5,277 matches
-
n-am, nu citesc articolele care se scriu despre romanele mele și acest aspect nu mă interesează. Cred totuși că vocea scriitorului poate fi uneori importantă, iar alteori nu, fiind chiar deranjantă. LVR: Ce vă mai place, în afara scrisului? MP: Jazzul, ploaia, filmele, să mă plimb prin Paris și să gătesc. LVR: Acum trăiți din scris. Sunteți tradus deja în numeroase limbi. Îmi puteți spune care este relația cu traducătorii cărților dumneavoastră? MP: Din păcate, cu traducătorii mei nu prea am
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]
-
pe care, personal, am preferat-o celei oferite de Kurt Masur în compania Orchestrei Naționale a Franței. Evoluții muzicale dezamăgitoare? ...cea a celebrei soprane Barbara Hendriks, aflată la sfărșit de carieră de soprană de operă, încercând a intra în lumea jazzului, cea a cunoscutului violonist Shlomo Mintz, a cărui brutalitate de atac a arcușului a fost salvată de calitatea unei superbe viori Stradivari. Ne-am fi dorit ca secțiile competiției destinate tinerilor performeri să fie mai atent, mai consecvent promovate; slaba
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
pasteluri, incantații, refrene - au un fond emoțional inepuizabil. Tehnica are, uneori, limite exacte. Așa cum atenția acordată virgulei înseamnă respectarea strictă a unui anume ritm, catrenele tautofonice refuzîndu-se oricărei alte prelucrări, muzical vorbind, poemul Pomieră este, de pildă, o secvență de jazz textual deschisă, disponibilă oricînd oricărui temerar virtuoz. E clar că jocul textual este esențial și delectabil în poezia manieristă, precum tehnica fusion în jazzul compozit, dar cît de gratuit e!? Altfel spus, cît sentiment mai încape pe lîngă tehnică? Unele
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
catrenele tautofonice refuzîndu-se oricărei alte prelucrări, muzical vorbind, poemul Pomieră este, de pildă, o secvență de jazz textual deschisă, disponibilă oricînd oricărui temerar virtuoz. E clar că jocul textual este esențial și delectabil în poezia manieristă, precum tehnica fusion în jazzul compozit, dar cît de gratuit e!? Altfel spus, cît sentiment mai încape pe lîngă tehnică? Unele voci s-au pripit reclamînd goliciunea poemelor secate de orice sensibilitate, dar niciodată rolul receptorului n-a fost mai important. În primul rînd, tradiția
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
un alt prieten al lui Oxy, este că flatulațiile sînt semnul ,fragmentării ordinii firești a lucrurilor". Borac este un fost coleg de serviciu care, evaluat prin metoda inducției de către un psihofuturolog, alege să-și schimbe culoarea pielii pentru a cînta jazz ,ca un negru". În plus, află de la Mama Dolores că într-o viață anterioară a fost Laika. Engelbert Jr. este fiul lui Engelbert Sr., unul dintre cei mai mari scriitori și Președintele Onorific al Asociației Pensionarilor Daltoniști. După sinuciderea tatălui
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
o fericire continuă. Probabil că mi-aș depăși condiția de om... Probabil că n-aș mai începe propozițiile cu “probabil”.;) Aș da la facultatea de teatru și m-aș concentra numai pe asta. Cred că aș mergela un club de jazz și m-aș angaja că și cântăreț aș spune adevărul și înfrunta consecințele... Foarte mulți dintre noi se tem de necunoscut, de ceea ce ar putea descoperi dincolo de el. În esență, dincolo de necunoscut ne putem descoperi limitele sau putem observa la
Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82781_a_84106]
-
unei vieți literar - artistice de o efervescență remarcabilă. Pluralitatea preocupărilor celor intervievați șochează deopotrivă prin eclectism (lăsând la o parte literatura și critica aferentă, ele merg de la caligrafia japoneză - Rodica Frențiu - la teatrologie - Claudiu Groza - și chiar până la eseuri despre jazz - Virgil Mihaiu) cât și prin modul armonios în care interacționează, generând totuși tendințe foarte diferite. Dintre acestea, cea pe care Flavia Teoc o urmărește constant e raportarea reverentă a acestor scriitori la viața culturală din anii '70 - '80, viață culturală
Clujul literar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14815_a_16140]
-
Cosașu, transmisesem mai departe mesajul. Deschid la 23.10, tocmai bine ca să mai prind sfîrșitul: ce-i drept, o secvență genială. Duminică am avut lucruri mai bune de făcut decît să deschid televizorul. Am aflat însă că Unora le place jazzul, trecut în program pe Tele7abc, la 20.30 n-a existat. în locul lui, prostii. Luni apar la chioșcuri noile programe tv. Să vezi și să nu crezi: în multe din ele sînt anunțate, pe zilele trecute, schimbările de program. Ca
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
