170 matches
-
Cu anecdotica Samsarei. Acum are loc cunoașterea fenomenală, la suprafață, a Samsarei. Cunoașterea stării de spirit numită Samsara”, confirmă poetul (p. 493). Materialitatea disolută în diluvian (ploaia ca simbol) amenință legătura universală a principiilor fundamentale din cosmogoniile vedice, buddhiste și jainiste, familiare poetului: „Dintr-o zare în/ alta,/ zac, în apele/ somnului,/ oameni uzi, de pământ./ Nu tresare niciunul. Nu/ învie/ niciunii./ Numai Duhul/ se poartă/ pe deasupra genunii” (p. 500). Sau: „... plouă,/ în solul uscat, firele de apă/ caută tuburile/ sparte
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
animalelor. Pe de altă parte, citatul din Zadie Smith nu e prea inspirat. El pune la zid religia în general ceea ce cam aiurea știut fiind că respectul absolut pentru viața este apanajul unei RELIGII:JAINISMUL. În atitudinea lor față de animale, jainiștii îi depășesc cu mult și pe cei mai fanatici activiști pt. drepturile animalelor. Nu știu de ce tradiția a legat sacrificiile de .. religie. Ai dreptate, Iisus le-a dat pâine și vin..în nici un caz carne..de miel. Iar porcul de
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
tantrice. "Tantrismul nu este o religie nouă, așa cum a fost buddhismul, de exemplu, ci mai degrabă o etapă importantă în evoluția fiecăreia dintre aceste religii(dat fiind că există un tantrism buddhist, un altul hinduist, si chiar urmele unui tantrism jainist). Mai precis ar trebui să vorbim despre o pluralitate de școli și de curente tantrice în interiorul fiecărei religii." Mircea Eliade, "Tehnici de Yoga".
Tantra () [Corola-website/Science/308252_a_309581]
-
-se de o mare libertate. Picasso, marele geniu al secolului la XX-lea, s-a inspirat din acesta artă atunci când a pus bazele cubismului. Arta indiană era centrată pe venerarea lui Buddha și a triadei Brahma-Shiva-Vișnu, religiile hiduistă, budistă și jainistă oferind cu generozitate teme sculptorilor. Din epicul și tradițiile acestor religii sunt reprezentate personaje și scene. Începuturile sculpturii indiene datează din epoca dinastiei Maurya. Perioada Gupta (secolele IV-VI d.Hr.) aduce cele mai reușite relizări ale sculpturii budiste. În
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
de la animale nu sunt folosite în bucătăria tradițională. Potrivit Sondajului stării națiunii efectuat de Hindu-CNN-IBN din anul 2006, 31% din indieni sunt vegetarieni, în timp ce alți 9% consumă ouă. În cadrul variatelor comunități indiene, vegetarianismul a fost cel mai des întâlnit la jainiști și brahmani, în procent de 55%, și mai puțin întâlnit la musulmani (3%) și la locuitorii statelor de pe lângă coaste. Alte sondaje citate de FAO și USDA estimează că între 20% și 42% din populația indiană sunt vegetarieni. Aceste sondaje indică
Vegetarianismul pe mapamond () [Corola-website/Science/323373_a_324702]
-
zestrei. În 2006 se estima că un astfel de caz era denunțat poliției la fiecare 77 de minute. Notă:"Total" exclude Mao-Maram, Paomata și subdiviziunile districtului Senepati statului Manipur. India conține majoritatea persoanelor cu religia Zoroastrian din lume, sikh, hinduși, jainiști și Baha'i. India este de asemenea casa populației musulmană, a treia ca mărime din lume după Indonezia și Pakistan. Majoritatea religiilor variază foarte mult de la stat la stat. Jammu, Kashmir și Lakshadweep sunt state populate în majoritate de către musulmani
Demografia Indiei () [Corola-website/Science/314387_a_315716]
-
ianuarie 1990) a fost un filozof, guru și învățător spiritual indian, fondator al curentului spiritual Neo-Sannyas, Rajnish sau Oshoism. Osho s-a născut în Kuchawada, India, la 11 decembrie 1931. Tatăl său a fost negustor de haine și aparținea religiei jainiste. În 1946, Osho are experiență primului sau "satori". De-a lungul anilor experiențele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde. La vârsta de 21 de ani atinge ceea ce el denumea "iluminarea", „cea mai înaltă culme a conștiinței omenești”. În acel moment
