88 matches
-
avut nevoie de mult timp pentru a reuși, căci s-a ajuns la marea criză iconoclastă a artei orientale din secolele VIII-IX; apoi a doua criză, care începe probabil cu Calvin, în secolul al XVI-lea și se prelungește cu janseniștii (Pascal, Kant, Hegel etc.) și ale cărei efecte se produc la finele secolului al XIX-lea, întrucât există întotdeauna un efect întârziat. Artei contemporane îi este foarte greu să regăsească imaginea. Iau un exemplu care mi se pare foarte important
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
în acest spațiu de o extremă sobrietate, Gérard Philipe înainta cu pași tărăgănați, în timp ce vorbele rostite de el căpătau o sonoritate aparte, un soi de puternică reverberație. Vilar, căruia nu-i plăcea Racine și care îl prefera pe Corneille, rămâne jansenistul prin excelență al teatrului francez. El a crezut ca nimeni altul în scena cufundată în întunericul nopții, mai întâi noaptea de la Avignon și apoi, ca o reluare, ca o prelungire, noaptea de la Chaillot: ea învăluie actorii și face ca vorbele
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
într-un univers așa cum îl descrie ipocrizia universală adică toată lumea este frumoasă, toată lumea este bună, totul nu este decât compătimire, adică o imagine atât de contrară realității încât are o latură extrem de comică, nu am mai avea nevoie de Salvator. Janseniștii, și aș fi mai degrabă de partea lor, daca as fi un teolog cât de cât profund, sunt de un pesimism înfricoșător. După ei dacă nu ai grația divină ești terminat! De fapt Shakespeare a fost un jansenist avânt la
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
de Salvator. Janseniștii, și aș fi mai degrabă de partea lor, daca as fi un teolog cât de cât profund, sunt de un pesimism înfricoșător. După ei dacă nu ai grația divină ești terminat! De fapt Shakespeare a fost un jansenist avânt la lettre! Un subiect pentru un doctorat! Ceea ce numiți imginea neagră a lumii mele nu exclude adeziunea la catolicism. Citindu-va cărțile rămâi uimit de cunoștințele despre epoca în care se petrec evenimentele, sutele de mici detalii care reconstituie
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
citește în Machiavelli ceea ce nu se găsește în cărțile lui"9. Mai mult decît toți marii vizionari, Machiavelli a fost, pe rînd sau totodată, respins și revendicat. Gentillet și Campanella îl acuzau de ateism, Spinoza îl credea un "democrat mascat", jansenistul Scipione de'Ricci îl revendica pentru jansenism, Ferrari pentru patruzecioptism, Croce pentru hegelianism, iar Mussolini și Colloti mai mult decît Mussolini (în anii '30) pentru fascism 10. Responsabili de această receptare, pe cît de paradoxală pe atît de incitantă prin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
apare handicapul. Ce este de fapt toleranța? Citesc: Îngăduință, indulgență, interval de variație admis pentru o anumită mărime sau dimensiune caracteristică țgreutate, volum etc.) a unui material, piesă sau obiect. Nu mă lămuresc. Între catolici și protestanți, Între iezuiți și janseniști, Între părinți și copii, Între prostituatele și clienții caselor de toleranță, cine pe cine tolerează, și cum se stabilește intervalul de variație admis Între două fenomene adverse, chemate să conviețuiască pe parcursul unui timp nedefinit? O singură dată, Într-un cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rol important ]n ]n'elegerea edenului este creștinismul lui Eliot cu valoarea unei mitologii compozite,în care se interferează elementele biblice cu amintirea elină și cu succesiunea civilizațiilor.Edenul la acest poet este istoria cu acel ascentism modern de sorginte jansenistă,așa cum subliniază Clonde Viger.Melancolia timpului,a anilor care iau/ Cu ei,departe,viori și flaute, care poartă falduri albi de lumină,pentru Eliot face parte din indisolubilul tablou ce ne amintește de paradisul visat. Umberto Saba, propus pentru Premiul
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
de Dieu..., în traducere Eseu despre minunile lui Dumnezeu, scris de un teolog reformat cu numele de Jean d`Espagne. Noua noțiune era cât se poate de potrivită pentru a arăta o atitudine modestă față de un material copleșitor. În 1671 jansenistul Pierre Nicole a publicat primul volum al lucrării sale Essais de morale. Apropierea de Montaigne este evidentă și în acest caz; dar de data aceasta ea se manifesta printr-o atitudine pronunțat polemică. Spre sfârșitul secolului 17 și începutul secolului
ESEUL-MIJLOC DE A LĂRGII ARIA DE EXPUNERE A IDEILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365107_a_366436]
-
în “Blaise Pascal, oeuvres, tome I-XIV, Paris 1904-1914 “, și mai ales existențialiștii, care concluzionează că fapta cea mai de seamă a lui Pascal este lupta cu Hipnos și Morfeu, zeii somnului și viselor. Retrăgându-se , în 1654, la mănăstirea jansenistă Port-Royal, renunță la cercetările științifice de fizică și matematică și se preocupă cu precădere de problemele moralei și ale filozofiei. Gândirea sa oscilează între raționalism și scepticism, între știință și religie, încercând să le împletească armonizându-le. În acest context
