285 matches
-
o monumentalitate indiscutabilă în ambele cazuri. Poet de talie națională, Macedonski nu poate fi înțeles și explicat decât din perspectiva literaturii române ca fenomen al literaturii universale. Formația franceză a poetului Macedonski, realitate tot atât de indiscutabilă ca și opoziția sa față de junimism, nu reprezintă, în contextual literaturii române, un fapt izolat. Orientarea literaturii române spre o Europă francofonă poate fi constatată încă înainte de pașoptism, fereastră deschisă spre Franța îngăduind de multă vreme scriitorilor români nu numai contemplarea experiențelor sale fundamentale (clasicism, romantism
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ŞI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ (MACEDONSKI, GOETHE, EMINESCU) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1407119516.html [Corola-blog/BlogPost/352363_a_353692]
-
presei literare românești (1790-1920), Editua Științifică și Enciclopedică, București, 1987 18) Gheorghe Marinică (în colab.), Bisericile din Ploiești, biserici ortodoxe I, Monografie, Ploiești, 2003 19) Al. Zub, Junimea. Implicații istoriografice (1864-1885), Editura Junimea Iași, 1976 20) Zigu Ornea, Junimea și Junimismul, București, 1975 * Această comunicare a fost susținută la Sesiunea Anuală Internațională de Comunicări Științifice, Istorie și Societate, Ediția a IX-a, desfășurată la Colegiul Național Ion Luca Caragiale, Ploiești, în ziua de 8 mai 2015, sub egida Societății de Științe
LEGĂTURILE LUI IOAN SLAVICI CU PRAHOVA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1459836953.html [Corola-blog/BlogPost/364750_a_366079]
-
istorie a onorabilității conspiratorilor asasini. Așa este și cazul criticului literar Zigu Ornea, considerat o somitate a culturii românești, evreu din Botoșani care și-a făcut chiar o carieră din anumite subiecte care se leagă de viața lui Eminescu, precum: Junimismul (1966), Junimea și junimismul (1975), Viața lui Titu Maiorescu vol. I-II (1986-1987). [Zigu Ornea, care a exercitat în anii 90 și funcția de director al editurii evreiești Hasefer, are totuși meritul de a fi precizat că bancherul rus Warszawsky
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Lichidarea_lui_mihail_eminescu_dosarele_secrete_ale_istoriei_romaniei_cap_19.html [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]
-
asasini. Așa este și cazul criticului literar Zigu Ornea, considerat o somitate a culturii românești, evreu din Botoșani care și-a făcut chiar o carieră din anumite subiecte care se leagă de viața lui Eminescu, precum: Junimismul (1966), Junimea și junimismul (1975), Viața lui Titu Maiorescu vol. I-II (1986-1987). [Zigu Ornea, care a exercitat în anii 90 și funcția de director al editurii evreiești Hasefer, are totuși meritul de a fi precizat că bancherul rus Warszawsky, deconspirat de Eminescu ca
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Lichidarea_lui_mihail_eminescu_dosarele_secrete_ale_istoriei_romaniei_cap_19.html [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]
-
o monumentalitate indiscutabilă în ambele cazuri. Poet de talie națională, Macedonski nu poate fi înțeles și explicat decât din perspectiva literaturii române ca fenomen al literaturii universale. Formația franceză a poetului Macedonski, realitate tot atât de indiscutabilă ca și opoziția sa față de junimism, nu reprezintă, în contextual literaturii române, un fapt izolat. Orientarea literaturii române spre o Europă francofonă poate fi constatată încă înainte de pașoptism, fereastră deschisă spre Franța îngăduind de multă vreme scriitorilor români nu numai contemplarea experiențelor sale fundamentale (clasicism, romantism
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ȘI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1497166643.html [Corola-blog/BlogPost/380105_a_381434]
-
construcției dialogului dramatic; monologul; - limbajul personajelor ca modalitate de caracterizare (registre stilistice în vorbirea personajelor); oralitate în dialogul dramatic. 5. Epoci și ideologii literare Texte de doctrina literară privitoare la: - romantism (estetică) - Dacia literară (manifest literar; doctrina estetică); - Junimea și junimismul - Titu Maiorescu; - perioada interbelică - ideologii literare, elemente de estetică: modernism - E. Lovinescu; tradiționalism. 6. Autori canonici Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
construcției dialogului dramatic; monologul; - limbajul personajelor ca modalitate de caracterizare (registre stilistice în vorbirea personajelor); oralitate în dialogul dramatic. 5. Epoci și ideologii literare Texte de doctrină literară privitoare la: - romantism (estetica) - Dacia literară (manifest literar; doctrină estetică); - Junimea și junimismul - Titu Maiorescu; - perioada interbelică - ideologii literare, elemente de estetică: modernism - E. Lovinescu; tradiționalism. 6. Autori canonici Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
