143 matches
-
bogate detalii, unele abracadabrante. Cică în pivnițele bătrînei doamne Orzan viețuiește un pitic cocoșat. Fusese odinioară o fată frumoasă, susținea legenda, apoi, atinsă de un blestem, decăzuse într-un monstru murdar și urît mirositor, cu malformații congenitale. Era un moșneag lățos, aspru, nebărbierit, cu sprîncene groase, ce-i acopereau pleoapele, îmbrăcat în zdrențe, pătate cu uleiuri și vopsele, se mișca greoi prin hrubă, tușea și scuipa o flegmă galbenă. Își dăruia energia unor experimente, umbla după un panaceu, o pudră cu
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
asurzitor al morilor de oase, într-o mahala mirosind a lavandă turcită, bârfitoare, crăcănată, credulă, hâtră și bocitoare, sarcastică, peticită, cu cai mascați, liliachie, virgină amânată în care laptele s-a covăsit, curvă, crăcănată, soldățească, alcoolică, hoață, batjocoritoare, ucigașă, blândă lățoasă, înstelată cu coji de semințe, cu sânii pe burtă, cu sfârcuri celeste, perplexă, trecătoare și eternă, fidelă sieși Dar nu numai atât, doamnelor și domnilor, acest palid cetățean se întorcea acasă numai noaptea, trăgea perdelele și la lumina lămpii arzânde
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
marginea satului, pe drumul care ducea spre câmp. Stătea în fiecare zi sprijinit de un tei, cu genunchii strânși la piept și cu brațele încolăcite în jurul lor. Își sprijinea bărbia de genunchi și privea, pe sub claia de păr murdar și lățos, lumea trecând pe lângă el. Nimeni nu știa cum se aciuase prin sat, al cui era și de unde venea. Câțiva săteni se opriseră și-l întrebaseră cum îl chema, dar băiatul rămânea în continuare cu privirea ațintită absent în mijlocul drumului. Probabil
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
de Crăciun, pentru că istoria cu Președintele Americii are, în curînd, un an. Am uitat de joacă și de Luca și am rămas cu ochii în televizor. Pe două ecrane mari erau proiectate imagini ciudate cu Saddam. Un bărbat în vîrstă, lățos, cu barba mare și albă era căutat în gură, pipăit în cap, întors pe toate părțile. Priveam acest om al peșterilor și nu regăseam uitătura cinică și triumfătoare, arogantă și superioară a ferchezuitului dictator, terorist, criminal... Cu mustața perfect tăiată
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
stufoase acoperindu-i aproape privirea, se sprijină cu dreapta-n spadă și cu mâna stângă dusă streașină la ochi, pare a se uita În zări către trecut, acolo unde amintiri aproape șterse se ascund În negura veacurilor trecute. Câinele uriaș, lățos, cu blana verde, stă așezat cuminte la picioarele stăpânului său așteptând poate un ultim ordin pentru a se năpusti amarnic Într-o ultimă luptă, Într-o ultimă bătălie. Dar ecoul luptelor s-a stins. Timpul a trecut și totul s-
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
sau frate mai mare de cruce, avea niște urechi destul de late, ca de elefant, avea barbă, purta ochelari, fiindcă era miop, și avea o chelie simpatică, o rotoghilă de cap, înconjurat de păr negru, ca un dominican oriental și destul de lățos, spun eu acum. Pe vremea aceea nu știam nimic despre Ganesha, zeul indian cu chip de elefant, dar cred că în inconștientul meu Maharajahul se contaminase, totuși, de celebrul elefant-zeu. De la o vreme am știut, de altfel, că ar trebui
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
niște frați expatriați; sau ca niște cuprinse de ger (stol de) cucoară. Pe cer. Umbra În noaptea mare-mare s-a trezit între două felinare care atârnau de stâlpi foarte groși. A adormit între ele. Printre picioare-i treceau mari câini lățoși / ori / duioase cățele. Când iar a tresărit se află îmbrăcat în ceva brocat sau într-un caftan greu îmbinat din cele șapte belele. În jur râdea de el lumea aia tâmpă zornăind fel de fel de parai și lovele și
Poeme by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/10977_a_12302]
-
populării acestui „vis” cu prin „taina” nemuririi omnipotente. Nu numai „mâna nevăzută care l-a personaje și atitudini care izvorăsc din Rămas singur, barba lui Ruben devine tras în trecut” s-a purificat în această trăirile subconștiente ale unei eredități lățoasă, capul cornut, râsul hâd. revenire la realitate, dar și gândurile ancestrale, în care inimile s-au căutat și Destinul înamoratei Maria, ideală și disperate, solitare, autoironice ale s a u g ă s i t . A s t f e
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
