232 matches
-
decurg transformările polimorfe în sistemul de silicați. Aplicarea cunoștințelor dobândite pe parcursul formării în situații, contexte noi. III. Conținuturi (în vederea explicitării/detalierii competențelor): 1. Structura silicaților: - Structura cristalina a silicaților: # tipurile de structură cristalina # transformările polimorfe # deshidratarea și hidratarea silicaților # izotipia; izomorfismul - Structura vitroasa a silicaților: # starea fizică a silicaților vitroși # proprietățile structurilor vitroase - Structura coloidala a silicaților: # soluții coloidale ale silicaților # transformările structurilor coloidale 2. Termochimia silicaților: - Căldură specifică - Căldură de formare - Căldură de reacție - Căldură de topire și căldura de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
lui Moivre. Rădăcinile de ordinul n ale unui număr complex. Ecuații binome. Interpretări geometrice ale operațiilor cu numere complexe. Aplicații în geometrie ale numerelor complexe. Lege de compoziție. Asociativitate, comutativitate, element neutru, elemente simetrizabile. Monoid, grup, subgrup. Morfism de grupuri, izomorfism de grupuri. Teorema lui Lagrange. Grup ciclic. Ordinul unui element într-un grup. Teorema lui Cauchy. Grup de permutări. Descompunerea unei permutări în produs de cicli disjuncți. Transpoziție. Signatura unei permutări. Inel unitar, subinel, divizori ai lui zero. Morfism de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
grupuri. Teorema lui Lagrange. Grup ciclic. Ordinul unui element într-un grup. Teorema lui Cauchy. Grup de permutări. Descompunerea unei permutări în produs de cicli disjuncți. Transpoziție. Signatura unei permutări. Inel unitar, subinel, divizori ai lui zero. Morfism de inele, izomorfism de inele. Grupul unităților unui inel. Inel integru. Caracteristica unui inel. Inelul claselor de resturi modulo n. Indicatorul lui Euler. Mica teoremă a lui Fermat, teorema lui Euler, teorema lui Wilson. Lema chineză a resturilor. Corp, subcorp. Morfism de corpuri
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
de inele. Grupul unităților unui inel. Inel integru. Caracteristica unui inel. Inelul claselor de resturi modulo n. Indicatorul lui Euler. Mica teoremă a lui Fermat, teorema lui Euler, teorema lui Wilson. Lema chineză a resturilor. Corp, subcorp. Morfism de corpuri, izomorfism de corpuri. Inelul polinoamelor de o nedeterminată, cu coeficienți într-un inel comutativ. Gradul unui polinom. Funcție polinomială. Polinoame simetrice, teorema fundamentală a polinoamelor simetrice. Teorema împărțirii cu rest pentru polinoame cu coeficienți într-un corp comutativ. Divizibilitate, asociere în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
decurg transformările polimorfe în sistemul de silicați. Aplicarea cunoștințelor dobândite pe parcursul formării în situații, contexte noi. III. Conținuturi (în vederea explicitării/detalierii competențelor): 1. Structura silicaților: - Structura cristalina a silicaților: # tipurile de structură cristalina # transformările polimorfe # deshidratarea și hidratarea silicaților # izotipia; izomorfismul - Structura vitroasa a silicaților: # starea fizică a silicaților vitroși # proprietățile structurilor vitroase - Structura coloidala a silicaților: # soluții coloidale ale silicaților # transformările structurilor coloidale 2. Termochimia silicaților: - Căldură specifică - Căldură de formare - Căldură de reacție - Căldură de topire și căldura de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
Construcția Cayley-Dickson nu îndeplinesc această proprietate. Se pare că doar diviziunea algebrei normate de-a lungul numerelor reale sunt:R,C,H și O. Aceste patru algebre constituie singura alternativă a diviziunii algebrei finit-dimensionale de-a lungul numerelor reale (până la izomorfism). Nefiind asociative, elementele nenule ale octonionului nu formează un grup. Cu toate acestea, ele formează o buclă (Bucla Moufang).
