: cum să recunosc Spiritul dacă e camuflat în Materie, adică, în fond, dacă e irecognoscibil? Și așa suntem și noi, noi toți, domnule filozof: nu numai indestructibili, cum spuneai, ci și irecognoscibili... Dar văd că ești așteptat, adăugă întorcînd capul. În semiîntunericul care prevestea zorile, Darie zări la vreo douăzeci de metri, în plin câmp, o siluetă familiară, pe care nu izbutea totuși s-o identifice. Mult mai departe, în direcția șoselei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
planetă? Dar te-aș recunoaște eu întîi, ți-aș face semn, dar nici eu n-am să te recunosc, iar dacă totuși te-aș recunoaște și ți-aș face semn, nu mă vei înțelege. Asta-i povestea, domnule filozof; suntem irecognoscibili și față de noi înșine, și unul față de altul... Înainta încet, parcă pierdut în gânduri, și văzând că Darie îl urma, se opri. - Nu, adăugă zâmbind, acesta-i drumul. Drumul dumitale este de cealaltă parte, și înălță brațul înapoi, spre apus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de o parte, stă la baza conceptului de „hierofanie” din scrierile sale științifice, pe de altă parte, fundamentează tematica „irecognoscibilității miracolului”, ilustrată de numeroase opere literare. „Miracolul are această singură deosebire de un fapt ordinar (...) că nu poate fi deosebit (...). Irecognoscibilul este forma perfectă de revelație divină; căci divinitatea nu se mai manifestă, nu se mai realizează prin contrast, ci activează direct În umanitate, prin contract, prin unirea laolaltă” (). Aici se află teoria paradoxului creștinismului, ca „ religie a istoriei”, paradox ce
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
premisa imaginarului din proza fantastică a lui Eliade. „În nuvelele mele Încerc Întotdeauna să camuflez fantasticul În cotidian (... ). Cred că Întotdeauna transistoricul e camuflat de istoric și extraordinarul de obișnuit” (). Eliade accentuează, de asemenea, repetat, că ideea prezenței unei „sacralități irecognoscibile În realitatea profană este ceea ce conferă unitate prozelor sale realiste și fantastice, dar și cercetărilor de istoria religiilor. Scriitorul ține atât de mult la teoria aceasta Încât o formulează În termeni discursivi chiar și printr-un personaj Ivan, În nuvela
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
personaj Ivan, În nuvela cu același nume: „Spiritul e Întotdeauna camuflat În Materie”. „ Dumnezeul, spiritul suprem” e „capturat, Închis În Materie, orbit, alienat, ignorându-și propria lui identitate (...). Și asta suntem și noi, noi toți ... nu numai indestructibili, ci și irecognoscibili ... În multe din nuvelele sale, totul se Învârte În jurul noțiunii de timp și În legătură cu imaginea unor lumi care coexistă, se Întrepătrund, dar care nu se lămuresc niciodată până la capăt. Pentru a sugera această duplicitate a lumii În care trăim, Eliade
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
În alta. Tema Întineririi biologice va fi dezvoltată În Les trois Graces și Tinerețe fără de tinerețe. Tot aici aflăm și sugestia camuflării miticului, pe care Eliade o va dezvolta În curte la Dionis. Lixandru și-a ascuns identitatea, a devenit irecognoscibil, alții și-au schimbat numele. Marina pentru a marca simpatia față de Zamfira de demult, dătătoarea de vedere Își ia numele de Zamfira și vrea să-i Învețe pe oameni cum „să vadă”). Ea ascunde secretul unei existențe magice (variația vârstelor
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
inovație absolută, radicală. Ca fiecare, fie s-a considerat cea mai bună, fie a tînjit să atingă perfecțiunea celei anteriore. Aceasta demonstrează că mișcarea de căutare în care vechiul se ocultează pentru a reapare neașteptat și metamorfozat câteodată în mod irecognoscibil, iar noul se crede și se vrea cu desăvârșire nou, este mișcarea spiritului în general și implicit a celui european. În secolul al XVII-lea, credința într-un progres nesfârșit era încă unanimă. Treptat însă s-a înțeles că multe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]