137 matches
-
lor mai vii să fim. Divin plutea din vremuri crude, încât și-acum ies din privire armii de fluturi nevăzuți, făpturi de abur către fire. Totul e vuiet, clocot, vis, plutire, spaimă, tremur, beznă, duh însemnat de mușcătura cuiva suav irupt din gleznă!
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
Turnul Eiffel, rațe, pui de găină, pomi, castele ș.a.m.d. Un cioban cîntînd din fluier în fața unor ipotetice oi evadează, prin titlul desenului, în zone mai elevate: Le berger et ses moutons! Dar iată că, în plin univers infantil, irupe istoria contemporană: una din imagini este intitulată Votarea Constituții șsicț M. S. Regele Carol II. Ne găsim la 27 februarie 1939, prima aniversare a noului act fundamental, care instituise dictatura regală. "De mic copil - spune G. B. Shaw - am fost
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
carnivoră clipă și țîțele ei mă vedeau intrînd în teba străveche călare pe un elefant paradisiac cu spinarea stomahul și trompa de aur și țîțele ei mă îmbăiau și mă îmbătau și mă sfințeau și mă albeau cu laptele lor irupînd în văzduh la orele cele mai prielnice ale nopților și-ale zilelor și țîțele ei spuneau eu spuneau tu ziceau da ziceau nu se pupau pe obraji pe iriși pe pleoape ori se-ncolăceau ca șerpii nemuritori pe după nouri pe după
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
pe-aproape, o simte și Beiul, strigă și el vorbe arsâze, se scufundă în becirlâc, zlobir cum numai el știe să fie când meterezul stâ să cadă și zuzătul luptei e la culme." Și mult(e) aș mai cita... Burlescul irupt în lentoarea nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
și a ce este agățat pe el. Și din cauza ușilor. Cum așa, din cauza ușilor? aș vrea să știu. Sunt uși peste tot, spune mormântul meu. Acolo, în fața noastră, la dreapta, la stânga, peste tot. Buum! în fiecare moment ficțiunea amenință să irupă în viața adevărată și viceversa. Așa încât frontiera dintre cele două e vagă și tocmai asta face totul atât de dificil. Când facem dragoste mă întreb dacă nu cumva o ușă se deschide încet și că se regulează cu ideea pe
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
privind prin lunetă. Pușca mă îngrijorează mai puțin decât luneta. Dacă e lunetă, înseamnă că are alte intenții. Ar fi nevoie de părerea unui specialist. Da, totul o să ia o întorsătură urâtă, e programat. E de ajuns ca ficțiunea să irupă în locul nepotrivit sau în momentul nepotrivit, sau în amândouă, degetul real apăsând pe trăgaciul real, cu țeava reală îndreptată spre ficțiune și iată-l pe mormântul meu dând de bucluc. Real. Și eu o dată cu el, dacă din întâmplare în acel
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau luciri de cristale. Pădurea se legăna văzută prin sticlă aburită, încețoșată pe margini. Frenezia inefabilă și aproape iluzorie care învăluia totul, irupând în lumină, făcea dorința ei neastâmpărată și nerăbdarea ei dureroasă. O gaiță îi strigă ceva de pe-o creangă de stejar, dar ea nu-i dădu nici o atenție și nu-i răspunse, să nu piardă, să nu distrugă minunea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai vrei tu! Eu accept gradul de disponibilitate, cantitatea de energie psihică transferabilă, la 18 ani, respectivului sentiment, propus, în virtutea eternei legi a speței, drept mobil esențial al vieții. Dar tot în el recunosc și ceva din forța necunoscută, ce irupe și în mugetul cerbului la vremea rutului. De aici și până la dragoste e o cale lungă! Eu văd în perspectivă, mă interesează dinamica, evoluția, construcția omului sub imperiul propriei voințe. Sigur, o dovadă de voință este și saltul în gol
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
diferențiere, îndeosebi față de suprarealism. Din același motiv, de aplicație a teoriei la practica ficțională, inadecvată rămâne și asimilarea prozei lui Țepeneag cu aceea a lui M. Eliade: "O obsesie ce revine mereu în întreaga operă este aceea a fantasticului, care irupe, ca la Mircea Eliade, în cronologia firească a realului." Afirmația, de la p. 54, va fi reluată, în termeni identici, și la p. 63. Avem a-i mulțumi, Bârna și eu, primii monografi ai lui Țepeneag, pentru reverența critică neechivocă din
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