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
rol important ]n ]n'elegerea edenului este creștinismul lui Eliot cu valoarea unei mitologii compozite,în care se interferează elementele biblice cu amintirea elină și cu succesiunea civilizațiilor.Edenul la acest poet este istoria cu acel ascentism modern de sorginte jansenistă,așa cum subliniază Clonde Viger.Melancolia timpului,a anilor care iau/ Cu ei,departe,viori și flaute, care poartă falduri albi de lumină,pentru Eliot face parte din indisolubilul tablou ce ne amintește de paradisul visat. Umberto Saba, propus pentru Premiul
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
rol important ]n ]n'elegerea edenului este creștinismul lui Eliot cu valoarea unei mitologii compozite,în care se interferează elementele biblice cu amintirea elină și cu succesiunea civilizațiilor.Edenul la acest poet este istoria cu acel ascentism modern de sorginte jansenistă,așa cum subliniază Clonde Viger.Melancolia timpului,a anilor care iau/ Cu ei,departe,viori și flaute, care poartă falduri albi de lumină,pentru Eliot face parte din indisolubilul tablou ce ne amintește de paradisul visat. Umberto Saba, propus pentru Premiul
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
rol important ]n ]n’elegerea edenului este creștinismul lui Eliot cu valoarea unei mitologii compozite, în care se interferează elementele biblice cu amintirea elină și cu succesiunea civilizațiilor. Edenul la acest poet este istoria cu acel ascentism modern de sorginte jansenistă, așa cum subliniază Clonde Viger. Melancolia timpului, a anilor care iau/ Cu ei, departe, viori și flaute, care poartă falduri albi de lumină, pentru Eliot face parte din indisolubilul tablou ce ne amintește de paradisul visat. Umberto Saba, propus pentru Premiul
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
rol important ]n ]n'elegerea edenului este creștinismul lui Eliot cu valoarea unei mitologii compozite,în care se interferează elementele biblice cu amintirea elină și cu succesiunea civilizațiilor.Edenul la acest poet este istoria cu acel ascentism modern de sorginte jansenistă,așa cum subliniază Clonde Viger.Melancolia timpului,a anilor care iau/ Cu ei,departe,viori și flaute, care poartă falduri albi de lumină,pentru Eliot face parte din indisolubilul tablou ce ne amintește de paradisul visat. Umberto Saba, propus pentru Premiul
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
1 Dacă ar fi să Îi dăm crezare lui Jean d’Ormesson, paragraful de mai sus ar trebui interpretat astfel: „La Baudelaire ș...ț dandy-ul e foarte aproape de poet și chiar de creștin, de un creștin puritan - un sibarit jansenist, departe de orice ușurătate -, de sfânt, de eroul stoic, datorită grijii sale de a se depăși mereu, Înlocuind regula de obște cu un soi de tensiune eroică și cu gustul singularității ce stârnește admirația”2. Așadar, un proiect stoic, un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ispită Înfrântă, stârnindu-ne pofta nemăsurată de a le purta. Ceea ce, firește, nu vrea să Însemne că autorul acestui Despre dandysm s-ar crede În vreun fel Pascal sau Rancé. El nu a fost și nici nu va fi vreodată jansenist, după cum n-a ajuns călugăr... Încă. J.-A. Barbey d’Aurevilly I Sentimentele au destinul lor. Există printre ele unul față de care toată lumea e necruțătoare: vanitatea. Moraliștii au descris-o În cărți. Oamenii de lume, care, În felul lor, sunt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pamflet împotriva politicii și alianțelor Franței cu statele germane, intitulat Marș gallicus. Ura față de această mișcare a fost manifestate de Mazarin până și pe patul de moarte, când l-a sfătuit pe Ludovic al XIV-lea"să nu tolereze sectă jansenista, nici măcar cu numele"<footnote Geoffrey Treasure, Mazarin: The Crisis of Absolutism în France, Routledge, New York, 1997, p. 308: „not to tolerate the Jansenist sect, not even their name". footnote> Eforturile lui Mazarin pentru extinderea puterii monarhiei franceze pe plan extern
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
pe patul de moarte, când l-a sfătuit pe Ludovic al XIV-lea"să nu tolereze sectă jansenista, nici măcar cu numele"<footnote Geoffrey Treasure, Mazarin: The Crisis of Absolutism în France, Routledge, New York, 1997, p. 308: „not to tolerate the Jansenist sect, not even their name". footnote> Eforturile lui Mazarin pentru extinderea puterii monarhiei franceze pe plan extern nu s-au oprit numai aici; în 1658 înființează Liga Rinului, care exercită un control asupra casei de Austria, iar un an mai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
