67 matches
-
care ne conduce Spre cel ales să îi cedăm căldură Extenuați de visele caduce Bem cu pelin otrava cea mai pură Nu mai putem să mai dorim plăcere Nu mai speram când ceața mult prea deasă Ne gratulează versul cu junghere Si refuzăm să mai dorim acasă De-avem răgaz să ascultăm când sună Chemările ce-și caută-mplinirea Ne-om întâlni și-n noaptea fără lună Să îmbinăm plăcerea cu iubirea Nu dispera ci caută-n rigoare Chemările ce-ti
FRĂMÂNTĂRILE DE AZI! de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1445601581.html [Corola-blog/BlogPost/368205_a_369534]
-
Ducă-se, eu ce să-i fac? Prin păduri cu umbra rară, Pleacă dorul meu prin țară Și Acasă când se duce Dorul plânge lâng'o cruce... Doar el știe de ce plânge, Nimenea nu-l poate frânge, Nicio roată, sau jungher, Dorul meu e Dor din cer! Plece dar, eu știu că vine Totdeauna lângă mine, Cuibărindu-mi-se-n gând, Și atunci îl scriu flămând... Referință Bibliografică: Dorul meu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie
DORUL MEU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1422129593.html [Corola-blog/BlogPost/384501_a_385830]
-
într-o societate în care se sodomizează cu crucea în mână, se minte cu mâna pe Biblie, se zâmbește în față cu sunete de coardă jerpelită iar în spate, când se crede că totul e aproximativ bine, i se înfige jungherul, risipindu-i pe pământul, care îi așteaptă, pentru rumegare trupul, materia vâscoasă și roșie a ceea ce a avut pentru viață. Visele i se risipesc iar umbra lui încetează să se mai zbată în noapte, obosită de anii petrecuți în praful
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intimitatea_ca_manifestare_perfecta_a_eului_superrealist.html [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
treburile boierului cereau mare grabă în a fi duse la capăt. Și aici, Vasile îl zărise pe coconul Constantin și pe coconul Alexandru, feciorii lui vodă, în contăș de postav fin, albastru de Flandra, cu ciubote roșii de marochin și jungher la cingătoare. Frumoși și mândrii nevoie mare. În fața lor căzuse în genunchi când, însoțiți de comisul Mihăilescu, veniseră să vadă caii aleși pentru cursele din toamnă, când feciorii de boieri își întreceau dibăcia în ale călăriei. El prinsese darul îngrijirii
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
ca-n primăvară Să facem schimb de inimi între noi Să știm pe celălalt ce o să-l doară Durerile de-l seacă sau omoară Ori de se-mpart mereu numai la doi Tu să simțești durerea ce-mi apasă Precum jungherul cel mai ascuțit De-atâta ori în piept, pe când a plânge Încep să vărs din mine roșul sânge Pentru că mult și sincer te-am iubit Eu încercat voi fi de dorul care Te mistuie de câte ori oftezi Văpaia deveni-va tot
DANIEL BERTONI ALBERT by http://confluente.ro/articole/daniel_bertoni_albert/canal [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
INIMIautor, Bertoni D AlbertIubita mea, propun ca-n primăvarăSă facem schimb de inimi între noiSă știm pe celălalt ce o să-l doarăDurerile de-l seacă sau omoarăOri de se-mpart mereu numai la doiTu să simțești durerea ce-mi apasăPrecum jungherul cel mai ascuțitDe-atâta ori în piept, pe când a plângeîncep să vărs din mine roșul sângePentru că mult și sincer te-am iubitEu încercat voi fi de dorul careTe mistuie de câte ori ofteziVăpaia deveni-va tot mai mareși-acuma recunosc, și-ți
DANIEL BERTONI ALBERT by http://confluente.ro/articole/daniel_bertoni_albert/canal [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ARS POETICA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 185 din 04 iulie 2011 Toate Articolele Autorului În irizări păgâne își vâră zeii teaca cu o rotire-n jungher lăstunii se retrag e-o despletire-n sensuri și ne inundă iarba și orficul mister ne leagă de catarg îngenunchem iubito la viscol și culoare noi doi aprinși de stele pe cerul răsturnat trec naufragii blânde și vine-o întristare
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ars_poetica.html [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
ca-n primăvară Să facem schimb de inimi între noi Să știm pe celălalt ce o să-l doară Durerile de-l seacă sau omoară Ori de se-mpart mereu numai la doi Tu să simțești durerea ce-mi apasă Precum jungherul cel mai ascuțit De-atâta ori în piept, pe când a plânge Încep să vărs din mine roșul sânge Pentru că mult și sincer te-am iubit Eu încercat voi fi de dorul care Te mistuie de câte ori oftezi Văpaia deveni-va tot
SCHIMB DE INIMI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1480485177.html [Corola-blog/BlogPost/379290_a_380619]
-
