676 matches
-
volatilitate, despre noul oraș care necesită "o adaptare permanentă la nenumărate micro-ordini urbane diferențiate", ce devine "un megaspațiu neplanificat", în care spațiul urban fizic se întretaie și coexista cu cyperspațiul și cu hiperspațiul (orașul postmodern fiind unul complex, caracterizat prin juxtapuneri de spații, prin spații interpolate -introducerea unui spațiu străin în cadrul unuia familiar -, prin suprapuneri sau prin reconceptualizări ale unor spații familiare, adăugându-li-se interpretări și vizuni postmoderne care le schimbă complet semnificația lor istorică, inițială), a se vedea Mihaela
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ultimii 18 ani a fost o opțiune deliberată nu fortuita). Din păcate însă Bucureștiul își pierde viața de “cetate” și devine o imensă parcare, în cel mai bun caz un drive-in. Și dacă prin cetate înțeleg comunicare, prin parcare înțeleg juxtapunere de obiecte care nu relaționează. Locuințele se izolează tot mai bine cu garduri înalte și tâmplărie termopan în timp ce oamenii trec unii pe langă alții în fugă și în cel mai bun caz înlocuiesc cafeaua băuta în tihna cu un gest
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
cu mult conotațiile textului, minimalizându-l. Misterul morții lui Osiris, Craniul anamorfotic al lui Lucas Brunn, Androginul din manuscrisul Aurora Consurgens, bacanala de pe un vas grecesc, toate acestea cu greu își găsesc corespondențe pe măsură în text. Urmarea este că juxtapunerea de text și imagine lasă cititorului dorința nu atât de a revizui partea de ilustrație cât de a vedea îmbunătățit conținutul însuși al cărții pornind de la amănuntul grafic.
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
dimensiune pe care pictorul o ascunde cu multă abilitate. Dar dincolo de locvacitatea imaginilor însele, de voluptățile exilate pe care memoria imaginii o conservă subtil, cu o anumită perversitate chiar, natura barocă a albumului stă și în concepția sa grafică, în juxtapunerea tonurilor și a texturilor, în prețiozitatea reproducerilor și în excepționala calitate a fotografiilor realizate de Nicu Ilfoveanu și de Victor Bortaș. Iar alături de epica imaginii, de mistica subînțeleasă a formelor și de contrastele spectaculoase ale paginii în sine (alb-negru, cald
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
gingaș abator/ în care florile plâng în oglinzi/ cu lacrimi de sânge/ aidoma îngerilor/ din maramureșene colinzi." Este în viziunea poetică a domnului Grigurcu ceva din arta suprarealistă a unui Magritte sau Dali, unde abisalul ia forme reificate și stranietatea juxtapunerilor comunică o viziune profund personală asupra lumii, scăpată din chingile reprezentărilor convenționale. Dihotomia din titlu este consecvent subminată de corespondențele care alcătuiesc substanța acestor poezii. Gheorghe Grigurcu, Acul și steaua, Editura Charmides, Bistrița, 2001, 108 pag.
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
soi de coborîre la nivelul zero pentru regenerarea energiei creatoare. Sfidînd grandilocvența, ampolozitatea retoricii care celebrează un univers solemnizat din capul locului (un artificiu aplicat altui artificiu), se mulțumește a "aranja" segmente de real, generatoare de tensiune prin pura lor juxtapunere. A produce colaje cu ajutorul factorilor anodinului, din care țîșnește insolitul: " Îmi aduc aminte/ oamenii care treceau pe străzile din copilărie/ fotosinteza ferestrelor necunoscute/ acel amestec de tandrețe și neliniște care ieșea din ziduri/ cum cleiul la-ncheieturile prunilor/ și ziua
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
șocul cotidianului (important pentru imaginarul suprarealist) contează tocmai manierismul, pasiunea formei, simțul versificației; autorul nu mizează pe noutatea ideii, ci pe prelucrarea ei. Colajul de titluri sau de texte jurnalistice (a căror autenticitate e dovedită fotografic în volum) aduce surpriza juxtapunerii unei diversități de limbaje și situații, dar dovedește mai ales arta de a le compune, de a contrapune, de a rima, de a alterna și chiar de a evada din sfera lor. Tăieturile de ziar (titluri și subtitluri de tot
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
Astfel pot fi catalogate anume pleonasme, anume ilustrări imagistice ușor naive ce țin a explicita, a însoți, sensul textului cântat, ...sau progresiile episodice în recurență ale personajelor, drept procedeu simplist de basculare în timp. Dar aspectul de reportaj - plasarea în juxtapunere a desfășurarii muzical-dramatice cu imaginile din studioul de imprimare a peliculei sonore, acest paralelism constituie originalitatea însăși, o inspirație fericită, cea care face posibilă dezagregarea convenției fastidioase a spectacolului cântat, face posibilă implicarea și detașarea... drept atitudini într-un binevenit
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