apariția răului, la originea negativității în lume sau la decăderea umanității. Cartea lui Enoh furnizează o teză esențială pentru înțelegerea caracterului indiferentist sau licențios al anumitor gnostici: teza mântuirii și a predestinării care, de la Augustin până în secolul al XVII-lea jansenist și pascalian, a făcut să curgă multă cerneală... Anumite pasaje din Actele apostolilor, din Epistolele lui Pavel sau din Apocalipsa lui Ioan stau mărturie a confruntărilor dintre creștinii primitivi - în speță, Petru și Pavel - și gnostici, îndeosebi Simon. Cele două
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
frământate și nelipsite de veselie, filosoful gnostic pune la punct o teorie menită să producă un număr considerabil de efecte de-a lungul veacurilor, dat fiind că este vorba de cea a mântuirii și a predestinării - atât de dragă augustinismului, janseniștilor, luteranismului și calvinismului. O miză majoră, așadar. O lectură propusă de Simon - și de gnosticii licențioși - trece prin interpretarea anumitor versete din textele lui Pavel din Tarsus. De unde și mânia și iritarea oficialilor Bisericii care constată că atunci când te adapi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
odată cu Lorenzo Valla, Epicur devine în mod evident filosoful emblematic al luptei contra creștinismul oficial. XXII MONTAIGNE și „folosința plăcerilor” 1 Fizica metafizicii sale. Contrar afirmațiilor catolice, apostolice și romane - cu Blaise Pascal cap de listă, Bossuet, Malebranche, continuând cu janseniștii și apoi cu mulți alții -, Montaigne nu se iubește, nu-i fascinat de propria-i persoană. Tocmai din acest motiv se înfățișează pe sine așa cum este de-a lungul atâtor pagini, și asta vreme de douăzeci de ani: din 1572
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gândiri alternative. Montaigne generează așadar o materie de reflecție pentru credincioși, creștini, catolici, deiști, spiritualiști. Ascendență stabilită în mod clasic, pentru cale regală deschisă pentru Marele Secol așa cum apare el în istoriile literare, enciclopediile filosofice și istoriografia conservatoare a ideilor. Janseniști și iezuiți, cartezianism și fideism, apologetică și chietism, tragedie și comedie clasice: o tradiție franceză în care ordinea, măsura, armonia, dar și Dumnezeu și religia, în ciuda diferențelor de amănunt, își împart esențialul pieței vizibile a gândirii. Or, invizibil, subteran, mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
comparativ spre a defini contribuția fiecărei ipostaze la formarea acestei personalități dramatic contradictorii. Se evidențiază că Pascal concepe salvarea individului prin rațiune și credință, aflându-și tihna, după căutări neobosite, în dogma creștină, ceea ce poate explica și de ce proza ascetului jansenist de la Port-Royal a înrâurit multă vreme nu numai cultura franceză. Volumul Varia italica (1975) conține scurte expozeuri atestând aceeași tendință de integrare a unui creator în ritmurile ideilor epocii, completate cu evocări analitice (Cesare Pavese, Giorgio Bassani, Antonio Gramsci ș.a.
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
sur la croyance des Grecs”. Pe lângă „tema” transsubstanțierii, M. prezintă pe scurt toate dogmele și normele fundamentale ale ortodoxiei, făcând loc și unor mici excursuri în istoria Bisericii Răsăritene și luând parte la o dezbatere religioasă a Apusului, cea dintre janseniști și reformați. A fost chiar învinuit de cel ce conducea „combaterea” din partea reformaților, pastorul calvinist Jean Claude, că ar fi nutrit simpatii catolice, fiind un duplicitar („grec cu grecii și latin cu latinii”), un „grec falsificat”, aflat departe de dogma
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
n-ascunse că are presimțirea, certitudinea chiar, că Pica nu mai este în viață. Ioanide avusese dreptate, Gavrilcea era un criminal. Prințesa le primi la ora cinci, în picioare, lângă un fotoliu larg, pe rotile. Avea înfățișare de stareță bătrână jansenistă, din cauza rochiei largi și a unui soi de capișon tivit cu alb. Pe piept purta o mare cruce de aur masiv. Singura profanitate o constituia faptul că veșmântul era violet. G. Călinescu - Dragă doamnă, întîmpină prințesa pe madam Ioanide,putorile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
folosit pentru prima oară termenul de estetică pentru analizele filosofice ale creațiilor artistice, completate ulterior și cu alte perspective. Amenințările la adresa religiei erau contracarate prin dovedirea existenței lui Dumnezeu cu ajutorul minunilor naturii (Fénelon) sau prin apeluri la intuiție și sentimente (janseniștii, pietiștii și chietiștii, cultul Sofiei mistice, rozacrucienii, cabaliștii, inițiații în căutarea pietrei filosofale și alții). Valorile în general, cele moderne în special pot să fie ne- sau iraționale, ireale, dar mai întâi ele sunt, există. Cu alte cuvinte, existența este
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]