304 matches
-
Îmi plâng copacii cu scâncet de leagăn Cânt vesel, cânt trist Si-al lor bocet searbăd Mă scoate din vis, cănd trist Privesc spre seara-n care te-am cunoscut; Colinda-mi iubito iarnă din care am renăscut... Presara-mi jăratic pe pleoape închise Când vesele, cănd triste De bocete în vara încinse; De gânduri, de fapte, de vise... Mangaie-mi tâmpla iubito, ca să m-alinte Cu coapsele iubiților tăi; Iar când va fi să fie Deschide iubito ușa și las
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
unghiile de la mâini și de la picioare, a suferit cu bărbăție? Cine a răbdat cu vitejie, fiindu-i dezrădăcinate arterele? Cine a suferit cu vitejie, fiindu-i despărțit trupul de cap? Cine, fiindu-i oasele sfărâmate? Cine, fiind pus necontenit pe jăratic? Cine, fiind aruncat în căldarea cea de pe foc? Arată-mi de acestea. A muri cineva prin otravă este totuna cu cel ce doarme, căci această moarte se zice că este mai dulce decât somnul. Dacă însă au și suferit oarecare
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
am dat șoferului adresa; șezând acolo aveam o bună perspectivă orizontală a străzilor văzute prin geamul din față, astfel că m-am minunat zărind printre blocuri o Lună enormă, foarte joasă, ieșind parcă din pământ roșie "ca o vatră de jăratic". Am murmurat: "Doamne, da' asta ce-o mai fi?", iar șoferul, la fel de impresionat, m-a completat peste umăr: "Așa ceva n-am mai văzut". Dar apoi a cotit printr-un labirint de străduțe și am pierdut-o din vedere, nemaigân-din-du-ne la
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
posedând-o cu ochii, ca un șoim pregătit pentru vânătoare. În Africa uitase să plângă. Prin ușa bucătăriei o zări pe Zaouf frământând o lipie, cu degetele ei negre ca niște vreascuri. Stătea aplecată peste aluat, punând marginile pâinii peste jăratic, iar lumina cuptorului era atât de aproape că-i intra în liniile feței, în nări și între buzele care șușoteau. Abia atunci înțelese că era vineri și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
pe o bancă, În chiciura vieții trandafirii veghează, nu am mănuși, nici fular, nici căciulă, În sângele meu Poezia burează. N-ai pâslari, nici cojoc, nici broboadă sub gând, mâna ta desenează o plajă, șemineul din mine asmute un foc, jăraticul vieții - trădată iscoadă! Sub brad e ascunsă tăcerea din noi, Bethleemul stelar Înflorește, port strălucirea acestui poem, trenul din vis nu mai sosește... Prietene de dincolo de ziduri, hai să-i spunem ei, Încă o dată: „Eu nu voi fi eu, moarte
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
statui, să miroasă o floare, o floare de aceeași subtilitate unică precum sexul matern. Pentru a nu uita parfumul de la naștere, sosirea onirică pe un pământ la fel de oniric. Era toamnă și în parcul vechi florile și frunzele parcă ardeau în jăratic, producând aur amestecat cu acel roșu de crepuscul, greu de definit și pe care fiecare pictor încearcă să-l producă experimentând zilnic . Eram adâncită într-o viziune plastică, mă înclinam în fața asfințitului, de șapte ori cum făcea actorul Orson Welles
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
rămășițele între două valve pe promontoriul unui sex al cunoașterii culpabile ca loc geometric al tuturor proiecțiilor mele despre El așa petrecându-mi eu veșnicia recentă în torpoare, cu ochii pe ceas și adulmecându-L, un cal roșu își soarbe jăraticul direct de pe buzele mele de ceramică în timp ce aud cum se desface-n mine botul mugurelui de alun cum ochiul hipermetrop al liniștii din pământ afânat de rumoarea unui cântec tânjesc să ating cu porțelanul călcâiului pământul afânat de rumoarea unui
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
domnitorul Moldovei) și Constantin Brâncoveanul (domnitorul Munteniei) la 1711 aveau același scop, drept că miza pe ruși a lui D. Cantemir a fost una greșită „...Cu mâna altuia șarpele din bortă să scoți ai vrut și pre mine clește împotriva jăraticului m-ai făcut” avea să spună despre țarul Petru I cu amărăciune marele cărturar mai târziu. Iată că acum mercenarii istorici au primit învoirea să se adâncească până în sec. XI. Ce contează pentru acești scribi plătiți adevărurile incontestabile despre vechimea
ISTERIA ANTIUNIONISTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380640_a_381969]
-