boabe de mazăre împușcate de-un copil printr-o țeavă - un drum lung semănat cu ruine și distrugeri ș...ț de-a lungul căruia trecea, nu repede dar cu implacabila și irezistibila hotărîre a unei locomotive, îngrozitoarea nălucă cu părul lățos". în fiecare noiembrie, vînătorii pleacă la rendez-vous-ul anual cu ursul, pe care nici nu nădăjduiesc să-l omoare, ca într-un fel de procesiune rituală dedicată cruntei lui nemuriri. Iar ursul se prezintă și el la întîlnire, din motive pe
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
00-12.00, pentru că apoi se aglomera parcul. În urmă cu câteva luni, câinii au fost otrăviți. Unul, masculul, a murit. A mai rămas femela. Sursa noastră nu știe exact ce rasă erau. A declarat că erau de talie mare și lățoși, ceea ce trimite la o rasă asemănătoare ciobănescului caucazian sau mioritic. Ceea ce i s-a părut ciudat este că acel câine a dispărut în ziua morții lui Ionuț, odată cu camera de filmat din parcul cu aparate de sport. Declarația a fost
Managerul localului din Parcul Tei: Am avut doi câini. Au fost otrăviți by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70421_a_71746]
-
mușama care, Parmeniei, îi aduseseră pe loc aminte de creeația suprarealistă a pictorului expozant. Se așezaseră la una din mese, venise un fel de ospătară trăgând pofticios dintr-o țigară și-i întrebase cam răstit: - Consumați ceva? - Două beri, răspunsese lățosul... - Una!, i-o retezase Parmenia. - Bine. Una și-un pepsi - e bine, doamnă ? Ospătara, cu o ținută vestimentară de abia ieșită târâș dintr-o plantație sălbăticită de jnepeni și măceși, le adusese comanda și le trântise pe masă recipientele spunând
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
profunzime metafizică, începe să crească. Din categoria recalcitranților metafizici cărora le repugnă apucăturile unei gîndiri docile se numără și Sloterdijk. Deși stofa filosofului din Karlsruhe nu-i răzbate în înfățișare - după chip ești înclinat a-l lua drept un băcan lățos, prăbușit în comodități de pritaneu modern, care cu greu se smulge duminica spre a juca o partidă de petancă cu alsacienii de peste Rin, și asta numai dacă e atras de savoarea unui Burgunder rece -, rebelul acesta cu fizionomie de mops
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
făcut cu cei câțiva ciocălăi și vreascuri adunate de prin vecini, după ce se curăță copacii și se taie corzile la vița de vie. Cu ce ne-am ales, fa, Ano? Poate tu te-ai ales cu ceva, cu acești câini lățoși și plini de pureci... Lasă, fa, Antoneto, că n-a Început lumea cu noi și, după noi, potopul. Hai noroc! Să fim sănătoase și să ne bucurăm de câte o zi ca asta, cu soare blând și Înconjurate de „iarba
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de roșii cu ceapă. Mâncăm toți trei salată de roșii cu brânză și bem ceai. Sunt pregătit să fac turul meu zilnic pe străzile din jurul casei. ,,Oligofrenule!,, Îmi strigă o puștoaică obraznică, care duce de zgardă un câine negru și lățos. O cunosc, locuiește lângă Policlinică. Nu-i răspund: Îi arăt cerul și pantalonii mei de clown. Largi și Încăpători, ca la circ, acolo unde clownii Își vâră În ei instrumente muzicale, animale, baloane... ,,Ai dinții stricați. Du-te la dentist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și umezi, ca ai unei căprioare, Kawabata, pricepi? Din seara aceea, de când ne-am despărțit, schimbând numerele de telefon, am știut că m-am Îndrăgostit de Ema, și abia așteptam să o revăd. -Dar era căsătorită. -Și ce dacă, berbec lățos, ce, inima ține cont de certificatul de căsătorie? Încet, Încet, cu Întrebările lui Kawabata cu tot, memoria lui Antoniu, descarcă trecutul cu repeziciune, precum țâșnesc dintr-o armă gloanțele, la o simplă apăsare de trăgaci. Mă Îndrăgostisem, și eram pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ochii minții... N-ai să râzi, sper într-una dintre povești eram rege... Și cum mă plimbam eu așa, prin regatul meu, cu cavalerii mei, într-o zi ploioasă, pe o cărare plină de noroi, zăresc o mogâldeață... Murdară, desculță, lățoasă... și care mă roagă să o iau la castel, că îi e frig și e înfometată, și mie, ca rege mi se face milă că sunt un rege cu milă față de supușii săi!... o salt pe cal și o duc
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
într-un cătun apropiat cineva împușcase un lup alb. Un animal neobișnuit de mare, îl văzuseră; lat în ceafă și în spate, cu labe puternice. Părea un câine uriaș, de stână. Dar nu, era un lup alb! Câinii ciobănești erau lățoși, cu boturile mai groase și, mai toți, cu cozile retezate. Era, poate, un animal răzleț. Perechea lupoaicei răpuse de Vânător. Înainte să se crape de ziuă, de undeva, din depărtare, s-a auzit un urlet prelung. Înfundat, parcă din altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în cap și din cap pe carte în tăcerea complice a toamnei. Și eu citeam până uitam de mine în cea mai îmbietoare și mai confortabilă bibliotecă din lume. Trecea nea Gheorghe al Rozichii și eu mă ascundeam sub tufănicile lățoase, galbene, roșii, liliachii. Amicul Aurică Vintilescu, repetent înrăit, un fel de Trăsnea din Trăsnitu, mă semnala cu un fluierat scurt din apropiere. Nea Gheorghe cosea otava grasă încă neatinsă de brumă și dă cu ochii de mine. Își dă pălăria
