54 matches
-
omul Sadoveanu. Desigur, subiectivismul meu, cel rezultat din efectul frumuseții scrisului și mesajului operei sadoveniene asupra cititorului care mă aflu, e direcționat și spre o anume obiectivitate, sprijinită pe câteva argumente plauzibile, găsite în contextul acestei relații. Cele două personalități istoricizează, cu dublă măsură, locul comun al nașterii celor doi copii de demult, unul Mihail Ursachi, fiul nelegitim al avocatului Alexandru Sadoveanu, iar celălalt Victor Puiu, fiul ceferistului Ioan Puiu. Cum Victor s-a născut la 27 februarie 1979, cu un
MIHAIL SADOVEANU ŞI MITROPOLITUL VISARION PUIU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/_meandrele_si_tainele_unei_p_gheorghe_parlea_1361997215.html [Corola-blog/BlogPost/351986_a_353315]
-
în care mi-am prezentat cartea, m-am simțit în rolul lui Badea Cârțan, săteanul iubitor de Neam din Cârțișoara Sibiului, aflat și el în contrast cu peisajul atunci când, într-o altă epocă, se afla în compania celebrităților bucureștene care l-au istoricizat. Cu acest prilej am reîntâlnit o parte din acel întreg onorant, reprezentându-i pe distinșii prieteni basarabeni ai comunității noastre mirosloveștene, pe scriitorii Vlad Pohilă, Nicolae Rusu, Ionel Căpiță, pe publicistul și, mai nou, poetul Valeriu Rață, pe maestrul Vasile
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VI) – AM FOST, DIN NOU, LA CHIŞINĂU… de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1441990260.html [Corola-blog/BlogPost/372194_a_373523]
-
Ion (Nică)* din Miroslăvești, care susține că la trei-patru ani dupa ultimul război, Sadoveanu a fost găzduit vreo lună de zile în gospodăria tatălui său, aflată pe malul Moldovei (azi gospodăria urmașilor lui Vasile Axinte). Acest eveniment care ne-a istoricizat meleagul a coincis cu perioada proiectului legat de romanul „Nicoară Potcoavă”. E foarte probabil (deci) ca prezența scriitorului la Miroslovești să fi avut drept scop explorarea locurilor în care el avea să amplaseze, cu exactitatea-i proverbială, acțiunea episodului din
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 by http://confluente.ro/Nicoara_potcoava_60_de_ani_de_la_p_gheorghe_parlea_1342778268.html [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
a secolului al XIII-lea cei doi erau deja cunoscuți. Între această epocă și cea a prezumtivei consemnări maramureșene s-a scurs un veac și jumătate. Anonimul care îi dă forma ajunsă până la noi din "Cronica moldo-rusă" a încercat să istoricizeze urmările plecării fraților întemeietori din "Roma Nouă", identificată aici cu Italia, arătând că s-au stabilit în "Roma Veche", unde au fondat o altă cetate, "Roman". Se observă în tot textul o acută tentă polemică ecleziastică îndreptată împotriva Occidentului catolic
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
20pentru%20Mona%201/text%20teoretic%20GAP%207.docx# ftn7"><sup></sup><sup>[7]</sup></a> Astfel, experiențele de viață ale unor grupuri sociale (femei, sclavi, muncitori industriali, imigranți, țărani, etc.) au fost „selectate” și „interpretate” că irelevante pentru a fi istoricizate, conform ideologiei dominante la momentul respectiv (disciplină istoriei punându-se, mai mult ca oricare alta, în slujba constituirii și modelarii ideii de stat-națiune în secolele 19 și 20). Al doilea mod de a relaționa cu trecutul consideră insuficientă abordarea instrumentalista
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
susțin că ar fi fost inițial o zeitate celtă pe jumătate uitată, care a evoluat într-un personaj istoric, bazându-se pe paralele cu presupusa evoluție a zeului mării regele Lear, zeii-cal ai Kentului Hengest și Horsa, care au fost istoricizați în perioada relatării lui Bede și care au primit un rol important în cucerirea anglo-saxonă a estului Britaniei, personajul fondator al Caer-fyrddin, Merlin (galeză "Myrddin"), sau semizeul nordic Sigurd sau Siegfried, care a căpătat valoare istorică în "Cântecul nibelungilor" prin
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
recăpăta echilibrul: Încearcă așadar să Îmblânzească transformările integrându-le Într-o „soluție etnică”. Această formulă nu servește la Întărirea uneia sau alteia dintre cele două matrice culturale pe care le reprezintă tradiția și modernitatea,ci la subsumarea antagonismului lor. Ea „istoricizează tradiția”. Rezultă de aici o răsturnare ierarhică. Până acum, comunitatea Își extrăgea legitimitatea și prestigiul din legătura cu tradiția. De-acum Înainte, „valoarea” este atributul său specific. „Colectivitatea nu mai este vehiculul valorii, ci sursa ei” (Smith, 1971 și 1981
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