această formulă ca noi, pe banii noștri să scoatem din impas acest Kaliningrad al ei. Aceasta este misiunea calului troian Dodon - sa „reglementeze” diferendul transnistrean. „Cu mâna altuia șarpele din bortă să scoți ai vrut și pre mine clește împotriva jăraticului m-ai făcut” avea să constate cu mâhnire (cam întârziată!) marele nostru cărturar D. Cantemir despre aventura țarului Petru I din 1711. Va fi în stare cândva acest kremlinez Dodon să recunoască că a fost folosit de țarul Putin în
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
te accidentezi, ce pierzi dacă nu te antrenezi cum trebuie și cât de ușor dispari din prim-plan. Așa se explică prestația submediocră a mai tuturor jucătorilor convocați la naționale, jucători pe care cu numai o lună-două îi vedeam mâncând jăratic la cluburi. La ce bun să riște accidentări grave, dacă acest lucru îl va afecta în mod direct și fundamental? Mai există încă un motiv - și poate e cel mai important - pentru care nu cred că „echipele naționale” merită să-
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
științifice, fără implicarea politicului. Revelatoare în acest sens este scrisoarea din decembrie 1906, în care face bilanțul legăturii sale cu Titu Maiorescu, elogiind „îndemnul și părinteasca povățuire a d. Maiorescu”, fără de care multe din proiectele sale „ ar fi rămas în cenușa jăraticului potolit”. Bune pagini de excurs documentar pot fi citite despre sărbătorirea jubileului Coroanei în 1906, cu implicarea sa personală în redactarea volumului consacrat celor 40 de ani de domnie ai lui Carol I și mai apoi a condamnării atitudinii lui
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
însumi și în lume. Astfel s-au scurs zilele: prima, a doua, a treia, toate, până la capăt. Povestea a trecut de la el la mine. El a sărăcit, eu m-am îmbogățit. El a ajuns o umbră, eu parcă am mâncat jăratic, ca mârțoaga lui Harap-Alb, am devenit bidiviu cu aripi, gata să zbor. Mi-e și rușine. Știu că n-am niciun merit în chestia asta. Totul e-o întâmplare. Așa s-a nimerit. Așa a fost să fie. Astăzi mă
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
strânge vreascuri și ridică rug Din lemn de chiparos și de măslin, De focul tău eu nu mai pot să fug Și chiar de-aș vrea, spre el întruna vin. Cu sărutări fierbinți aprinde focul, Din buze toarnă lavă și jăratic Și flăcările să-și înceapă jocul Pe rugul meu cel trist și singuratic. Îmbracă-mă întâi în evantaie Și-n jerbe de scântei multicolore Și arde-mă în dulcea ta văpaie, Iar focul tău încet să mă devore. Dar mistuie
RUG de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377217_a_378546]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > CÂNTEC DE IUBIRE Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului CÂNTEC DE IUBIRE Toamnă a pus o mână de jăratic din iubirea noastră la marginea pădurii Nu se mai satura de atâtea culori Le-am sorbit și eu așteptându-te Cu inima goală...demult... ! Azi o văd ruptă dintr-o amintire Și-mi dau seama că : timpul s-a așternut
CANTEC DE IUBIRE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382206_a_383535]
-
posedând-o cu ochii, ca un șoim pregătit pentru vânătoare. În Africa, uitase să plângă. Prin ușa bucătăriei, o zări pe Zaouf, frământând o lipie, cu degetele ei negre, ca niște vreascuri. Stătea aplecată peste aluat, punând marginile pâinii peste jăratic, iar lumina cuptorului era atât de aproape că-i intra în liniile feței, în nări și între buzele care șușoteau. Abia atunci înțelese că era vineri și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
convulsiile care preced nașterea. Niște urlete surde, scurte, urmate de altul mai prelung, au înnebunit animalele din vecini, au semănat panica printre oameni care au văzut olane și acoperișuri despicându-se, pereți plesnind, podele crăpându-se sau luând foc când jăraticul din vetre s-a răspândit, când flacăra slabă a lumânărilor a incendiat pânzele din apropiere, când sticlele lămpilor cu gaz s-au făcut țăndări. Unii au fugit din casă, preferând potopul explodării acoperișurilor. Ultima izbucnire a fost cea mai puternică
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
care sparge cadrele aliind erori cu reușite unice. într-o curte ascunsă în spatele Palatului, la 11 noaptea, ne reunim pentru un spectacol făcut de un actor congolez Dieudonné Niangouna. Fără scenă, pe pămînt, doar un cerc desenat de cărbuni de jăratic. Cărbuni nestinși ce conțin focul în ei, cărbuni ce mocnesc în noaptea avignoneză. Apoi actorul pătrunde parcă pe neobservate în mijlocul cercului, și, cu fața de-abia luminată, negru dispărînd în obscuritatea nocturnă, el pare a fi mai degrabă o voce