sau miturile personale. Mircea Eliade a fost primul care a susținut că poveștile sunt reinvestiri mitologice mai mult sau mai puțin mărturisite, fiind convins, încă din 1939, de existența unor "amintiri imemoriale", care zac în sufletul tuturor oamenilor și care irup necontrolabil și în opera scriitorilor, teoria jungiană a arhetipurilor și a memoriei colective consolidând ipoteza semnificațiilor trans-istorice ale unor comportamente umane. Influențat nu numai de eseul menționat, ci de întreaga activitate de cercetare a lui Eliade, I. P. Culianu își propune
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
Vladimir Ilici Katzowski intelectualului fără chipiu". Suspectul intelectual cu o vizibilă atitudine independentă e supus (hélas, ca și subsemnatul!) unor percheziții din partea "organelor" specializate, care pentru a nu-și pierde vremea își încep "scotocirile" pe la orele șase dimineața: "Atunci au irupt gîndacul Boțârlan + insectele Chirilă și Poncu în garsoniera mea, inițiind cotrobăitul sistematic al biografemelor, fotografiilor și sulurilor de hîrtie igienică, în căutare de senzațional sau de manuscrise dăunătoare Administrației Scornimicitoare; atunci va fi urmat interogatoriul încrucișat din Sărărie, în cadrul căruia
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
farmec și nici de surprize. Le citez, deși aș prefera să vi le ofer fotocopiate, cu rotunjimile și ascuțișurile cernelurilor cu tot. Un Dinescu avant la date și avant le nom pare să fi scris, omniscient această microepopee a repetiției: "Irupe pata pe pereți. Servitorii stăpânii/prietenii preoții o șterg cu furie/iar în dosul petei apare un mic diavol într-un/as de treflă cu un lanț de aur pe burtă/Cu ajutorul trusturilor chimice se ucide diavolul/și în dosul
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
cuvintele cu o ingeniozitate de rebusist. Rezultă texte de o geometrie impecabilă, dar lipsite de lirism: „Distingi privind în largul firii mele / O eclatantă, pură galaxie / Magnetizând miraculos, din germen. / Ideile. Iar dacă nu se știe / Noianul tumultuos de sentimente / Irupe, se revarsă și inundă / Coclaurii adânci cu-o frenezie / Dramatică, fragilă și fecundă / Imaginea telurico-celestă / Acoperindu-ți tainica retină / Mustește de căldură și lumină / Atâta bogăție nu atestă / Natura-mi sacră, cosmică, divină?/ Tu, zi-mi nebun, câți pot să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un parfum "neasemănător cu nimic de pe această lume", care are misterioasa calitate de a-l urma peste tot, la cea mai mică mișcare: Nu folosea parfum, nu-și parfuma hainele, însă, cumva, o mireasmă închisă în străfundurile unui cufăr chinezesc irupea cu atât mai fermecătoare în prezența sa. Atingea în treacăt o ramură de flori de prun sub verandă și ploaia de primăvară picurând din ea devenea un parfum pentru ceilalți care treceau". Niou (al cărui nume înseamnă Mireasmă), fratele său
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-i mântuiască de toate păcatele făcute și nefăcute încă, noapte de noapte plângea și era foarte speriată. Fuseseră preveniți, fetița provenea dintr-o familie cu părinți alcoolici și foarte violenți, toate temerile și agresiunile pe care le adunase aveau să irupă spre exterior prin frică, spaime, plânsete. Noapte de noapte, Liviu își ținuse fata în brațe, la rând cu Arm, o plimbase prin casă legănând-o și spunându-i povești, și asta îl legase enorm de copilă. Apoi descoperise cu uimire
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
notat că tânărul Bănulescu se formează ca scriitor prin relație strânsă cu un patrulater foarte exigent de modele: Gogol, Anton Pann, Caragiale și Rebreanu. De la primul va lua apetența pentru fantasticul descins din firescul cotidianului încărcat de un trecut ce irupe în prezent. De la cel de-al doilea a învățat înțelepciunea pitorescului balcanic, schimbat pentru o feerie bizantină. De la cel de-al treilea va deprinde economia frazei și religia scrisului. Iar la Rebreanu l-a impresionat modul în care realitatea alunecă
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
tipul: „Pe mine nea Leon m-a adus aici, el m-a făcut ziarist”... În fapt centrifuga vieții îl aruncase la „Tribuna” și se menținuse acolo grație disponibilităților de om-orchestră și spectacol derivînd dintr-o ireproșabilă vocație literară care a irupt în timp în cărțile sale de proză. Fie și numai savoarea titlurilor acestora spune mult despre scriitorul Mihai Vișoiu: Viață cu lupi, bani și moarte, Dragoste mare cît o cruce, Spovedania unui învingător, Mihai Leu în altarul durerii, Răstignirea țăranilor