după criterii în veșnică schimbare. Departe de a reprezenta experiența realistă cea mai simplă cu putință, probitatea unei investigații este și ea marcată de o flagrantă temporalitate 2. De altfel, chiar istoria ideilor nu începe decât în clipa când este istoricizată însăși ideea filosofică de adevăr 3. Știința și mitul au exprimat două forme, oarecum complementare, de inteligibilitate 4, aceeași funcție cognitivă - căutarea adevărurilor profunde, ascunse - apropiind încă o dată cele două domenii aparent incompatibile 5. Marxismul nu inventează mare lucru, mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care să ne facă inteligibil acest haos de întâmplări, de personalități, de coincidențe 156. În spatele obiectelor venerabile dar neînsuflețite, începea să prolifereze o istorie a vieții umane, a economiei, a convențiilor sociale etc.157. Secolul XIX a vrut așadar să istoricizeze totul, să scrie despre fiecare lucru în parte o istorie generală, să controleze viitorul cu ajutorul unui trecut pe cât de îndepărtat pe atât de stabil 158. Stătea în firea acelor vremuri să găsească explicații omnivalabile, grație unor formule miraculoase, universale 159
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cordoș: Ei, nu vreau să-l plasez pe Corin nicăieri. Dar el spune „găsesc forme ale anarhetipului În literatura cu sertare, la Apuleius...”. Deci el s-a scufundat În trecut la un moment dat. Asta Înseamnă că există niște locuri istoricizate În care anarhetipul există și că probabil pentru astea trebuie creată o „poziție” separată. Apoi eu, după mintea mea, arhetipală, zic că scufundarea nu-i un lucru rău. Corin Braga: O foarte mică precizare: când mergeam Înapoi la Apuleius, În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În această optică, modelele explicative ale impunerii și ale determinării sau, la polul opus, ale închiderii și ale izolării etnografice par serios perimate. Formele de interdependență globală vizibile în cotidian nu prea mai lasă refugii, desigur, în afara celor, pentru a istoriciza, de exemplu, ale fostelor curți regale africane sau asiatice cu arte distinse, distruse de colonizare, de independențe și / sau de năvălirea comunistă. Conservarea lor în scopuri muzeografice sau patrimoniale servește acum unor interese politico-ideologice clare, statele fragilizate de globalizarea economică
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Ne vom rezuma deocamdată la a observa că cel puțin două dintre acestea, „Heroic Age or Mythic Age” și mai ales „From Myth to History”, anunță încă din titlu tematizări afine cu probleme deja discutate de Eliade. „Mitul poate fi istoricizat, spune Wikander. Profesorul Eliade a dat numeroase exemple în lucările sale”2, iar această observație coboară până la primele lecturi ale lui Wikander din Le mythe de l’éternel retour, carte descoperită în primii ani ai corespondenței lor, și chiar mai
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Arta era strict opusă științei și filosofiei. O asemenea mentalitate n-a funcționat în cazul lui Eminescu, apropiatul lui T. Maiorescu. Cei doi trăiau ethos-uri total diferite, în logici diferite, deși erau contemporani. De aceea, Maiorescu este învechit și istoricizat pe spații ample ale operei, pe când Eminescu, nu. Când Ion Barbu afirma împotriva cutumei moderniste lovinesciene, că există undeva un domeniu înalt al spiritului în care geometria se întâlnește cu poezia, el se afla la o mare distanță, în viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ïambhala - și am ezitat câteva zile, captiv modelului Honigberger, să continuu studiul erudit sau să caut urmele necesare unei proiecții literare fantastice, nu mai puțin ispititoare și nu mai puțin decisivă pentru păstrarea memoriei unui asemenea destin. Chiar dacă nu aș istoriciza oricum respectiva emoție, Îmi e clar că acolo, În jurul unor astfel de bilete (cel de la Georgian poate nu mai fusese observat ori descifrat altcândva) se verifică orientarea noastră latentă, iar din fluxul câtorva, Înlănțuite, un personaj devine fantastic sau rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu propriile mijloace, scriitorul, protagoniștii, istoria și cititorul. Se reunesc două tipuri de date mai importante ce caracterizează atît fenomenul în mare, cît și literaritatea lui: continuitatea și ruptura. Majoritatea romancierilor postmoderni "adoptă" trecutul ca principală sursă inspiratorie. Se întorc, istoricizând, și recuperează parte din ceea ce s-a spus ori scris deja despre anumite evenimente (care pot fi și ficționale, și mai mult sau mai puțin reale), așadar continuă, dar în felul lor, o cantitate mai mică ori mai mare de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