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
lângă tine, dormi butuc și mai și visezi bazaconii, bătute-ar!...Eu mă perpelesc...și tu sforăi de se zgâlțâie pereții...” Intr-o noapte, fimeia nu avea somn deloc...De, ca fimeia stătută... Se învârtea în pat ca șarpele pe jăratic. Bărbatul sforăia de nu se auzea nici în cer nici în pământ. In noaptea ceea, pe biata fimeie o apucat-o o mâncărime strașnică...Si pe unde n-o mânca?...Peste tot! „Mă scărpinam ici, mă mânca dincolo” - povestea ea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de oameni, după treburi. Într-o parte se vede, parțial, o dugheană amărâtă, cu firma scrisă mare și chinuit: LA HUZURUL TUTUROR. Dedesubt numele proprietarului: Marcu M. Marcu.) DĂNILĂ (intră cu gânsacul sub braț): Vede-te-aș răsucindu-te pe jăratic, animala dracului! Că atâta m-ai foit și m-ai ciugulit, de parc-aș fi fost miriște. Iară de cumpărători, nici pomeneală! Iaca, am scăpat de dracu' și-am dat peste tat-su! Da' ține tu minte ce-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de departe și de demult... te rugăm bunule, te rugăm!... Bătrânul bulibașă își mângâia îndelung barba încărunțită, își presa cu degetul arătător îndestul tutun în pipa sa mare, după care cerea unui nepoțel un bețigaș înflorat de un ochi de jăratic din vatra, în care focul era ațâțat mereu cu vreascuri uscate. Focul își ridica limbile flăcărilor vii, jucăușe, neastâmpărate ca și polatia de puradei ce-l înconjurau. își spunea și el, la rândul său, poveștile sale. - Mai mulți danci și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fumul deja năvălea din belșug. Pentru a-i mulțumi pe toți năzgâmbii lui nepoți, lua de la fiecare rămurica, se prefăcea a o folosi, după care o arunca socotind-o netrebuitoare. Aceasta, aproape stinsă, o dată ajunsă în vatra încă încinsă cu jăratic, se reaprindea. Întotdeauna, la asemenea prilejuri, Vișinel, unul dintre cei mai răsăriți copii din șatră se afla la dreapta, și Voica, o fetișcană plină de incuri, la stânga bulibașei, sorbindu-i fiecare cuvânt ca pe o literă scoasă dintr-o carte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Eram răvășit. Mi se părea că m-am trezit dintr-un somn lung și profund. M-am frecat la ochi. Eram chiar în vechea mea cameră. Se făcea aproape ziuă, iar geamurile erau aburite. Departe se auzeau cocoșii cântând. Din jăraticul reșoului, care se găsea în fața mea, nu mai rămăsese decât o mână de cenușă rece și fără consistență. Și ele, ideile mele, nu mai erau decât un pic de cenușă fără consistență. Înainte de toate, am căutat vasul de Ragheh pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de subtilitate. Pete reci, aburi ciudați, animale de companie agitate... Ei îi trebuiau pereți șiroind de sânge. Îi trebuiau mâini nevăzute, reci ca gheața, care-i smulg pe copii din pat în toiul nopții. Îi trebuiau ochi care ard ca jăraticul în întuneric, în josul scărilor de la subsol. Și, pe deasupra, un ambalaj cât de cât atractiv. Bungalow-ul de pe Elm Street, de la numărul 521, are patru dormitoare, instalațiile originale și urlete în pod. Casa în stil normand de la numărul 7645, de pe Weston Heights
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mine un singur lucru: moartea, indiferent dacă o aduceam altora sau mie. Așteptam clipa în care lațul privirii Irinei avea să slăbească. Și iată că închide ochii, iată că eu alunec în umbră, în spatele pernelor, al divanului, al vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în umbra genelor coborâte ale Irinei, scotocesc în buzunare, în portofelul lui Valeriano, mă ascund în întunericul pleoapelor ei strânse, în întunericul strigătului ce iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mulțumesc. Vorbesc serios. Îți mulțumesc. — Îmi place să te știu lângă mine, am spus, scormonind și eu focul. — Mda, spuse ea, scormonind de partea ei. Și mie. Aha, am exclamat după câteva secunde interminabile. Scout chicoti. — Aha. Am scormonit amândoi jăraticul. Trecu un timp. — Deci. De când te ascunzi aici, jos? — De ani de zile. — Dumnezeule, asta-i mult. Nțț! Nu când te gândești la cât voi mai sta aici. Probabil că ți-e tare dor de ei. — De cine? De familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]