de sînge, mai perforam o vînă cu agent termic otrăvitor, treceam de toate, și de cabluri neașteptate de telefon sau de curent electric, treceam de toate ca un dement cu ochii-n flăcări, cu o daltă-n mînă ca un jungher de spintecat cerboaice isterice pe mozaicul naosului. Iar cînd am obosit destul ca să pot adormi, m-am culcat în propriile cearcăne ca în niște hamace de aur, balansînd răcoros peste împărățiile mele subpămîntene. O să ajung să-ți sun la ușă
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1483711512.html [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
localitatea Satu Mare, județul Satu Mare, România, cetățean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, str. Herzog nr. 2. Copii minori: Friedmann Uriel, născut la data de 4 decembrie 1999. (Dosar nr. 2.609/RD/2007) 32. Friman Helena, fiica lui Jungher Iosif și Pepi, născută la data de 24 martie 1947 în localitatea Cluj-Napoca, județul Cluj, România, cetățean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Petah Tikva, str. Hibner nr. 26. (Dosar nr. 2.682/RD/2007) 33. Fuchs Uri Fredrich, fiul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/200169_a_201498]
-
Unele atitudini ale voievodului scot în evidență alte trăsături. Sfătuit să facă drumul înapoi, căci țara nu-l vrea, Lăpușneanul abia își stăpânește impulsivitatea, punând mâna pe buzdugan (pentru a-l lovi pe sol), tot așa cum gestul de a apuca jungherul devine reflex. În această scenă, ochii care „"scâteiară ca un fulger"”, mușchii feței, care „"i se suceau"” și râsul sinistru arată un om violent care-i îngheață pe cei din jur. Elocventă în acest caz este scena măcelului: „"El râdea
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
țintit, din „periferie“, din Țigănia de Obor, se relevă de fapt în „opusul pol“, în „elita“, în „centrul“ unui București al anilor 1940 - 1941, proiectându-i "țigănia" - spațiu-capcană: cine-i respectă legile nescrise supraviețuiește, cine nu le respectă cade sub jungherul Sorții „migratoare“, aidoma protagonistului: (PScr, I, 209 sqq.). După "Cîntice țigănești", volumul I al "Scrierilor" lui Miron Radu Paraschivescu lasă cale liberă pentru "Laude și alte poeme" (1959) în care «nu mai găsim nici retorica whitmaniană din primele poeme, nici
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
strînsă", soldații nu se opresc să tragă și nu luptă "la baionetă". Singura salvă era trasă, de foarte aproape, la intrarea în redută, apoi se folosește arma ca pe o bîtă, lovind cu patul puștii, iar baioneta e folosită ca jungher și nu montată la armă. Pierderile de efectiv au fost mult reduse, iar în lupta corp la corp, turcii vor avea pierderi atît de mari încît Osman Pașa nota resemnat: “romanii ne copleșesc”. Atacurile începeau seara iar coloanele de atac
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
răsărind peste creasta muntelui. Calmă, intonă un vers din Lotus Sutra, pe care îi plăcuse s-o recite în alte vremuri. — Tsuchiya! Tsuchiya! strigă Katsuyori. — Stăpâne? — Asist-o. Dar soția lui Katsuyori nu așteptă lama valetului, ci-și apăsă propriul jungher drept în gură, în timp ce recita sutra. În clipa când trupul soției lui Katsuyori căzu înainte, una dintre servitoare începu să le încurajeze pe cele rămase în urmă: — Doamna noastră a plecat înainte. Nici una dintre noi nu trebuie să întârzie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hideyoshi. — Chiar dacă nu se cuvine ca eu să vă însoțesc, vă rog, lăsați-l măcar pe Generalul Mosuke să fie alături de dumneavoastră. Sunt gata să-mi spintec pântecele chiar acum, bucuros, ca să vă risipesc orice neliniște! Și duse mâna la jungher. — Ține-ți firea, Ujiie! strigă Hideyoshi, lovindu-l peste mână cu cravașa. Mosuke mă poate urma, dacă dorește atât de mult să vină cu mine. Dar ar trebui să pornească după plecarea armatei. Și, din acest motiv, nu te putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
safirului, a cărui suprafață este decorată cu ceva ce pare a fi o scriitură elaborată, numai că „scriitura“ se dovedește, la o examinare mai atentă, a fi compusă din turme Întregi de oi sacrificate de siluete umane ținînd În mîini junghere lucitoare. Încăperea următoare conține un obiect sculptural deosebit de complex, un hibrid grotesc de varză, porc și oaie, din care fîlfîie un steag pe care scrie Am Avut o Avangardă! SÎntem Moderni Durabili! Între realitatea verzei și visul cărnii, suprarealismul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În Învălmășeală, decât că unul dintre apărători căzuse Într-un genunchi, cu o rană deschisă la umăr, dar se ridică repede, schimbă sabia În stânga și pară o lovitură care putea să-i reteze capul. Un altul horcăise surd, cu un jungher Înfipt În piept. Rănitul căzuse din nou, străpuns de vârful unei săbii