386 matches
-
am cunoscut pe Emi, acum aproape doi ani, i-am prezis că va ajunge milionar la 30. Nu părea tipul clasic de whiz-kid wannabe. Emi chiar este un whiz-kid. Anul ăsta, în jelania generală căruia i-am ținut și eu isonul, e singurul pe care-l auzeam că dezvolta, ca vinde, că se dezvoltă. Între timp, Emi s-a mutat la Londra, unde tocmai a câștigat Seedcamp, una dintre cele mai prestigioase competiții pentru start-up-uri. Concret, asta înseamnă o investiție garantată
Prieteni cu care mă mândresc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82691_a_84016]
-
încoace. Eu unul am aflat despre câinii care “nu cu organele lor sexuale de deranjează ei pe noi” din Süddeutsche Zeitung. La vremea respectivă, se pare că românii s-au amuzat copios, iar presa (Cațavencu, de exemplu) i-a ținut isonul domnului Băsescu. Și nu prea văd diferența între situația de atunci și cea de acum. În rest, ca să citez din clasici (spre bucuria domnului Bucurenci, sper), să auzim numai de bine! ICSULESCU : Stimulați de huiduiala din titlul comentariului lui Bucurenci
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
colaboraționiste. O aflăm fără surpriză, dar cu încîntare, de la aceeași voce, pornită pe panta unor confesiuni de nimeni cerute, dar înalt-edificatoare" (e avut în vedere directorul de tristă memorie al TVR, dl. Paul Everac). Modulația ironică prin care e ținut isonul impudicei pretenții depășește, desigur, limita momentului care o circumscrie, rezonînd din plin în actualitate: "Cine? Chiar toți artiștii să fi fost colaboraționiști? Nu toți, dar măcar cei mai mari. De la Aristotel (mentorul lui Alexandru cel Mare) și Ovidiu (lingușitor al
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
discuția privind limbajul muzical local și global, istoric și transistoric, ordinea și dezordinea. Totodată, în planul țesăturii muzicale, Unu devine la Niculescu (prin continuarea ideilor enesciene) unisonul, apoi - prin cizelare - obiectul sonor punctual (fie el sunet, ca în Unisonos și Ison II sau acord, ca în Ison I). Multiplicitatea, pe de altă parte, va fi asimilată mai întâi cu textura (o zonă muzicală aglomerată, ce conduce spre o percepție globală a sonorității), apoi - pe parcursul timpului - se va închega în "spectrul plus
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
global, istoric și transistoric, ordinea și dezordinea. Totodată, în planul țesăturii muzicale, Unu devine la Niculescu (prin continuarea ideilor enesciene) unisonul, apoi - prin cizelare - obiectul sonor punctual (fie el sunet, ca în Unisonos și Ison II sau acord, ca în Ison I). Multiplicitatea, pe de altă parte, va fi asimilată mai întâi cu textura (o zonă muzicală aglomerată, ce conduce spre o percepție globală a sonorității), apoi - pe parcursul timpului - se va închega în "spectrul plus diatonie" (cum îl numește Ligeti în
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
eterofonie face parte din arsenalul tehnic al acestei muzici, desigur. însă, în opinia noastră, muzica lui Ștefan Niculescu s-ar putea defini mult mai bine prin termenii de "omofonie" sau "armonie" decât prin cel de "eterofonie". Ceea ce au în comun Ison II, Cantos, Simfonia a II-a, Deisis, Litanii, Undecimum nu este eterofonia, ci gândirea armonică și, de aici, controlul permanent al dimensiunii verticale în orice fel de structură muzicală, fie ea monodică, polifonică sau chiar eterofonică. Nu hybris-ul eterofonic
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
se manifestă multiplu în această muzică: ca agent al plenitudinii și bucuriei, ca imagine a Divinității, ca promisiunii a Judecății, ca salvare și reîntoarcere în matca originară. El adoptă, pe rând funcții de "liman" (Cantata a III-a), de "soclu" (Ison II), de "hierofanie" (Simfonia a II-a, Omagiu lui Enescu și Bartók), de "vox Dei" în chip de coral (în Invocatio, Deisis, Litanii). Modalitate de relaxare după tensionare și de relansare a fluxului muzical, unisonul nu poate fi despărțit de
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
Din același motiv, Nae Ionescu rămîne egal cu sine și nu e vehement, retoric, vaticinar, nu ridică niciodată tonul - iarăși o asemănare cu Caragiale. Și astfel fiind, nu frizează nici tirada patriotardă, cum i se întîmplă uneori lui Iorga, nici isonul de captatio de care n-au scăpat decît puțini". Aidoma lui Maiorescu și Caragiale, autorul Metafizicii a practicat în felul său o critică a formelor fără fond (deși, din direcție opusă, tradiționalistă, ca și Eminescu), un fel de postjunimism recunoscut
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
