165 matches
-
mulțumesc pentru îndemnul Dlui Vladimir de a citi ceva istorie; aici avem un punct comun deoarece am aceeași recomandare cu obiecția ca să nu ne rezumam la manualele de istorie editate în perioada comunistă, căci nu rezolvăm nimic). Așadar, într-un ispisoc moldovenesc din prima jumătate a secolului al XV-lea se spune ca Ilie și Ștefan VV îi dau unuia, Stanciul, nu-știu-ce moșie (Mihai Costachescu - “Documentele Moldovei înainte de Ștefan cel Mare”). Într-un alt document, de la Ștefan cel Mare VV, unul
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
de stăpînit aceste moșii. La 1 august 1767 di porunca lui Grigore Ghica voievod și a stolnicului Leonard, ispravnic de Soroca, la solicitarea preotului Maftei din Stoicani se măsoară moșia răzeșilor din acest sat. Ei au arătat un suret de pe ispisocul de la Vasile Lupu din 1643 și hotarnicii au perces "din acest suret, din hotar de spre "Pripiceni"" și, tot măsurînd, au ajuns "într-o costișă de deal drept ce să numește acum "Dubna". Și de acolo am purces peste vale
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
sat „Siliște“ ci locul s-a numit „Siliște“ după ce locuitorii l-au părăsit din diferite motive. Credem că este vorba de satul „Vlădenii, ci-i zic și Cornii, pe Săretiu“, atestat documentar, așa după cum s-a menționat mai sus, prin ispisocul dat de Ștefan cel Mare și Sfânt la 14 martie 1489 la Suceava . După părerea noastră cele două sate de astăzi - Corni și Vlădeni - au o origine comună, din aceeași așezare răzășească, din valea Siretului, de pe locul numit astăzi „La
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
munți ai lor și să-și ia venitul cuvenit de la cei ce vor să pască oile sau să vâneze în traistele lor. 12 ianuarie 1634: Moise Movilă face referire la ținutul Pipirigului întărind împrejurimile Mănăstirii Neamț: “Suret de pre un ispisoc de la Moisei Moghilă voievod din leat 7141 (1634) ghenarie 12 dini [...], iar de acolea piciorul țin gios până la gura Plotunului [...] în sus până la Slatina [...] până suptu Hălăucului ”. Între anii 1772 - 1773 : un document oficial privind existența unei populații pe actuala
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
înaintea noastră și înaintea boierilor noștri ai Moldovei Ana față Șăndrii, nepoata lui Martin și de a ei bună voe, de nimi silită, nici asuprita și au vîndut a sa dreapta ocina și uric a moșului ei Martin și din ispisoc ci l-a avut el dela cei mai dinainte de noi, Ilieș și Ștefan voievod, o bucată di pământ din hotarul satului ei din Tutovinești... Iar hotarul acestei bucăți di loc de pământ, ci-i din hotarul satului din Tutovinești, s-
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
păstrat denumirile respective și toți săteni știu din bătrâni unde se găsesc locurile "Ivan", "Tamâș" etc. Prima atestare documentara a satului Buciumi se gaseste într-un act emis de Ștefan cel Mare la 11 ianuarie 1487. Actul are următorul cuprins: Ispisoc de la Ștefan Vodă " Toți cine or citi sau or auzi cetind ... Facem știre precum au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boiarilor noștri moldovenești, slugă noastră Ivan fiicior Tomii Fulovi de bună voie și nesilit, neîmpresurat, au vândut a sa
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
Iași, 1932. Documente privitoare la istoria României. A. Moldova, 1/XVI. Documente privind relațiile agrare în veacul al XVIII-lea, vol. II. Moldova, red. Vasile Mihordea, București, 1966. Florian Dudaș, Vechi cărți românești călătoare, vol. I, București, 1987. Gheorghe Ghibănescu, Ispisoace și zapise, vol. II2, Iași, 1910. Idem, Surete și izvoade, vol. XII, Iași, 1924; vol. XIV, Huși, 1925; vol. XXIV, Iași, 1930. Ștefan S. Gorovei, Note de antroponimie medievală, în „Arhiva Genealogică”, IV (IX) 1997, 1-2, p. 55-57. D. I. Grigorescu
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Gheorghi Herța, răzăși den Hristici". După ce au măsurat toate laturile moșiilor, hotarnicii au cerut de la răzășii de la Hristici "scrisori și dovezi cu care cer să tragă la a lor stăpînire" pămîntul dorit. Ei le-au arătat "un suret de pe un ispisoc din anul 7138 mart 15... de la răposatul Alexandru Voevod fiul Radului Voevod, cu cari au miluit pe Todirașcu pârcălab de Soroca cu o săliște anume Hristiște cu loc de iazuri și de mori ci este în dreptu Sorocii. Iar hotarul
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