Eroi în moarte civilă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3982_a_5307]
-
un fanatism mergînd pînă la orbire, în Ťidealul comunistť), își păstrează intact spiritul critic care vine, ca de obicei în cărțile sale, cu spuma umorului și a ironiei fine: "Remarcabilă, în scrisul lui Tudor Popescu, este productivitatea. Prolificul autor a irupt, cu ani în urmă, de parcă și-ar fi pregătit din vreme această explozie și de atunci, cum se zice în atletism, a păstrat un tempo susținut. Atît de susținut, încît a început să alerge cot la cot cu facilitatea, vădită
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
divină pentru bărbatul de lângă ea. Jocul erotic pe care Crina îl simțea, într-o admirație profundă pentru felul în care Ică reușea să-i trezească toate simțurile, în care iubirea o simțea prin toți porii, a continuat până când femeia a irupt într-o explozie de fericire. A rămas nemișcată în brațele iubitului , nu voia să strice vraja iubirii ,trăiriile au fost prea mari, prea intense și adevărate. Viața anostă avută până la întâlnirea cu Florea, lipsurile pecuniare și brutalitatea lui Zbierea o
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > FESTUM FATUORUM Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1440 din 10 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului - Zaruri pe masă și vinul în cupe! Cu voce hârștită, Prințul irupe. E trist, e murdar, obosit și-nfuriat, De oastea dușmană-i rănit și speriat. - Și-un preot mai vreau! Din sutana jegoasă, Sfetnicu-ndată pune pe masă Cutia de zaruri și-o cană cu vin, Sperând ca descântul să-i scape
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost potolită, Se-ntorc înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc înspre vârfuri,arcuri de trup În salturi tot mână și mână, Se-nalță spre ceruri,de-acolo irup Lumină în inimi,lumină. e vad. Cerbii se-adapă din vârfuri de brad Oglindite-n ochiuri de apă, Stropi de neodihnă curg înspre vad, Iar cerbii se-adapă,se-adapă. Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost
CERBII de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368739_a_370068]
-
Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost potolită, Se-ntorc înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc înspre vârfuri,arcuri de trup În salturi tot mână și mână, Se-nalță spre ceruri,de-acolo irup Lumină în inimi,lumină. e vad. Cerbii se-adapă din vârfuri de brad Oglindite-n ochiuri de apă, Stropi de neodihnă curg înspre vad, Iar cerbii se-adapă,se-adapă. Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost
CERBII de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368739_a_370068]
-
Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost potolită, Se-ntorc înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc înspre vârfuri,arcuri de trup În salturi tot mână și mână, Se-nalță spre ceruri,de-acolo irup Lumină în inimi,lumină. e vad. Referință Bibliografică: CERBII / Florentin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florentin Dumitrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CERBII de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368739_a_370068]
-
de renunțare de la vaga speranță Cînd viața mea atîrnă în ceruri ca o zdreanță Și-apoi, de ce m-aș teme ? Nimic nu-mi poate rupe Secunda următoare fecundă-n timp ce geme Și-n trupul meu pe cruce, perversă, ea irupe @UVERTURĂ SIMFONICĂ (Pentru Gabriela) 14 Februarie 2011 Franța tam, tam, tam, tam Dezacord armonic - viola Plîngînd cu un tremolo vaporos Vine furtuna, auzi-o cum mai tremură Ca tine cînd îți mîngîi sînii-mbujorați Și îți risipești petalele buzelor peste sufletul
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
fluture galben dansează florile păsări ciripesc a nepăsare pui golași cască ciocurile (ne)convingător albine vexate își pudrează aripile cu polen superfluu gâze hibride își cară picioarele minuscule ca niște margele din sticlă de murano văzduhul respiră stacatto muzica silfidă irupe teluric norii sunt înecați de ploi hunice este viață în iarba ce miroase a zbor ca niște (r)egrete degenerate lacrimile ploii ard amintiri am spini în păr himere desacraliza(n)te în palme nopțile mistuie coroziv secunde patentate fericirea
TAB(LO)U EXTATIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349257_a_350586]