volumul survolează și actualizează conținutul/elementele/componentele de fond ale raportului diferența - diferend, o problemă cu adevarat ignorată în/de alte intervenții pe tema feminismului românesc: daca diferend-ul semnalează existența unui conflict/raport, diferența este conceptul care posedă dimensiuni istoriciza(n)te, fiind considerat semn/ semnal cultural - politic. Facil de dedus din selecția și publicarea documentelor cuprinse în volumul de față, impulsul și dorința perseverența de maturizare ale mișcării feminismului românesc interbelic sunt revăzute prin filtrul diferenței, transmise explicit de
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
răspunsuri alternative, plasează cercetarea într-un proces de continuitate a dezbaterii critice, selectează răspunsuri la întrebări la care există deja unele răspunsuri și păstrează un context discursiv liber și deschis în care ideile se confruntă, se critică, se contestă, se istoricizează și se revizuiesc, fără pretenția descoperirii unui Adevăr Absolut.Aceste puncte disparate de plecare atrag atenția asupra faptului că Adevărul Absolut despre narațiunile picturale nu poate fi atins, pentru că narațiunile sunt parte a unei lumi în care garanția ordonării și
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
consecință, Monica Lovinescu consideră romanul lui Preda ca fiind expresia unui triplu eșec: Pe planul - mai delicat - al adevărului, Delirul nu numai că nu poate da seama de "tragedia umană" care a fost istoria recentă pentru români, dar o și istoricizează tendențios. Pe plan estetic, Marin Preda își pierde sufletul sechestrat - se vede - de Moromeții. Iar pe plan moral, e singurul romancier de talent care introduce elogiul lui Ceaușescu în operă"82. Un efect revelator al influenței propagandei naționaliste românești în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de-a treia persoane a Sf. Treimi sem nifică aducerea în istorie a eschatonului. Biserica are menirea de a transfigura lumea aceasta sub semnul veacului ce va să vie. Statul, în schimb, instituție istorică prin excelență, are tendința de a istoriciza Biserica. Există două tendințe de limită ce trebuie evitate: istoricizarea totală a Bisericii și sacralizarea statului. în țările uniunii Europene există mai multe modele ale relațiilor dintre Stat și Biserică. În principal, ele se rezumă la patru. Primul dintre ele
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a fost marginalizat atât de beletristică cât și de curentul principal al practicii jurnalistice, atât de forurile critice dominante ale limbii engleze cât și de școlile de comunicare mass-media din secolul al XX-lea. Mai mult, eforturile existente de a istoriciza genul folosesc în mare parte un mod de apropiere "instituționalizat biografic" și în consecință trec cu vederea faptul că în cele din urmă genul este o încercare de a găsi o cale de ieșire din criza epistemologică produsă de practica
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de el au fost făcute de Connery în Research Review și în lucrarea sa Discovering a Literary Form - Descoperind o formă literară, devenită mai târziu A Source Book of American Literary Journalism - Cartea rădăcinilor jurnalismului literar american - o culegere care istoricizează forma prin articolele despre treizeci și cinci de jurnaliști literari de la Mark Twain la Tracy Kidder. Research Review explorează în primul rând acele chestiuni pe care Connery le vede ca pe necesități în încercarea de a explora și de a determina mai
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
e mai puțin adevărat că această poziție fundamentală de tip filozofic transcendental este concepută genetic"138, remarcă Erwin Hufnagel, vizând aceeași abordare transcendentală la care ne-am referit și noi. Fiind însă "concepută genetic", această "poziție" a lui Dilthey se istoricizează și capătă mobilitate, ceea ce ne-a îndemnat să vedem în ea o relativizare a transcendentalismului anistoric și static de tip kantian (vezi II, 2Ba). Pentru a determina din punct de vedere istoric "esența filozofiei", Dilthey pornește de la o serie de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
trimiteri la starea de lucruri din acea perioadă, erau referiri incisive la o „actualitate” care nu spun că azi nu mai interesează, dar interesează altfel decât ar fi făcut-o atunci. În chip fatal, imaginile despre anii ’70 s-au istoricizat, au căpătat patină. Putem urmări în romanul de care vorbim, astfel cum a fost el restaurat, o linie fermă și totuși discretă de critică socială, vizând realitățile timpului. Îndeajuns de fermă încât să-i fie și azi sesizate țintele și
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]