Osho () [Corola-website/Science/326465_a_327794]
-
o indulgență temporară pentru cei care nu sunt încă gata să accepte dieta vegetariană. Având relații cu atât Iudaismul cât și Creștinismul antic, membrii anticului grup religios Essene practicau vegetarianismul strict, împărțind o credință similară cu ideea hindușilor și a jainiștilor de Ahisma (sau „lipsă de nocivitate”). Traducerea celor Zece Porunci a Torahului spune „să nu ucizi”. Mulți argumentează că aceasta poate fi luată sub semnificație de a nu ucide deloc, nici animale, nici oameni, sau cel puțin „cineva să nu
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
în care restricțiile apăsătoare asupra sclaviei din Biblie au fost interpretate de teologii moderni ca sugerarea de a nu o face deloc. Cei care practică jainismul sunt, în general, lacto-vegetarieni. Niciun produs obținut de la un animal mort nu este permis. Jainiștii consideră vegetarianismul ca dieta ideală în mod similar cu hindușii, cu accentul pe principiul non-violenței. Aceasta este condiția indispensabilă pentru progresul spiritual. Unii indivizi foarte dedicați sunt fructariani. Mierea este interzisă, deoarece colectarea acesteia este văzută ca violență împotriva albinelor
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
vegetarianismul ca dieta ideală în mod similar cu hindușii, cu accentul pe principiul non-violenței. Aceasta este condiția indispensabilă pentru progresul spiritual. Unii indivizi foarte dedicați sunt fructariani. Mierea este interzisă, deoarece colectarea acesteia este văzută ca violență împotriva albinelor. Unii jainiști nu consumă părți ale plantelor care cresc în pământ, ca rădăcina, deoarece mici animale pot fi omorâte când plantele sunt smulse. În Budismul din Theravada, Buddha însuși mânca carne și nu le-o interzicea adepților lui. Theravazii făceau distincția clară
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
folosește un leu în întruparea sa ca "Vakratunda", un păun în intruparea "Vikata", iar în întruparea "Vighnaraja", șarpele divin Shesha. În cea de- menționată în , "Mohotkata" are un leu, "Mayureshvara" un păun, "Dhumraketu" un cal, iar "Gakanana" un șoarece. Reprezentările jainiste ale lui Ganesha arată aceeași varietate a vehiculelor , șoarece, elefant, broască țestoasă, berbec sau păun. Ganesha este adesea reprezentat ca mergând pe spatele unui șoarece sau șobolan. Martin-Dubost afirmă că șoarecele a început să apară ca principal vehicul în sculpturile
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
Egiptul Antic diferite elemente ale universului au fost întruchipate în zeități antropomorfe, cum ar fi zeița-cer Nut, reprezentată cu corpul arcuit împânzit cu stele și despărțită de soțul ei, zeul-pământ Geb, înconjurat de zeul-aer Shu. Cosmografia tradițională hindusă, budistă și jainistă reprezină un univers schematic centrat pe Muntele Meru înconjurat de râuri, continente și mări. Aceste cosmografii postulează un univers ca fiind creat repetat și distrus peste cicluri de timp de lungimi imense. Cosmografii din perioada modernă timpurie (Mercator etc.) au
Cosmografie () [Corola-website/Science/333311_a_334640]
-
credințe indiene (jainism și budism) se credea că Pământul este un disc format din patru continente grupate în jurul unui munte central, Muntele Meru, ca petalele unei flori. Un ocean exterior înconjoară aceste continente. Acest punct de vedere tradițional budist și jainist despre cosmologie descrie cosmosul ca un vast ocean în formă de disc, (de amploarea unui sistem planetar mic), delimitat de munți, în care continentele sunt ca niște mici insule. Matematicianul indian Aryabhata (476 - 550) a fost un pionier al astronomiei