aici atît la propriu cît și la figurat) ori într-o ieftină cameră de hotel cinic intitulat "L'amour". Leit-motivul filmului, al vieții înseși este "The show must go on" ceea ce ne amintește de un alt music-hall tragic: All that Jazz al lui Bob Fosse cu al său "Show time". Baz Luhrmann demonstrează încă o dată că un subiect (aparent) subțire se poate transforma prin inteligență creatoare într-un film care nu trece neobservat. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul unei
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
Arta în cauză. Temele sunt variate, critica imanentă, genul și opera, comicul și aprecierea subiectivă pe care i-o face receptorul, ficțiunea și dicțiunea la Chateaubriand, Poetica lui Aristotel, Estetica lui Hegel, catedrala ideală a lui Viollet-le-Duc, dar și westernul, jazzul, filmul serial, Vermeer, arta modernă. Digresiunile și bifurcațiile sunt numeroase, ironia și autoironia, ca de obicei, fine, subtile. Deschiderea poeticii către estetică începută cu Opera artei este menținută și nuanțată. Despre acest gen mai liber și mai sinuos, aproape voluptuos
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
rândul lui, i-a dirijat pe Henrik Szeryng, Dimitri Bașkirov, Ion Voicu, Valentin și Ștefan Gheorghiu, Dan Grigore, Nikita Magaloff. A înregistrat peste 80 de ore de muzică din toate genurile. A dirijat orchestre, coruri, operă și un concert de jazz, alături de formația lui Sile Dinicu. A concertat în toate țările est-europene, în Germania, Spania, Venezuela, Cuba, Belgia, Turcia, Norvegia. Comuniștii l-au acuzat că nu citește marxism, ci romane polițiste. A fost criticat, chemat la Securitate, retrogradat, dat afară, rechemat
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
simțurilor, ceea ce rezultă din efortul epuizant sau din moarte (Orfeu, Marsyas)! Dansul tehno sau cel al dervișilor sufiști au același rezultat, extazul. Orient și Occident se întâlnesc într-un soi de psihologie transpersonală care adună și drogul și sexualitatea și jazzul și politica. Sacralitatea nouă, "minimală, imprescrptibilă, și exigentă ca orice ateism veritabil." (C. Clément). No comment. "Dogma structuralistă" se aplică și condiției umane, ridicând-o la abstract. Binaritatea sacrului e o sursă primară de sens, justifică și viața noastră desfășurându
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
rafinament și discreție, prin faptul că a ridicat Kammerspiel-ul la o cotă valorică înaltă și datorită alegerii Maiei Morgenstern. În numai o oră și treizeci de minute spectatorul este plimbat prin atmosfera de cabaret, varieteu, revistă franceză, show american cu jazz și sex, operetă. În acest spectacol nici cel mai mic gest sau lacrimă nu apar la voia întîmplării. Văd, a cîta oară, Lola Blau și de fiecare dată pățesc la fel: îmi spun, șoptit, "astă seară, această Lola Blau a
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
sfîrșitul reprezentației, îți include destinul într-un timp al plăcerilor, al cedărilor, al iluziilor și căderilor, al sentimentului unicității și intensității clipei. Dansul are un ritm continuu și sacadat, dar și ruperi învolburate. Tăcerile protagoniștilor sînt capcane pentru liniștea spectatorilor. Jazz-ul, șoaptele unor voci ale anilor 30' se insinuează de peste tot. Jazz și sex. Și jocul calculat și minunat al actorilor. În această ștafetă a păcatului este împrumutat, de fiecare dată, un element de costum, de regulă materialul (o stofă
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
al iluziilor și căderilor, al sentimentului unicității și intensității clipei. Dansul are un ritm continuu și sacadat, dar și ruperi învolburate. Tăcerile protagoniștilor sînt capcane pentru liniștea spectatorilor. Jazz-ul, șoaptele unor voci ale anilor 30' se insinuează de peste tot. Jazz și sex. Și jocul calculat și minunat al actorilor. În această ștafetă a păcatului este împrumutat, de fiecare dată, un element de costum, de regulă materialul (o stofă elegantă, în dungi) care se regăsește, altfel și altfel, la toate personajele
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
deci) aidoma felurilor de mâncare: fie ca aperitive ușoare, frugale, precum muzicile de divertisment, ori ca fripturile dichisite și garnisite, așa cum sunt, bunăoară, muzicile camerale și simfonice, fie ca deserturi înfoiate și spumoase, cum ar fi muzicile de operă sau jazz. În definitiv, muzicile sunt ca femeile: pe unele vrei să le iubești, pe altele, din contră, le desfizi ori pur și simplu le ignori. Puține dintre ele îți intersectează existența. Lângă noi însă se află o imensitate. Eterna lor calitate
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