Octonion () [Corola-website/Science/330042_a_331371]
-
elementelor nenule ale unui corp finit. Alte funcții inverse logaritmice sunt "dublul logaritm" ln(ln("x")), ' (o ușoară variație a ceea ce se numește în informatică ), , și . Acestea sunt funcțiile inverse ale , , , și, respectiv, a . Din perspectiva teoriei grupurilor, identitatea exprimă izomorfism de grup între realii pozitivi cu înmulțirea și și realii cu adunarea. Functiile logaritmice sunt singurele izomorfisme continue între aceste grupuri. Prin aceste izomorfisme, (măsura Lebesgue) "dx" asupra realilor corespunde măsurii Haar "dx"/"x" asupra realilor pozitiv. În analiza complexă
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
ușoară variație a ceea ce se numește în informatică ), , și . Acestea sunt funcțiile inverse ale , , , și, respectiv, a . Din perspectiva teoriei grupurilor, identitatea exprimă izomorfism de grup între realii pozitivi cu înmulțirea și și realii cu adunarea. Functiile logaritmice sunt singurele izomorfisme continue între aceste grupuri. Prin aceste izomorfisme, (măsura Lebesgue) "dx" asupra realilor corespunde măsurii Haar "dx"/"x" asupra realilor pozitiv. În analiza complexă și în geometria algebrică, sunt cunoscute ca forme cu poli logaritmici. este funcția definită prin El este
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
informatică ), , și . Acestea sunt funcțiile inverse ale , , , și, respectiv, a . Din perspectiva teoriei grupurilor, identitatea exprimă izomorfism de grup între realii pozitivi cu înmulțirea și și realii cu adunarea. Functiile logaritmice sunt singurele izomorfisme continue între aceste grupuri. Prin aceste izomorfisme, (măsura Lebesgue) "dx" asupra realilor corespunde măsurii Haar "dx"/"x" asupra realilor pozitiv. În analiza complexă și în geometria algebrică, sunt cunoscute ca forme cu poli logaritmici. este funcția definită prin El este legat de logaritmul natural . Mai mult decât
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
în fonologie, și Roman Jakobson (1896-1982), ultimul transferat în 1941 în Statele Unite. O altă școală a fost cea din Copenhaga, cu Ludovic Trolle Hjelmslev (1899-1965) și Viggo Brøndal (1887-1942). Hjelmslev este primul structuralist care pune problema unei semantici generale, postulând izomorfismul între planul semnificant și cel semnificat. Școala americană este reprezentată de Edward Sapir, Leonard Bloomfield și Zellig Sabbetai Harris (1909-1992). Structuralismul în lingvistică începe să diminue în importanță o dată cu apariția după anii 1960 a teoriei gramaticei generative sau generativismului, dezvoltat
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
În matematică, un difeomorfism este un izomorfism din categoria mulțimilor netede. ul este o funcție inversabilă care asociază o mulțime diferențiabilă cu alta, astfel încât funcția și inversa ei sunt netede. Un superdifeomorfism (SDiff) este echivalentul unui difeomorfism pentru supermulțimi. Fiind date două mulțimi "M" și "N", o
Difeomorfism () [Corola-website/Science/317949_a_319278]
-
un număr finit de elemente. Corpurile finite sunt importante în teoria numerelor, geometria algebrică, teoria Galois, criptografie și teoria codurilor. Corpurile finite sunt complet cunoscute. Dat fiind un număr prim p și un număr pozitiv n, există un singur (până la izomorfism) corp finit de ordin p. Un grup G exact dublu tranzitiv de grad r (care permută cei r simboli ai unei mulțimi F) și ordin r.(r-1) există dacă și numai dacă r este o putere a unui număr prim
Corp finit () [Corola-website/Science/310435_a_311764]
-
funcție formula 49 definită între mulțimile de bază a două algebre universale similare este numită "morfism" dacă pentru fiecare operație funcția comută cu operația respectivă: Compunerea a două morfisme este întotdeauna un morfism. Un morfism care este funcție bijectivă se numește "izomorfism". Dacă între două algebre universale se poate stabili un izomorfism, ele se numesc izomorfe. Două algebre universale izomorfe sunt de fapt aceeași structură algebrică: orice proprietate este valabilă între elementele primei structuri este valabilă și în cea de-a doua
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
universale similare este numită "morfism" dacă pentru fiecare operație funcția comută cu operația respectivă: Compunerea a două morfisme este întotdeauna un morfism. Un morfism care este funcție bijectivă se numește "izomorfism". Dacă între două algebre universale se poate stabili un izomorfism, ele se numesc izomorfe. Două algebre universale izomorfe sunt de fapt aceeași structură algebrică: orice proprietate este valabilă între elementele primei structuri este valabilă și în cea de-a doua structură. Morfismele, respectiv izomorfismele, între o algebră universală și ea
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
algebre universale se poate stabili un izomorfism, ele se numesc izomorfe. Două algebre universale izomorfe sunt de fapt aceeași structură algebrică: orice proprietate este valabilă între elementele primei structuri este valabilă și în cea de-a doua structură. Morfismele, respectiv izomorfismele, între o algebră universală și ea însăși se numesc "endomorfisme", respectiv "automorfisme". Fiind dată o congruență într-o algebră universală, funcția ce asociază fiecărui element al mulțimii de bază a algebrei clasa de echivalență a acelui element este un morfism
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
algebra inițială la algebra cât. Imaginea unui morfism (formula 51) este o subalgebră a algebrei destinație a morfismului. Pentru orice morfism "f", dacă punem formula 52 dacă formula 53, obținem o relație de congruență. Funcția care asociază fiecărui formula 54 pe formula 55 este un izomorfism între algebra cât și subalgebra imagine a morfismului.