Pola Negri, de o crimă din cartierul Liniers, de eclipsa parțială și de boala pisicii. Delia credea că pisicii i se aplecase de atâta păr cât înghițise lingându-se, și susținea să-i dea ulei de castor. Părinții îi țineau isonul dar nu păreau prea convinși. Și-au adus aminte de un prieten veterinar, de niște ierburi amare. Erau de părere să lase pisica în grădiniță, să-și aleagă ea singură ierburile tămăduitoare. Însă Delia spuse că pisica avea să moară
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
să discut aici meritele literare ale lui Adrian Păunescu. Ele există. Dar ostentația cu care el marșează în aceste situații penibile, în loc să se tempereze, crește în intensitate în fiecare zi, iar colegii săi de partid, în loc să-l trezească, îi țin isonul." Cronicarul nu are un răspuns pentru mirarea lui Cornel Nistorescu, ci o întrebare. Cine să-l trezească pe Adrian Păunescu? Fiindcă, la o adică, și președintele Iliescu le putea transmite admiratorilor săi să lase pentru posteritatea sa botezul străzii, dacă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
ghemuit în burta mamei, ochii mei au chiar țîșnit spre viitor ca doi plumbi în trupurile pline de medalii năclăite de sânge, placenta era sfîșiată, ca o cățea turbată, de mîinile învățătoarei, doamna cu mustăcioară, care pînă mai ieri ținea isonul în strana mănăstirii Coșula, cerul era o oglindă acoperită de prosoape negre, cum se face de regulă cînd morții ies din spatele ei prin argintul acoperit de smoală și vor să se mai joace cum n-au făcut când ar fi
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
nu știu decît de Picasso și Matisse... nu e de nasul vostru!", și a început apoi o discuție în contradictoriu ca de obicei despre artă și Paris. Să se ia la harță cu toată lumea. Romero. Și Kiki să-i țină isonul. Și cam băuți cum erau, au trecut de la un subiect la altul, cum se întîmplă peste tot la vernisaje. Inclusiv la Paris. Și Kiki a devenit Iguazu și a rămas Iguazu. Se certa și ea cu toți să le explice
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
cel mult un efort de spiritualizare eșuat: și vede chipul gălbejit în apa din/ găleata/ fîntînii, aplecat să bea cîteva înghițituri: «obiect/ netrebnic, asta sînt» - oare, în «mîna cui/»// Străpuns în inimă de sabia/ destinului, că el nu/ a ținut isonul celorlalți: unde nu e nici întristare, nici/ durere, nici amărăciune, nici suspin./ Ieșit din rînd, rămas/ singur, însetat permanent, croncănind: mi-e foame! Dar/ nu mai poate bea și/ mînca, deoarece nu mai are nimic, nici stomac, nici intestin, totul
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
omofonia multelor potriveli, care frizează, în final, unisonul. Dar, nicicând distrugerea - de adevăr, de valori, de relații firești între oameni și în interiorul sistemelor în care ei viețuiesc - nu poate permite auzului să perceapă unisonul perfect: scrâșnitul, scârțâitul, falsul vin din isonul veșnic prezent, al registrului profund - isonul obedienței fără discernământ. Iar combinația dintre obediență și lipsa exercițiului într-ale spiritului nu poate deschide calea spre înduhovnicire, ci doar spre o răzvrătire, manifestată printr-un paroxism al distrugerii. Cine a luat-o
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
final, unisonul. Dar, nicicând distrugerea - de adevăr, de valori, de relații firești între oameni și în interiorul sistemelor în care ei viețuiesc - nu poate permite auzului să perceapă unisonul perfect: scrâșnitul, scârțâitul, falsul vin din isonul veșnic prezent, al registrului profund - isonul obedienței fără discernământ. Iar combinația dintre obediență și lipsa exercițiului într-ale spiritului nu poate deschide calea spre înduhovnicire, ci doar spre o răzvrătire, manifestată printr-un paroxism al distrugerii. Cine a luat-o pe calea distrugerii tradiției - biserică, sat
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
din ce a rămas din Institutul ciopârțit. Nu însă înainte de a găsi și unul sau doi mediocri, maeștri în ale compilației - o altă temă culturală a poporului contorsionat -, potriviți pentru rolul, nicicând greu de interpretat pentru ei, de Iuda, un ison nelipsit, o pedală armonică, pe care tema, mascată în variațiunea ei, se poate lăfăi cu frivolitate nestingherită. Într-o țară săracă în toate cele trei dimensiuni ale ei, nu e greu să găsești interpreți pentru personajele de jefuitori. Dacă multă
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
povețe, fie ele oricât de proaste, blesteme și ocări, amenințări și pedepse, câte și mai câte... planuri de perspectivă. Când mănâncă totuși, înfulecă pe nemestecate din blidul altora, pe furate, folosindu-se mai ales de alți orăcăitori ce-i țin isonul și obiceiele. Las^ că nu trebuie să stai la masă cu ea ca să nu-i iei râia, dar nici măcar să dai mâna, nici s-o atingi când o îmbrâncești cu scârbă. Folosește atunci un băț pe care să-l arunci
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