rock și răspândesc damfuri de melodii electrocutante. Alții întâlnesc muzica de parcă ar face o incursiune la un fast-food, unde mușcând dintr-un burger, vorbesc la mobil, frunzăresc ziarul și flirtează cu televizorul, înconjurați de sonorități ethno (agresiv maneliste ori discret jazz-iste). O categorie tradițională - azi aflată în extincție - o reprezintă cei ce gustă muzica aidoma unui festin, alcătuit din felurile mâncăruri care de care mai rafinate și mai apetisante, stropite cu licori fine, turnate în pocale de epocă; un festin
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
decât să impună moda claselor a patra omogene. Revendicându-se de la Herbert Marcuse și Scoala de la Frankfurt această ucigătoare creatură cu măsurile mai perfecte decât ale Letitiei Casta, farmecă masculii rasei pământene cântându-le I’m your baby tonight și jazz bop până când aceștia cad secerați și nu mai ajung la Penelopele lor jalnice de secol XXI în tranziție, cu copii mulți și ceaiuri de slăbit. Degenerarea acestei noi rase de zmei se face inevitabil, ca o consecință firească a efectului
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
că e un înfocat al muzicii metallica și un contestatar vehement - m-a uluit și nedumerit. "De ce ți-ai ales Ceaikovski?", am întrebat. "E aproape de sufletul meu", mi-a răspuns serios. L-am întrebat pe un altul, pianist excelent de jazz într-unul din cluburile Bucureștiului, intrându-i în joc: dacă ar fi să găsești un "Chopin al jazz-ului", la cine te-ai gândi? A răspuns fulgerător, dând dovadă de o intuiție muzicală bună: "Petrucciani!" M-am bucurat de acest
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
ai ales Ceaikovski?", am întrebat. "E aproape de sufletul meu", mi-a răspuns serios. L-am întrebat pe un altul, pianist excelent de jazz într-unul din cluburile Bucureștiului, intrându-i în joc: dacă ar fi să găsești un "Chopin al jazz-ului", la cine te-ai gândi? A răspuns fulgerător, dând dovadă de o intuiție muzicală bună: "Petrucciani!" M-am bucurat de acest răspuns. Există totuși comunicare între cele două specii muzicale, mi-am spus. Esențialul este să vezi legătura, de la
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
Fără îndoială, din zona muzicii de divertisment. Prin translație, caracteristicile perceptive ale acestei muzici - delăsarea sufletească, abandonul vremelnic în brațele unei percepții amorțite, detensionarea gândului și insensibilitatea la schimbare - devin reflexe de percepție care se aplică și muzicii "serioase" (inclusiv jazz-ul). Să fie însă aceasta singura cauză? În fond, muzică de divertisment a existat întotdeauna și trebuie să existe în continuare. Este o formă de a fi, legitimă, a muzicii; un continent, poate cel mai mare, al ei. Convergența celor
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
de rîs. Chiar și cronicarul care a mai văzut filmul, deci pentru care nu mai funcționează resortul surprizei, s-a trezit de cîteva ori rîzînd. Semn bun: comedia rezistă. În fond, așa cum rîdem a mia oară la Unora le place jazz-ul, să zicem (știm că Billy Wilder e cineastul favorit al lui Nae Caranfil), de ce n-am rîde a doua oară la acest ?... În fine, după film - aici am vrut să ajung -, fiind miezul nopții, lumea e direcționată spre o
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
e compus din săteni și orășeni cu instrucție sumară, prea înstrăinați de lumea rurală, prea nerăbdători să o evacueze din viața lor și/sau prea complexați pentru a mai avea gust pentru muzica tradițională; prea străini de civilizația urbană pentru jazz, rock sau pop; prea tineri pentru romanțe; prea bătrâni pentru rap, hip-hop și alte muzici de cartier; prea inerți și abrutizați ca să-și mai caute singuri modalități și stiluri de exprimare simbolică; prea docili ca să conteste ceea ce se creează pentru
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
a fost dublat de un personaj proteiform, un auto-ficționar ce își creea propria mitologie: a fost voluntar în 1916, Pygmalion-ul lui Raymond Radiguet a cărui moarte prematură l-a împins către stupefiante și spiritism în 1930, a fost cîntăreț de jazz și “inventatorul” lui Genet, l-a iubit pe Jean Marais și a fost antrenorul unui boxer negru - în toate aceste ipostaze păstrîndu-și rara generozitate și intensitate a trăirii. Biografia pe care i-o consacră Claude Arnaud la 40 de ani
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
României care au admis astfel de solicitări și le-au dat curs se fac vinovate de trădarea intereselor naționale ale poporului român footnote> subliniază alte momente importante ale perioadei respective. Anii 20 ai secolului trecut, la rândul lor, cuprind epoca jazzului, politica prohibiționistă, anii de aur ai Hollywoodului, apariția fascismului, descoperirea penicilinei și insulinei (din păcate, descoperirea penicilinei nu este atribuită autorului său real, respectiv doctorul român Paulescu, ci unui cu totul alt specialist), adăugăm apoi războiul civil din Irlanda, inflația
România secolului XX. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_332]