din Iași și boierul Gavril Albotă cu rudele sale. Satul Albești este menționat pentru prima dată într-un act din 24 mai 1602, când Ieremia Movilă întărește fiilor vornicului Cârstea Balș satul Albești, împreună cu alte sate, deoarece și-au pierdut ispisoacele „"când au intrat Mihai Vodă cu hicleșug în Moldova(...) arătând înaintea domniei sale precum că hrisoavele și ispisoacele ce le-au avut ei de la Ștefan Voevod, de la Alexandru Voevod, de la Ioan Voevod și de la Petru Voevod și de la alți domni de
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
un act din 24 mai 1602, când Ieremia Movilă întărește fiilor vornicului Cârstea Balș satul Albești, împreună cu alte sate, deoarece și-au pierdut ispisoacele „"când au intrat Mihai Vodă cu hicleșug în Moldova(...) arătând înaintea domniei sale precum că hrisoavele și ispisoacele ce le-au avut ei de la Ștefan Voevod, de la Alexandru Voevod, de la Ioan Voevod și de la Petru Voevod și de la alți domni de mai înainte, pe a lor drepte ocini și moșii, pe satul anume Albeștiu di pe Jijia, în
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
cu același nume din județul Vaslui, Moldova, România. Numele său istoric a fost Băsești. Atât satul Viișoara cât și celelalte sate ale comunei sunt așezări de răzeși, atestate încă din secolul al XV-lea. În 1463 Ștefan voevod emite un ispisoc întăritor unui Petre Viltoteanul pe Viltotești, lângă Băsești. Într-un extras din hrisovul lui I. Sandu Sturza din 22 iunie 1824 în pricina dintre Ioniță Anton Ciolpan, ce țin de Viltoteștiși între stolnic Ieremia Giușcă, stăpân pe Cîrpești gasim însemnările
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
lângă Băsești. Într-un extras din hrisovul lui I. Sandu Sturza din 22 iunie 1824 în pricina dintre Ioniță Anton Ciolpan, ce țin de Viltoteștiși între stolnic Ieremia Giușcă, stăpân pe Cîrpești gasim însemnările "... în care se arată și un ispisoc din 6971 (1463), de la Ștefan voevod, întăritor unui Petre Viltoteanul pe Viltotești, lîngă Băsești " Locuitorii din vechime au fost moșneni (răzeși), însă cu timpul au pierdut moșia și documentele, fiindu-le răpite de către proprietarii megieși. Se spune de către bătrâni că
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
au fost părăsite, ca mai târziu oamenii să se reîntoarcă. În cadrul cercetărilor arheologice întreprinse în contextul efectuării perieghezei s-au descoperit în raza actualei localități 3 așezări cu vestigii arheologice datând din perioada secolelor XV-XVIII. Dintr-o copie de pe un ispisoc sârbesc, datat cu anul 1528, aflăm despre satele din zona Cheilor Ișnovățului și anume: satul din sus de capul Cheilor (care este la sud-estul localității actuale unde se îngustează albia râului Ișnovăț) și satul de jos din capul Cheilor Ișnovățului
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
Toader. Mai aflăm că Mogîldea era pan, dar el era Mogîldea, nu Medvedev. Satul mai este pomenit și într-un hrisov de la Petru Voievod, datat cu 24 martie 1587 ca punct de hotar pentru o altă moșie. Iar într-un ispisoc din 27 iunie 1604, de la Eremia Movilă, pentru diacul Pavel Taban se precizează: Medveja, unde a fost Oanță. Însă cine a fost Oanță și unde anume nu se știe. La 8 noiem. 1616 domnitorul Radu Mihnea Ionașcu îi întărește lui
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
sau se bucură de o reprezentare mai slabă. Prima atestare documentară a așezării aflate pe locul actualului sat Banca datează din 18 iunie 1444, însă prima menționare documentară a numelui așezării, Banca, datează din 23 martie 1554, apărând într-un ispisoc emis de Alexandru Lăpușneanu prin care acesta a miluit “pe Coste paharnic și frații săi, Ion și Nistor, pe sora lor Sora, feciorii Magdei, sora lui Gherman, cu un sat, Colonești, pe Bârlad și cu moară în Bârlad, și lalohoveni
Banca, Vaslui () [Corola-website/Science/301859_a_303188]
-
megieșii ce să hotărăscu cu moșiile mănăstirii, și având mănăstirea o moșiea giumătate de sat de Crasna pe apa Sirițălului, dată daniea de la răpousatul Filothei, episcopul Hușilor, ce-au fost de postrih de mănăstirea Putna, după cum anume arată în doaă ispisoace domnești de la răpousații luminații Domni, care ispisoace întărescu stăpânirea mănăstirii pe această giumătate de sat care o stăpânește Alexandru Ilschi carele fiind așezat și cu șidere acolo și călcând hotarul satului peste tot cuprinzând și slujba a tuturor oamenilor ce
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
și având mănăstirea o moșiea giumătate de sat de Crasna pe apa Sirițălului, dată daniea de la răpousatul Filothei, episcopul Hușilor, ce-au fost de postrih de mănăstirea Putna, după cum anume arată în doaă ispisoace domnești de la răpousații luminații Domni, care ispisoace întărescu stăpânirea mănăstirii pe această giumătate de sat care o stăpânește Alexandru Ilschi carele fiind așezat și cu șidere acolo și călcând hotarul satului peste tot cuprinzând și slujba a tuturor oamenilor ce lăcuescu acolo să lipsea mănăstirea Putna de