izbucnit un scandal care ar fi trebuit să rețină atenția presei mult mai mult decât a făcut-o. Academia Română a publicat primele patru volume ale unui tratat de istorie a românilor. Sistemul adoptat de coordonatori este tot cel socialist, o juxtapunere de studii realizate de o multitudine de autori. Până aici nimic deosebit, metoda folosită poate fi acceptată sau nu; din nefericire însă se constată că au fost incluse în tratat studii datând din anii optzeci și chiar și din anii
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
atitudinea de adeziune sau de subversiune a naratorului. Regăsim jocul și în mînuirea ingenioasă a unor figuri narative precum focalizarea multiplă, descrierea focalizată și ambulatorie, în scena care întărește tematic oralitatea și devorarea în secvențele cu lupi și căpcăuni, în juxtapunerea dezinvoltă a registrelor diferite (uneori eroicul se învecinează cu burlescul, pateticul cu ironicul și zeflemeaua). Joaca și dezinvoltura se regăsesc și în juxtapunerea a două sau mai multe “moralitați” (învățăminte), care, opunîndu-se una alteia, invită la o lectură ne-univocă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
și ambulatorie, în scena care întărește tematic oralitatea și devorarea în secvențele cu lupi și căpcăuni, în juxtapunerea dezinvoltă a registrelor diferite (uneori eroicul se învecinează cu burlescul, pateticul cu ironicul și zeflemeaua). Joaca și dezinvoltura se regăsesc și în juxtapunerea a două sau mai multe “moralitați” (învățăminte), care, opunîndu-se una alteia, invită la o lectură ne-univocă a poveștii; astfel prima “Moralitate” la Cenușăreasa laudă bunul simț și frumusețea fetei și le propune ca model de urmat, în timp ce “Altă moralitate
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
există. Dimpotrivă, deși lungmetrajul se hrănește cu inovații scenice (realizatorul introduce chiar și un număr de păpușari, doar că marionetele sunt chiar personajele), există și inovații cinematografice în modul cum e filmat un număr de dans - unghiurile sunt extrem de numeroase, juxtapunerea oglinzilor, joc de umbre și de lumini, o cameră ale cărei mișcări sunt la fel de "coregrafiate" ca cele ale dansatorilor. Și Marchizul de Sade e tot un film bazat pe o piesă: cea a lui Doug Wright. Dar marchizul (Geoffrey Rush
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
simbolic - între femeia falică și vagina dentata. Prima ipostază e evidentă în scena când Dorothy îl amenință pe Jeffrey cu cuțitul, acesta ocupând prim planul și fiind luminat special pentru a fi evidențiat în cadru. A doua ipostază apare prin juxtapunerea a două cadre: de la buzele depărtate senzual ale lui Dorothy la o sculptură cu colți de lemn care atârnă pe peretele camerei lui Jeffrey. Din punct de vedere psihanalitic, s-a încercat deja o interpretare - a Laurei Mulvey - bazată pe
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
adaptat: "losers am fost, loseri rămânem" fanclub.ro). Loser apare în contexte de veritabil limbaj mixt, care amestecă fără ezitări româna și engleza � "Loseru� face cinste winnerului c-o berică or something" (computergames.ro), dar și în contraste stilistice, în juxtapunerea elementelor familiare cu cele standard-culte � "Acum, la faza cu manualele, sunt sigură că nu există manuale în lumea asta care să zică despre propria țară, națiune că sunt un neam de loseri" (aiudonline.ro). Apare și în texte moldovenești, în
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
Pavel Șușară au deschis, de curînd, o expoziție la Allianz -}iriac. Deși pot fi văzuți individual, cei doi artiști trebuie înțeleși împreună pentru că asocierea lor este mai mult decît o simplă juxtapunere într-un spațiui anume. Ea este o adevărată metaforă a unității și coerenței lumii, cel puțin a acelei lumi pe care artistul încearcă să o surprindă, iar privitorul o așteaptă întreagă și nealterată. Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
ar veni înapoi!". Vizual vorbind, filmul stă ceva mai bine, deși rasolul dat la filmări, care-au avut loc în patruzeci-și-nouă de zile, se cam vede. La nivel tehnic, dau bine o suită de gros-planuri filmate în continuitate sau o juxtapunere de planuri paralele în slow-motion care anunță începutul flashbackului. Dar, cu siguranță, nu m-aș aventura să vorbesc despre "realismul magic" al imaginii cum face Florin Mihăilescu (directorul de imagine). Mai mult, gafele de luminație sunt flagrante, mai ales când
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
chiar pe munci: ,sînt întorși ăia micii de pe munci" (p. 32) O discuție limitată la extragerea argotismelor nedreptățește totuși textul, neglijînd meritele sale stilistice cele mai relevante din punct de vedere literar: tonul sec, autoironic, ba chiar auto-sarcastic, asocierile imprevizibile, juxtapunerile vocilor, producînd, fără duioșii și sentimentalisme, un efect imbatabil de autenticitate și emoție.