un traseu evolutiv bazat pe principii bine definite de către Ștefan Niculescu, astfel încât autenticitatea creației este asigurată. Maximum de informație, noutate, omogenitate și contrast - acestea sunt aspecte ce direcționează piesa de față. În introducerea Axionului, saxofonul tenor instituie un sunet-fundamentală, un ison pe sol# instaurat gradat de la ppp la f sempre, neornamentat în primele două măsuri, apoi intonat ca tril. Staticul se îmbină astfel cu dinamicul, atitudine ce rezonează cu cea a discursului coral. Densitatea instituită de ritmul în șaisprezecimi precum și oscilarea
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
Excepție fac silaba ran și cuvântul ave - prima întâlnită în debutul piesei, al doilea - în chiar finalul ei. Revenind la prima secțiune a compoziției, se poate constata că linia melodică a saxofonului reprezintă isonuri ornamentate. Sunetele pe care se instituie isonul fie se repetă, fie alternează, la ele ajungându-se prin pasaje tranzitorii, rapide, de tip melismatic. Din punctul de vedere al densității, se observă echilibrul între aglomerare și rarefiere, astfel: când solicitarea vocilor din cor este semnificativă, saxofonul este trecut
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
preponderent din sunete lungi, ornamentate cu alte sunete scurte comparabile cu apogiaturile simple și duble. Sunetele pilon ale melodiei sunt sol, la, re, fiecare impunându-se într-una dintre secțiunile f, mf, mp<footnote Analogiile dintre nuanțe și sunetele aferente (isonul ornamentat) întâlnite sunt: f - sol, mf - la, mp - re. Ex. nr 13 redă secțiunea mediană. footnote>. Dacă ar fi să realizăm o categorie tipologiilor sub care se prezintă isonul în creația lui Ștefan Niculescu, discursul saxofonului ar intra, categoric, în
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
secțiunile f, mf, mp<footnote Analogiile dintre nuanțe și sunetele aferente (isonul ornamentat) întâlnite sunt: f - sol, mf - la, mp - re. Ex. nr 13 redă secțiunea mediană. footnote>. Dacă ar fi să realizăm o categorie tipologiilor sub care se prezintă isonul în creația lui Ștefan Niculescu, discursul saxofonului ar intra, categoric, în această presupusă înșiruire. În Chant-son s-a impus ideea isonului ritmizat; în Axion, mai potrivită este cea a isonului ornamentat. Legat de practica instrumentului, se poate menționa aportul multifonicelor
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
Ex. nr 13 redă secțiunea mediană. footnote>. Dacă ar fi să realizăm o categorie tipologiilor sub care se prezintă isonul în creația lui Ștefan Niculescu, discursul saxofonului ar intra, categoric, în această presupusă înșiruire. În Chant-son s-a impus ideea isonului ritmizat; în Axion, mai potrivită este cea a isonului ornamentat. Legat de practica instrumentului, se poate menționa aportul multifonicelor în sfera timbralității explorate de compozitor. Tratatul cu același titlu semnat de Daniel Kientzy îi era binecunoscut lui Ștefan Niculescu, devenind
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
fi să realizăm o categorie tipologiilor sub care se prezintă isonul în creația lui Ștefan Niculescu, discursul saxofonului ar intra, categoric, în această presupusă înșiruire. În Chant-son s-a impus ideea isonului ritmizat; în Axion, mai potrivită este cea a isonului ornamentat. Legat de practica instrumentului, se poate menționa aportul multifonicelor în sfera timbralității explorate de compozitor. Tratatul cu același titlu semnat de Daniel Kientzy îi era binecunoscut lui Ștefan Niculescu, devenind între timp o carte de referință pentru orice compozitor
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
corului prezintă o textură sonoră rezultată din intrări succesive pe verticală și sunete prelungi, în timp ce saxofonul alto are o linie melodică derivată din cea a saxofonului tenor. Ritmurile dublu punctate din știma lui se păstrează, ilustrând acea apogiatură care însoțea isonul, dar evenimentele melodice sunt acum mult mai dense. Corul își desfășoară sonoritățile având ca suport vocalele a,e,i,o,u, de unde și caracterul fluid al secțiunii. Valorile lungi, sunetele relativ restrânse numeric și disipate celor două partide divizate alcătuiesc
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
își intonează linia melodică permite urmărirea clară a filonului melodic, cu atât mai mult cu cât componența lui pornește de la un grup de doar trei sunete (do#, re, sib în măs. 152-155). Amplificarea ambitusului are loc ulterior, finalizat cu instalarea isonului pe sunetul fa#. Pentru a compensa acest repaus al instrumentistului, corul preia și dezvoltă celulele melodice anterioare, insistând pe imitarea și varierea celei expuse de sopranino în măs. 154-155. După un climax din punctul de vedere al densității, rarefierea se
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]