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
moșiilor din vecinătate, inclusiv ale mănăstirii Căpriana și care vorbește despre un litigiu de hotar apărut între moșia stolnicului Zamfirache din Vărzărești și moșia mănăstirii Căpriana: „Și cerându-se dela mănăstire scrisorile în pricina aceasta, mai întîi au arătat un ispisoc sârbesc den velet 6928 (1420), aprilie 25 de la Alexandru Voievodu prin care face danie lui Vena vornicu aceste sate... ce sunt toate pe Bâcovăț a cărora hotar să începe de la mănăstirea lui Varzar și merge pe la vârf prisăcii lui Acipco
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
s-a dovedit apoi că a fost a altor oameni, iar acum Ștefan postelnicul cere să i se dea moșia Frănciugi . La 22 noiembrie 1698, Urâta, fiica Fuioagăi, vinde vel vistiernicului Iordachi Ruset și soției sale 19 pământuri În Șurinești . Ispisocul domnului Mihai Racoviță (25 decembrie 1715-26 septembrie 1726) din 23 noiembrie 1718 ne arată ca proprietară a satului Frenciugi pe Zmaranda, mama lui Neculai Bucium, , fiul Alexandrei și a sulgerului Apostol (a mai avut soție pe Nazariia, ). În 1711, odată cu
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
până în 1460. La 12 august 1461 vin, însă, în fața domnului Husin și soția lui, Marușca, fiica lui Ion Munteanu, și se judecă pentru trei sate, Urvicoleasa, Stroinți și Molnița, cu postelnicul Crasnăș și Jurja Necorescu. Crasnăș și Necorescu aveau un ispisoc, pe care l-a obținut Duma Negru de la voievozii Iliaș și Ștefan, fiii lui Alexandru cel Bun, pentru cele trei sate. Husin și Marușca au zis: “și noi avem ispisoc vechiu de la Alixandru voievod cel Bătrân, dat părintelui nostru, lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
postelnicul Crasnăș și Jurja Necorescu. Crasnăș și Necorescu aveau un ispisoc, pe care l-a obținut Duma Negru de la voievozii Iliaș și Ștefan, fiii lui Alexandru cel Bun, pentru cele trei sate. Husin și Marușca au zis: “și noi avem ispisoc vechiu de la Alixandru voievod cel Bătrân, dat părintelui nostru, lui Ion Muntean, nepot lui Onofreiu și se află la mâna preotului rusăsc ce ieste în mahalaoa tărgului.” Preotul vine în fața domnului și mărturisește că acel ispisoc, scris de mâna lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zis: “și noi avem ispisoc vechiu de la Alixandru voievod cel Bătrân, dat părintelui nostru, lui Ion Muntean, nepot lui Onofreiu și se află la mâna preotului rusăsc ce ieste în mahalaoa tărgului.” Preotul vine în fața domnului și mărturisește că acel ispisoc, scris de mâna lui Brătei, era al lui Ion Muntean, dar “au arsu atuncea cand au arsu și biserica cea dinaintea tărgului Sucevii, ce s-au aprins de tunet, mai la vale de Sfântul Atanasie”. I s-a cerut preotului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ion Muntean, dar “au arsu atuncea cand au arsu și biserica cea dinaintea tărgului Sucevii, ce s-au aprins de tunet, mai la vale de Sfântul Atanasie”. I s-a cerut preotului să aducă șase preoți să jure că ispisocul a fost al lui Ion Munteanu. Preotul a adus martorii, aceștia au jurat că așa a fost și astfel Husin și Marușca “au câștigat toată dreptatea, iar dumnealui postelnicul Crasnăș și dumnealui Jurja Necorescu au pierdut judecata înaintea tuturor boierilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
satului pe care îl părăseau și urmau a fi înscriși acolo unde se stabileau. Pe lângă sătenii aceștia liberi era altă categorie a locuitorilor satelor care dispuneau de o libertate limitată și care purtau numele de vecini. Despre aceștia vorbește un ispisoc al lui Petru Șchiopu Vodă la 3 septembrie 1585, altul din 27 iulie 1599, dat de Mihai Viteazul referitor la satele care aparțineau mănăstirii Bistrița, cel de la 3 iulie 1604 dat de Eremia Movilă care întărește schimbul prin care mânăstirea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
50 la număr la Divan și ei aveau datoria să „aducă la divan pe cei pârâți, care nu se arătau la vedere, și să împlinească datoriile de la datornicii răi de plată". Despre o astfel de funcție se menționează într-un ispisoc slavon de la Vasile Vodă din anul 1644, dar și într-o rezoluție a vel-logofătului din anul 1815: „Velvornicul za Aprodi. Să se aducă pe 2-3 dintre pârâți, cu înadinsu aprodu". Deci aprozii erau sub ordinile vel-vornicului de aprodi, care mai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]