construcției dialogului dramatic; monologul; - limbajul personajelor ca modalitate de caracterizare (registre stilistice în vorbirea personajelor); oralitate în dialogul dramatic. 5. Epoci și ideologii literare Texte de doctrina literară privitoare la: - romantism (estetică) - Dacia literară (manifest literar; doctrina estetică); - Junimea și junimismul - Titu Maiorescu; - perioada interbelică - ideologii literare, elemente de estetică: modernism - E. Lovinescu; tradiționalism. 6. Autori canonici Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
construcției dialogului dramatic; monologul; - limbajul personajelor ca modalitate de caracterizare (registre stilistice în vorbirea personajelor); oralitate în dialogul dramatic. 5. Epoci și ideologii literare Texte de doctrină literară privitoare la: - romantism (estetica) - Dacia literară (manifest literar; doctrină estetică); - Junimea și junimismul - Titu Maiorescu; - perioada interbelică - ideologii literare, elemente de estetică: modernism - E. Lovinescu; tradiționalism. 6. Autori canonici Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
poate să fie vorba de ardeleni, de moldoveni, de munteni, nici de bănățeni, ci numai de români în viața noastră culturală ...". Slavici îi publică pe Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Creangă, deși semnase o declarație, înaintea înființării ziarului, că nu va sprijini junimismul la Sibiu. În paralel cu activitatea de la "Tribuna" își face timp și predă limba română la școala română de fete. În noiembrie 1885 divorțează de Ecaterina, iar în primăvara lui 1886 se căsătorește cu Eleonora Tănăsescu, împreună cu care va avea
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
construcției dialogului dramatic; monologul; - limbajul personajelor ca modalitate de caracterizare (registre stilistice în vorbirea personajelor); oralitate în dialogul dramatic. 5. Epoci și ideologii literare Texte de doctrina literară privitoare la: - romantism (estetică) - Dacia literară (manifest literar; doctrina estetică); - Junimea și junimismul - Titu Maiorescu; - perioada interbelică - ideologii literare, elemente de estetică: modernism - E. Lovinescu; tradiționalism. 6. Autori canonici Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
justificare obiectivă pozițiile culturale cele mai însemnate ale epocii. Conducerea revistei este asumată de Macedonski alături de "eruditul poligraf Bonifaciu Florescu și de fecundul poet Th. M. Stoenescu, care rămân o vreme și principalii colaboratori ai revistei".. În ciuda sentimentelor adverse față de junimism, Macedonski a definit mișcarea promovată de "Literatorul" drept "direcțiune opozită celei din Iași, deși se atinge cu dânsa prin unele puncte, după cum se atinge și în vechea școală a lui Heliade prin altele." După câteva luni de apariție "Literatorul" avea
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Secolul al XIX-lea este unul dintre secolele cele mai productive ale literaturii române atât calitativ cât și cantitativ. În acest veac apar și se dezvoltă curente literare europene precum romantismul, realismul, simbolismul sau curente culturale autohtone ca latinismul și junimismul. Tot acum își defășoară activitatea literară poetul care este considerat cel mai mare scriitor român, Mihai Eminescu, scriitori care sunt considerați mari clasici, precum Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici, poeți precum Alexandru Macedonski, George Coșbuc sau Vasile Alecsandri, scriitori
Literatura română a secolului al XIX-lea () [Corola-website/Science/328073_a_329402]
-
ul (din greacă: πρώτος "prõtos" „primul” + χρονος "chronos" „timp”, în traducere „primul timp, strătimpul”) este o tendință modernă în naționalismul cultural universal. La români conceptul are afinități cu doctrinele tradiționaliste care s-au succedat de la apariția Junimismului în 1860 și continuă o temă intens dezbătută a naționalismului românesc și a viziunii asupra locului pe care România îl are în Europa precum și a viabilității modelului european în România. Termenul a început să circule în România în anii '70
Protocronism () [Corola-website/Science/306744_a_308073]
-
ul este o ideologie tradițională românească, întemeiată în 1890 de avocatul și jurnalistul Constantin Stere, în spiritul curentelor tradiționaliste care au debutat cu Junimismul anilor 1860 și Sămănătorismul lui Nicolae Iorga. Stere a construit o ideologie în jurul conceptului de unicitate a civilizației rurale românești, pe care o exaltă ca fiind autentică, organică, în opoziție cu civilizația urbană considerată a fi străină de realitatea românească
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
mason, prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a "formelor fără fond", baza junimismului politic și „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici. (numele său complet era Titu Liviu Maiorescu) s-a născut la Craiova, la 15 februarie 1840. Mama lui
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