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
se referă la aspecte diferite ale sufletului ex. calitățile sale, atributele, legătura și interacțiunea cu alte elemente, și salvarea sa prin viziunile corecte, cunoașterea corectă și conduita corectă. Cele de mai jos sunt citate despre suflet din "Pancastikayasara", un text Jainist din secolul I scris de "Acharya Kundakunda": În alt text, Bhavapahuda, gatha 64, Acharya Kundakunda, descrie sufletul astfel: Acesta se traduce după cum urmează: De aici rezultă că potrivit Jainismului sufletul este indestructibil și permanent din punct de vedere al substanței
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Sufletul este întodeauna găsit a fi în legătură (împreună cu karma sa) încă de la lipsa de început a timpului și de aici trece continuu prin cicluri de nașteri și moarte în aceste patru stări de existență până când atinge eliberare (Moksa). Credințele Jainiste asupra sufletului pot fi rezumate astfel: Sikhismul consideră Sufletul (atma) ca fiind o parte din Sufletul Universal, ce este Dumnezeu (Parmatma). Diferite imnuri sunt cântate din cartea sacră "Sri Guru Granth Sahib" (SGGS) ce sugerează această credință. "Dumnezeu este în
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
acest domeniu. Tratatul a fost tradus în arabă și publicat în Bagdad în jurul lui 771 și a avut un puternic impact asupra matematicii și astronomiei islamice. Brahmagupta aparținea religiei hinduse. Aceste convingeri filozofico-religioase au influențat și scrierile sale. Critică imaginea jainistă asupra universului sau alte opinii, cum ar fi cele ale lui Aryabhata (476 î.Hr. - 550 d.Hr.), care susținea ideea mișcării Pământului (în jurul axei și în jurul Soarelui), concepții cu care Brahmagupta nu este de acord.
Brahmagupta () [Corola-website/Science/312200_a_313529]
-
că această credință a fost propovăduită de o succesiune de douăzeci și patru de "Jinas" (cuceritori) sau "tirthankarași", dintre care ultimul, Mahavira (cca. sec. al VI-lea î.Hr.) a avut o importanță decisivă, fiind considerat de unii istorici fondatorul jainismului modern. Comunitatea jainistă are, în ciuda dimensiunii sale reduse, o influență religioasă remarcabilă în țara originară, India, unde există 4,2 milioane de adepți, dar și în Statele Unite, Europa de Vest, Africa și Orientul Îndepărtat, unde se răspândește datorită creșterii numărului de imigranți jainiști și a
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
modern. Comunitatea jainistă are, în ciuda dimensiunii sale reduse, o influență religioasă remarcabilă în țara originară, India, unde există 4,2 milioane de adepți, dar și în Statele Unite, Europa de Vest, Africa și Orientul Îndepărtat, unde se răspândește datorită creșterii numărului de imigranți jainiști și a susținerii fervente a tradiției ascetice Shraman (श्रमण). ul se înscrie în grupul de credințe dharmice și nu este o ramură vedică, ortodoxă ("astika") a spiritualității indiene așa cum sunt școlile din cadrul hinduismului, ci împreună cu budismul formează un
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
contribuit la încetarea sacrificiilor de animale din religia vedică și că tot lui îi datorăm apariția conceptului non-violenței, Ahimsa. Jainismul a înrâurit în mod semnificativ sfera etică, politică și economică din India pentru aproape trei milenii, dar și creștinismul. Filozofia jainistă se poate rezuma la independență și egalitate spirituală între toate formele de viață și la o non-violență dusă până la paroxism. Autocontrolul, "vrata" (व्रत), este mijlocul prin care practicanții acestei religii obțin atotcunoașterea ("kevala jnana") și în final împlinirea