pe care n-o văzuse la timp. Rămăsese un singur luptător, cu spatele la trăsură, iar Alexandru nu-și dădea seama cum se putea apăra, auzea doar șuierul lamei parând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o sabie din aceeași ladă și se năpusti din spate asupra lui Cosmin, care se Întoarse zâmbind și-i zbură din nou arma din mână, cu o lovitură precisă și rotundă. Uriașul Înnebunise de mânie. Se repezise asupra lui cu jungherul pe care Îl scosese din cizmă, dar căzu În gol, căci tânărul eschivase elegant atacul, parase o lovitură de sabie de sus, se răsucise și tăiase, parcă firesc, gâtul celui care Îl atacase. Deodată, din trăsură se auzise un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
râs, crezând că prietenul fiului său s-a Îmbătat și vede dușmani pretutindeni, iar atunci ușa se deschisese cu zgomot și odaia fu ocupată de lăncieri polonezi, iar fratele lui Bogdan, Petru Aron, se strecurase furiș printre ei și Înfipsese jungherul În spatele lui Bogdan. Totul durase două clipe, nimeni nu se dezmeticise, dar Cosmin avusese timp să facă un salt după sabia unuia dintre lăncieri, să o tragă din teacă, să rostogolească masa cu toate farfuriile și pocalele de pe ea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
prin Întoarcere la galop! Voievodul intră sub protecția Apărătorilor! Cele două rânduri conduse de căpitanul Petru și de spătarul Albu ieșiră din formație prin ocoluri lungi, lovind aripile, acum restrânse, ale tătarilor. Începu o luptă Încleștată, aspră, la sabie și jungher. Brusc, deasupra Întregului tumult al galopului și al ciocnirilor de săbii se auzi sunetul apropiat, puternic, sfâșietor, al cornului ridicat În tăriile cerului. O sută de Apărători ai căpitanului Oană Îl Înconjurară pe Ștefan și ridicară scuturile. Alți o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dură mai bine de o oră, dar nu se auzi nici un zgomot. Odată Înlăturate străjile exterioare, douăzeci de luptători conduși de Amir se furișară În tabără. Toate gărzile din interior fură ucise, În tăcere, de săgețile lui Amir și de jungherele celorlalți bordjighini. Luceafărul-de-Ziuă se stingea Încet deasupra tuiurilor lui Toktao, când cei cincizeci se Întoarseră la cai. La prima geană a zorilor, coborâră Încet panta dealului, trecând printre corturile adormite. Patru dintre ei se duseră la uia1, mângâiară caii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
coborî panta, năpustindu-se asupra avangardei ienicerilor. Erau Îmbrăcați În straie de țărani, peste care purtau platoșe din piele. Nu păreau a avea alte arme decât săbii ușor Încovoiate sau, unii, chiar iatagane turcești. La brâul unora dintre ei străluceau junghere lungi, Încovoiate și ele, după moda balcanică. Atacul avea suficientă forță ca să spargă rândurile ienicerilor. Avangarda fu dezorganizată pentru câteva clipe, dar turcii depășiră repede momentul surprizei și organizară apărarea În formație compactă. Se vedea că erau trupe experimentate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
văzând că discuția se transformă În interogatoriu și că haiducii nu au nici cea mai mică intenție de a asculta răspunsurile lui. Preotul traduse. Haiducul care se Înclinase la sosire În fața zdrahonului cu mâna bandajată se enervă brusc, scoase un jungher și se repezi asupra prizonierului. Oană nu se clinti, deși lama Îi apăsa gâtul. Căpetenia porunci ceva, iar jungherul coborî de-a lungul pieptului, sfâșiind cămașa. Atunci se Întâmplă un lucru care Îi luă pe toți prin surprindere. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
asculta răspunsurile lui. Preotul traduse. Haiducul care se Înclinase la sosire În fața zdrahonului cu mâna bandajată se enervă brusc, scoase un jungher și se repezi asupra prizonierului. Oană nu se clinti, deși lama Îi apăsa gâtul. Căpetenia porunci ceva, iar jungherul coborî de-a lungul pieptului, sfâșiind cămașa. Atunci se Întâmplă un lucru care Îi luă pe toți prin surprindere. Una dintre femeile care intraseră În grupul de curioși, o femeie Încă tânără, cu părul lung și negru strâns Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Liniștea de la capătul veșniciei... alunecau fâșii de cer pe umerii calzi părul tău foșnea ca o pădure provocator enigmatic insinuant îmi treceam degetele prin el haiducind tăcut fără să fluier a libertate în spate meu se prăbușea veșnicia lamă de jungher ascuțită mă rodeau cariile timpului fiecare an însemna un geamăt duceam pe trup semnele îndepărtărilor repetate de mine însumi ai fi putut să îmi ghicești vârsta dacă numărai cicatricele apoi am simțit cum veșnicia căpăta contur și mă privea din
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]