puține senmnele de prețuire din partea lui Maiorescu față de incomodul foiletonist de la Epoca. Cîteva adnotații favorabile pe marginea dramei ibseniene "De peste prag" (1906) și... cam atît. E. Lovinescu, în schimb, crescut în stima și admirația lui Maiorescu, format intelectualicește în spiritul junimismului, va pune prețuirea sa pe singurul teren posibil pentru un critic: acel al ideilor fundamentale. Maiorescianismul său e, deci, structural. Încă din foiletoanele din Epoca despre Sadoveanu și literatura romantică țărănească se observă spiritul Criticelor maioresciene în problemele estetice esențiale
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
naționalistă a poetului "junimist" Mihai Eminescu, l-a ajutat pe acesta în alegerea și publicarea creațiilor sale. În 1903, Nicolae Iorga a devenit unul dintre conducătorii revistei "Sămănătorul". Din acest moment s-a distanțat de influența lui Maiorescu, renunțând la "Junimism" și afiliindu-se unei curentelor etno-naționalist și neoromantic pe care le promova revista. Școala "Sămănătorulului" era formată din foști sau actuali junimiști, iar retragerea treptată a lui Maiorescu din viața literară a putut duce la crearea unei legături cu "Convorbiri
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
lui Maiorescu despre deschiderea României spre occident, care erau „forme fără fond” (însemnând că unele obiceiuri moderne au înlocuit tradițiile locale), Iorga era împotriva stabilirii liberalismului, dar i-a dat o expresie mai radicală. Un punct important de continuitate între "junimism" și Iorga a fost noțiunea celor două clase „pozitive”, ambele opunându-se burgheziei: clasa inferioară reprezentată de țărănime și cea aristocrată, a boierilor. La fel ca Maiorescu, Iorga a criticat Constituția României din 1866. O altă viziune care corespundea cu
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
1885, în cadrul unui concurs organizat de Universitatea din Budapesta, obține un premiu cu o lucrare ce trata influența limbii maghiare asupra limbii române. Facultatea de filozofie a absolvit-o la Viena. Acest oraș a fost un focar de răspândire a junimismului în Ardeal, prin Societatea „România jună”, una dintre cele mai bine organizate societăți de studenți până la Unire. La acțiunile studențești organizate de această societate a luat parte și Enea Hodoș printre alți tineri veniți la Viena, de la Brașov, Blaj, Năsăud
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni. Tudor Vianu punea în evidență cinci serii de trăsături distincte ale junimismului: Societatea "Junimea" a luat ființă la Iași în anul 1863 (La 26 martie 1863, Titu Maiorescu îi scrie surorii lui: ”...Am izbutit, în fine, să adun în jurul meu, într-o unitate, cele mai viabile elemente din Iași: Rosetti, Carp, Pogor
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
se mută la București, luând cu sine revista a cărei conducere o păstrează singur până în 1893, pentru ca în 1895 să fie format un comitet care să își asume întreaga conducere a revistei. Între anii 1885 și 1900 principiile estetice ale junimismului au parte de o importantă dezvoltare. În aceeași perioadă are loc lupta “Junimii” cu socialiștii, acțiunea lui Titu Maiorescu fiind sprijinită de aceea a lui Petru Th. Missir și de a tinerilor discipoli P. P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, Simion Mehedinți
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
orizont mai cuprinzător decât literatura), Z. Ornea, oricât de meticulos și de atent la detaliile unui text, nu este doar un filolog tradițional. A practicat o sagace critică a ideilor, cum ar spune Adrian Marino. Ideolog preocupat de curentele culturale (junimism, sămănătorism, poporanism), de Maiorescu, Gherea și Stere, istoric literar de prestigiu, dintr-o categorie de elită unde îi avem pe Paul Cornea, Al. Săndulescu, Ion Bălu, Mircea Zaciu, Dan Mănucă și alți câțiva, nu mulți, Z. Ornea a fost și
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
merg între extremele acestea, nu numai pentru a arăta cât de multe nuanțe se așază aici. Speranța mea este că politica externă va trece însă de critica politicii externe, de critica analitică a politicii externe, care să aspire la un junimism intelectual, inteligent față de politica externă românească, și va da mai puțină pondere spectacolului, de altminteri previzibil. Politica externă rareori are ceva spectaculos, are atât de multă rutină, mai ales în gesturile diplomatice, încât numai spectaculosul, acolo unde este, trebuie căutat
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
perioadă. Activitatea politică a junimiștilor a susținut-o prin articolele din „România jună” (1899-1900) și din „Tribuna conservatoare”, ziar al cărui redactor a fost din martie 1903 până în iulie 1904. Discipol al lui Maiorescu, B. a reprezentat una dintre speranțele junimismului de după 1890. Dar articolele sale de critică literară, rămase în pagini de revistă, ca, de altfel, și celelalte scrieri, sunt cu totul incolore și, adesea, fără opinii ferme. Maiorescian prin mimetism, este și el de părere că personalitatea unui artist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]