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
la o non-violență dusă până la paroxism. Autocontrolul, "vrata" (व्रत), este mijlocul prin care practicanții acestei religii obțin atotcunoașterea ("kevala jnana") și în final împlinirea, integrarea sufletului în adevărata natură ("moksha") și debarasarea de karma și de ciclul reîncarnărilor. Jainiștii au o tradiție străveche în ceea ce privește erudiția. Nu este surprinzător că ei formează comunitatea religioasă cea mai învățată a Indiei și că bibliotecile acestora sunt cele mai vechi din acest subcontinent. Vardhamana Mahavira nu este fondatorul jainismului, cu toate că mulți îi atribuie
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
dintre tirthankarași se numește Rishabha, a trăit cu cel puțin 30-40 de generații în urma lui Mahavira (cca. 1500 î.Hr.), a dus o viață ascetică și a fost venerat în orașul Pithunda, distrus ulterior de Mahapadma Nanda. În general viețile profeților jainiști sunt descrise mai mult legendar, decât istoric, singurele persoane a căror existență a fost dovedită de cercetători fiind ultimii doi din cei 24: Parshva și Mahavira. Parshva sau Parsvantha (cel de-al 23-lea tirthankaraș) a trăit cu 200-250 de
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
capete recunoaștere în sec. al IV-lea î.Hr. când s-a instaurat dinastia Maurya. Se spune că primul lor rege, faimosul și legendarul Chandragupta Maurya, fondatorul Imperiului Mauryan, a lăsat în urmă tronul la bătrânețe și a devenit un ascet jainist sub îndrumarea călugărului Bhadrabahu. După epoca mauryană, jainismul s-a răspândit în sudul Indiei unde a migrat o mare parte din comunitatea religioasă. Mulți regi indieni sudici s-au convertit la această credință și au susținut-o. De asemenea, jainismul
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Bangladesh, Myanmar și Afghanistan. Influența sa în Biharul antic a dus probabil la apariția budismului. Tradiția budistă a susținut mereu că jainismul era deja o credință străveche și bine înrădăcinată în acea regiune, când au apărut Buddha și Mahavira. Astăzi jainiștii pot fi găsiți pe întreg teritoriul indian, cu preponderență în Maharashtra, Rajasthan și Gujarat. Jainismul se extinde și în Occident prin emigranți indieni sau prin convertirea non-indienilor. Statele Unite, Marea Britanie, Canada și Africa de Est (Kenya, Tanzania și Uganda) au comunități
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
găsiți pe întreg teritoriul indian, cu preponderență în Maharashtra, Rajasthan și Gujarat. Jainismul se extinde și în Occident prin emigranți indieni sau prin convertirea non-indienilor. Statele Unite, Marea Britanie, Canada și Africa de Est (Kenya, Tanzania și Uganda) au comunități însemnate de jainiști. Jainismul american împacă toate sectele din cadrul acestei religii și a fost fondat de avocatul indian Virachand Gandhi. Comunități mai mici există în Nepal, Africa de Sud, Japonia, Singapore, Malaysia, Australia, Fiji și Surin. Primele dezacorduri din interiorul comunității jainiste au apărut încă
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
au imitat practica nudității ascetice, în timp ce alții, deja familiari cu învățăturile lui Parshva și a altor tirthankarași din trecut au pătruns în noua sectă fără să abandoneze veșmintele și alte deprinderi mai vechi. Diferențele s-au accentuat când conducătorul călugărilor jainiști a prevăzut foametea ce avea să răvășească nord-estul Indiei Acharya Bhadrabahu și a migrat în sud cu aproximativ 12.000 de asceți. Peste 12 ani, când s-au întors au găsit o nouă sectă care se formase în lipsa lor, ceea ce
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]