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
imaginii: Hamlet și Yorick, Cristofor Columb și regina Isabela. Rushdie nu-și reprimă plăcerea de a jongla cu semnele trecutului, de a le reinventa. Parodia și pastișa, asocierile de bazar exotic iau locul umorului sec din narațiunile lui Julian Barnes. Juxtapunerea lumii orientale și occidentale dă culoare unică ultimelor trei narațiuni, acolo se dezlănțuie hazul nebun provocat de întîlnirea civilizațiilor și a mentalităților, jocurile de cuvinte și riscul aluziilor. Armonia sferelor și Vajnicul mi-au plăcut enorm tocmai pentru că reunesc în
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
elemente inovatoare, este experimentalismul regizorului. Camera se învârte amețitor în jurul avocatului sau procurorului, pe când martorii sunt filmați static, indiferent de starea de tensiune pe care o generează. Zoom-ul se face brutal și neașteptat, iar unghiurile de filmare asigură o juxtapunere a imaginii călăilor și victimelor. Problematizarea unor situații se face în principal prin intermediul unor astfel de artificii. Vezi cazul doamnei Bertholt, care își pierde casa pe care familia ei aristocratică o deținea de generații, și soțul, pe care îl dorea
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
îl știu îl țin minte. Iată de ce - enigmatic sau nu - Brâncuși e, astăzi, cel mai cunoscut român în lume. (După ce, prostește, îi luaseră un timp locul Nadia Comăneci și Ceaușescu. Aferim!) în spiritul aceleiași paradigme, am putea opera și alte juxtapuneri, de pildă cea de genul: Matisse-Pallady, dar, de ce nu, ludic, și una locală: Bejenaru-Hatmanu. Cum, tot așa, de ce nu: Coelho-Cărtărescu. Sau, Cărtărescu (fascinantul, paralizant de vizibil acum) - Stelian Tănase (romancier foarte rafinat, dar...) De ce Brâncuși și nu Paciurea? "De ce iubim
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
pentru pitorescul abaterilor, pentru trăsăturile de oralitate familiară care apar în discursuri: "nu știu ce e ăsta!? Am discutat când s-a înființat și am pierdut. Asta-i votul" (10.02). Oralitatea e vizibilă mai ales în sintaxă, manifestîndu-se prin incidențe și juxtapuneri: "Am să fiu foarte scurt cu motivele, ele sunt foarte multe" (14.02); Și, alături de aceste venituri provenind din câteva surse, dacă aș mai sta, aș mai găsi vreo câteva" (10.02). În enumerarea argumentelor apar conectorii colocviali: "Doi la
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
o existență liminară, la granița dintre absurd și revelație, dintre promiscuitate și sublim, într-un oraș pe care îl bănuim a fi București încărcat de toate contrastele atmosferei tipic balcanice. Stilistic vorbind, cartea prezintă aceeași tendință spre sinteza oximoronică, spre juxtapunerea paradoxală, pe care o întâlnim și la nivelul conținutului. Cuvintele se înlănțuiesc cu fluctuații și inflexiuni idiosincratice neașteptate, în timp ce formulările neologice tresar adesea sub zvâcniri, sub răbufniri, de sintaxă veche. Aflăm în paginile cărții, ca într-o adevărată arheologie a
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
urmă, ca și pentru istorie”; corect ar fi fost: „Sistemul monetar al lui Iulian este un alt valoros mijloc de control al surselor literare. Este un sistem monetar complex, care încă așteaptă cercetarea amănunțită pe care o merită... astfel că juxtapunerea literaturii și a monedelor poate fi la fel de utilă atât pentru numismatică, cât și pentru istorie”; p. 11: „Official representations have accordingly so small interest” - p. 41: „Reprezentările oficiale au, deci, un mare interes (sic!)”; corect ar fi fost: „Reprezentările oficiale
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
do major cumulează o experiență care se răsfrânge asupra Cvartetului de coarde în mi bemol major, op.22. nr.1, încheiat la 1 decembrie 1920. Câteva caracteristici transpar din partea întâi a Cvartetului în do major pe care le enunțăm: a) Juxtapunerea diatonicului și cromaticului, înterpătrunderea unor aspecte diferite, amplificate ca atare. b) Frecvența modulațiilor, care caută regiuni tonale îndepărtate, descriind o evoluție în cicluri. c) Ruperile de ritm interior dau dinamism acțiunii, împingând substanța tematică spre culminații succesive, subliniate în spirit
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
întrerupt de acele motive melodice de tip ornamental construite în jurul sunetului-pilon. Cu excepția intervalului de secundă mare, celelalte suprapuneri armonice intră în categoria intervale-lor consonante, de unde rezultă și caracterul secțiunii, puternic influențat de unison. Acesta ar constitui un alt exemplu de juxtapuneri ale isonurilor simple cu isonuri ornamentate, asemănător altor momente menționate în partitura Axionului. Ultima secțiune a compoziției, Più mosso, 90 conchide întreaga piesă într-o atmosferă meditativă. Relația dintre saxofon și cor devine una complementară, care are rolul de a
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]