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
ispitește pe acest bard clădit pe exaltarea senzoriului. Zborul, despicarea, lumina sunt percepțiile d-sale favorite, în timp ce ideea se consumă în fatala-i combustie: „ideea sfîrîie ca o lumînare” (Între două lumi). Harul însuși e transpus în materie primitivă: „ochi lățos plecînd de la sine / adîncindu-se / în mijlocul cîmpiei, / ochi cu rădăcini - / pom putrezit gătit cu vedenii” (Har). Precum la Blaga, Dumnezeu este echivalat cu o întoarcere la primordiile agreste, la un mioritism reflex. Iată ce-I relatează poetul, identificat cu o ciobănie
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
facem pe plac! Aduceți prințesa să-și ia rămas bun de la iubitul său, care vrea să plece! - Mă duc eu, Majestate! spuse grăbit căpitanul Zefir care plecă spre Turnul Vânturilor Turbate. Când ajunse în turn, rămase stupefiat de ce văzu: tâlharii lățoși, deși erau înlănțuiți și nu se puteau arunca asupra prințesei, o spurcau pe biata fată cu vorbe murdare: - Uite, bă, că bucățica-i bună! - Mișto fătuca! Ce i-aș face, cum stă ea aplecată! Chiar dacă plânge. - Ia suflă-i, bă
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
către cartierul general: - Crau! Crau! Craaau! Ce să mai spunem că la palat aceste zvonuri se amplificau, cioroipanii de gardă rotindu-se mereu în stoluri, în cârâieli asurzitoare. Majestatea Sa Iarna, care asista la un concert de jazz al vânturilor lățoase, se enervă la culme la auzul acestor cârâieli, spunându-i unui Fulgoi: - Ia vezi, ce-i cârâiala de-afară? Dar n-apucă să-și termine vorba că în salonul de gheață albastră, unde avea loc concertul, intră val-vârtej, călare pe
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
tai bucățele! Matahalele râdeau în hohote: - Mușcă, babo, mușcă! Mușcă! - Destul, zise Iarna, ridicând mâna. Stânga-mprejur, vă luați luptătorii și la atac! Namilele se buluciră la ușă, alergând fiecare după luptătorii din subordine. Când sosiră toate trupele, câteva Vânturi Lățoase sunară din trompete semnalul de atac. Împărăteasa coborâ din palat, strălucind în toată splendoarea sa. În mâna dreaptă ținea harapnicul plumbuit, iar în stânga sita fermecată prin care sufla ninsori cu fulgi mari și grei. Era îmbrăcată în frumoasa rochie albă
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
umeri i-atârna, fluturând, o mantie violetă strânsă pe talie cu o cingătoare din bucăți de gheață sclipitoare, ferecate în montură de argint. Când o văzură, luptătorii rămaseră hipnotizați și se pomeniră strigând: - Trăiască frumoasa noastră împărăteasă! - Uraa! Uraa! Vânturile Lățoase sunau din trompete, iar împărăteasa... nu pășea, ci plutea pe deasupra luptătorilor fluturându-și pletele și faldurile mantiei cu borduri de cristale sclipitoare. Într-o clipă trecu în revistă trupele și ordonă generalului Prăpădenie să-nceapă marșul. Aici trebuie să precizez
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
văzduh, la orice înălțime, ca să nu se obosească. Astfel că ea putea zbura precum păsările, cu slujitorii săi uriași, și soldații lor, chiar mai repede decât avioanele, în funcție de situațiile de luptă. Și așa se înșirară coloanele de Fulgoi și Vânturi Lățoase, luptătorii lui Viscorilă, alături de nespălații nori vineți, în frunte cu burtosul Nor Vânăt. Veneau în urma lor fioroșii Ghețieni conduși de vrăjitorul Ger Sticlos. În spatele formațiilor de luptă plutea Iarna, având în dreapta sa pe generalul Prăpădenie. Alaiul de luptă zbura în
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
mii de kilometrii în jur. Când ajunseră în țara lui Soare-Împărat, se năpustiră asupra bogatelor ținuturi, distrugând sclipitoarele grădini și livezi. Mai întâi seninul cer se acoperi cu mantale zdrențuite aruncate de burduhănoșii nori vineți și cele cenușii ale nespălaților lățoși. Apoi, la comandă, toți Fulgoii începură să arunce cu bulgări de zăpadă, pe care Viscorilă îi spulberă în casele oamenilor, pe copacii verzi și pomii înfloriți, în ochii oamenilor, troienindu-le casele, mașinile, orbindu-i și înghețându-i. Intrară în
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]