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
G" se poate vedea ca aplicație injectivă , adică orice element al codomeniului cel mult un element căruia îi corespunde prin aplicație. În general, omomorfismele nu sunt nici injective nici surjective. Nucleul și imaginea omomorfismelor de grup și prima teoremă de izomorfism tratează acest fenomen. Există numeroase aplicații ale grupurilor. Un punct de pornire îl reprezintă mulțimea Z a numerelor întregi împreună cu operația de adunare. Dacă se consideră în schimb operația de înmulțire, se obțin grupuri multiplicative, care sunt predecesoarele unor importante
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
diagonală a grupului de izometrii afine ale lui "E" peste E^2", și noțiunea de "unghi" . Distanțele și unghiurile definite de un ansamblu de puncte din "E" sunt conservate sub acțiunea unui izometri. De asemenea, este binecunoscut faptul că un izomorfism afin liniar care păstrează volumul, este dat de determinantul +1 sau -1. Din păcate, în "n" dimensional, acesta pierde orice informație cu privire la configurațiile cu mai mult de "n"-1 puncte. Geometria simplectică liniară apare ca o geometrie intermediară, în care
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
v", adică: Această formă se numește nedegenerată deoarece, pentru toți vectorii "u" există un vector "v" care verifică relația: formula 30. Prin definiție, o formă simplectică pe "E" este o formă biliniară antisimetrică nedegenerată. O astfel de formă este unică pentru izomorfismele aproape liniare, iar existența sa cere ca "E" să fie par, să spunem 2"n". Modelul standard este spațiul C privit ca un spațiu vectorial real, având ca formă simplectică partea imaginară a metricii Hermitiene standard. Unui izomorfism liniar sau
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
unică pentru izomorfismele aproape liniare, iar existența sa cere ca "E" să fie par, să spunem 2"n". Modelul standard este spațiul C privit ca un spațiu vectorial real, având ca formă simplectică partea imaginară a metricii Hermitiene standard. Unui izomorfism liniar sau afin " E" i se spune simplectic deoarece păstrează forma simplectică formula 28. Ansamblul izomorfismelor liniare simplectice C formează un grup, numit grup simplectic, notat Sp(n) sau Sp(2n) dupa unii autori. Acesta este de fapt un grup Lie
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
spunem 2"n". Modelul standard este spațiul C privit ca un spațiu vectorial real, având ca formă simplectică partea imaginară a metricii Hermitiene standard. Unui izomorfism liniar sau afin " E" i se spune simplectic deoarece păstrează forma simplectică formula 28. Ansamblul izomorfismelor liniare simplectice C formează un grup, numit grup simplectic, notat Sp(n) sau Sp(2n) dupa unii autori. Acesta este de fapt un grup Lie clasic conex necompact de dimensiune "n"("n"-1)/2, care conține grupul unitar U("n
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
închiderea tuturor câmpurilor vectoriale "X", "Y" și "Z", care verifică: O mulțime înzestrată cu o formă simplectică se numește mulțime simplectică. Un difeomorfism formula 36 se numește difeomorfism simplectic deoarece "f" păstrază formele simplectice formula 28. Mai explicit, diferențiala formula 38 este un izomorfism simplectic liniar. Ansamblul difeomorfismelor simplectice formula 39 formează un grup, care se numește grupul difeomorfismelor simplectice, notat cu formula 40, al cărui studiu este de prim interes. Unul din rezultatele principale elementare ale geometriei simplectice este teorema lui Darboux, care precizează că
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
mulțimii lui Mandelbrot este estimată la 1,506 591 77 ± 0,000 000 08. Mai exact, este conjecturat că este formula 31 = 1,506591651.... Douady și Hubbard au arătat că mulțimea lui Mandelbrot este conexă. De fapt, ei au construit un izomorfism între complementara mulțimii lui Mandelbrot și complementul discului unitate închis. Mandelbrot a conjecturat inițial că mulțimea Mandelbrot este neconexă. Această conjectură fusese bazată pe imagini computerizate generate de programe care nu au capacitatea de a detecta filamentele fine care conectează
Mulțimea lui Mandelbrot () [Corola-website/Science/306349_a_307678]
-
teoria congruențelor, aproximarea fracțiilor zecimale, a completat tabelul numerelor prime. A făcut distincție între congruențele algebrice și cele transcendente și indicat o metodă directă pentru rezolvarea congruențelor binome. În teoria numerelor a introdus semnul de congruență, de apartenență, cel al izomorfismului, iar cel mai important, axiomatizarea acestui domeniu, operă desăvârșită de către Emmy Noether, cercetările fiind continuate de Dirichlet. În 1825 a redactat prima demonstrație completă și riguroasă a celebrei "Theorema aureum", adică legea reciprocității resturilor pătratice, ceea ce ulterior va fi cunoscută
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
în rezolvarea problemelor de matematică. Matematica folosește un limbaj propriu. Anumiți termeni din limbajul curent, cum ar fi grup, inel sau corp pot avea un înțeles diferit în limbajul matematic. Mai des însă, termenii sunt inventați și introduși în funcție de necesități: izomorfism, topologie, iterație etc. Numărul relativ mare al termenilor noi sau cu înțeles schimbat face ca înțelegerea matematicilor avansate de către nespecialiști să fie dificilă. Limbajul matematic se bazează și pe formule. Acestea conțin anumite simboluri, unele împrumutate din calculul propozițional, cum
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]