49 matches
-
realitate sau mi se continuă visul. -Da, da, Dumnezeu!- repetă el. Stai tu jos aici să vorbim...Vaca ta am găsit-o eu și am legat-o de o tufă lângă poiană, așa că nu mai fi îngrijorat!. Am privit printre lăstăriși și mi-am zărit vaca, rumega la umbra tufanului. -Și ce cauți aici în pădure, Doamne?- l-am întrebat eu. Nu mi-a răspuns; l-am privit mai atent și semăna cu un om din sat. Avea o barbă albă
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
deja matura Ce-bătrânește într-o clipă ca-ntr-un ceas. Secundei lumii tale nu îi cunosc măsura Și nu pot să îi vin din urmă pas cu pas ... Eu sunt cel verde, cel fraged, cel lăstar Ce-abia am lăstărit la margini de livadă, Tu ești o creangă veche cu frunze de pojar, Eu cresc, tu te usuci și ești a vremii pradă ... Eu sunt abia o adiere pe-o stâncă-n larg de mare, Abia adii și pletele mi
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Dialoguri_lirice_raluca_nicoleta_bocu_s_romeo_tarhon_1343019065.html [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
românești și universale. Bucureștiul - școala formării ca Om și ca Scriitor - i-a servit ca teatru de operațiuni și câmp de luptă în domeniul culturii, ca redactor Radio România și ca jurnalist, dar a constituit și pepiniera în care au lăstărit primele romane. “În mijlocul tumultului bucureștean, eu trăiam și scriam ca într-un trun de fildeș sau, mai bine zis, ca într-un cătun. O fi fost bine sau rău, nu știu. Dar aș minți, dacă nu aș spune că am
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_celor_patru_maini_cronica_literara_la_cartea_melania_cuc_si_menut_maximinian_cartea_cu_coperti_de_sticla_c.html [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
cămașă via Iubire doar din trei culori Și din durere și din doruri În țipete de dor și vis Purta-voi mort și în onoruri Cămașa Mirelui ucis Pe crucea neamului din neamuri Ce din al stirpei mele neam Ați lăstărit pe groase ramuri Și din pământ ram după ram; Pe toți vă chem la judecată De ieri, de azi, de mâine. Tot Ce nu s-a mântuit vreodată Voi mântui chiar eu, cât pot..! Referință Bibliografică: Mă doare țara / Romeo
MĂ DOARE ŢARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ma_doare_tara_romeo_tarhon_1374405362.html [Corola-blog/BlogPost/340505_a_341834]
-
și interpretarea sa publicul, grupuri de dansatori își băteau călcâiele mai ceva decât dansatorii lordului irlandezo-american Michael Flatetly, lumea din jur mă încuraja și chiar aplauda și pe mine că reușeam să strivesc cu călcâiul niște coropișnițe și gândaci ce lăstăreau intervalul tribunei exact în dreptul meu și eu ca să nu par temător la gângănii îmi oțelisem voința și făceam pe viteazul exact în ziua când ei aduceau prinos libertății și eroismului bravilor lor părinți fondatori, George Washington, Benjamin Franklin, Thomas Jefferson
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ziua_americii_la_lansarea_revistei_piatra_craiului_.html [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘOAPTE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit de la subsuoara pământului reavăn îmbătat de aroma verdelui mugurele devine sângeriu rupe văzduhul spre soarele-amorez amețit de lipsa gravitației nu aude glasul topit al ciocârliei aș tăia frunza și floarea și brațele purtate de vânt dar
ŞOAPTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Soapte_elena_spiridon_1363969377.html [Corola-blog/BlogPost/345349_a_346678]
-
căci nu aceste sugestii răzbăteau din poezia și proza scurtă conținute în cărțile amintite. Și nu m-am înșelat. Dar n-am intuit însă suficient de inspirat cât de afectuos și de generos poate fi omul (din care, evident, a lăstărit și poetul) Ionel Căpiță. Mai întâi m-a copleșit voinicia trupească a scriitorului basarabean, adiționată de cel mai limpede albastru zămislit în ochii unui bărbat. L-am și invidiat pe loc, cu voce ridicată, referitor la acest presupus privilegiu al
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 by http://confluente.ro/Un_clinchet_de_dor_din_dreapt_gheorghe_parlea_1375296722.html [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
privighetorii scris fin ca borangicul, din curcubeu grăunțul ce-nfloare mozaicul. „Și-aici, grăiește magul, votivului icoana: Să fiți de-a pururi tineri! Cum să-ți zidesc Izvana ce-acum îți alăptează - os mușatin - coconul? Din care cântec chipul să-i lăstăresc isonul?” „Din coasta mea zidește-o dând dorului merindeni, cum numai codru-mi cântă și-n veac și-n pretutindeni. Cât despre ochi ascunde-i izvor de kalimere, cel ce-a purtat lumina i-ajunge o cădere.” BALADA VIEȚII FĂRĂ DE
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
de rău, căci asta este rostul tău, melancolia s-o răpui. La tine n-am venit de mult, deși atâta te iubesc, tot tânără tu ai rămas, iar eu mereu mă ofilesc. Dar voi veni la primăvară, pe când copacii-ți lăstăresc, și poate tot la fel ca ei, învăț și eu să-ntineresc... Titina Nica Țene Referință Bibliografica: Pădurea, poezie de Titina Nica Țene / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1024, Anul III, 20 octombrie 2013. Drepturi de
PĂDUREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Padurea_poezie_de_titina_nic_al_florin_tene_1382258738.html [Corola-blog/BlogPost/352486_a_353815]
-
de rău, căci asta este rostul tău, melancolia s-o răpui. La tine n-am venit de mult, deși atâta te iubesc, tot tânără tu ai rămas, iar eu mereu mă ofilesc. Dar voi veni la primăvară, pe când copacii-ți lăstăresc, și poate tot la fel ca ei, învăț și eu să-ntineresc... Titina Nica Țene Referință Bibliografica: Pădurea, poezie de Titina Nica Țene / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1017, Anul III, 13 octombrie 2013. Drepturi de
PĂDUREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Padurea_poezie_de_titina_nic_al_florin_tene_1381685202.html [Corola-blog/BlogPost/352435_a_353764]
-
ancestral, poetul năzuiește să găsească ( într-un târziu) sursa originală a spiritului. Spontaneitatea, imaginația creatoare scot în evidență semnificații distincte ce-și pun pecetea asupra expresiei poetice. „Fraza poetică este cea care conferă cuvintelor adevărata valoare estetică, în exercițiul creației." „lăstărind de iubire”; „focul cu același surâs de copil”; „glasul de argint ca un drum spre neuitare”; „cerul ghemuit într-o floare enormă”: „inima ăși face cuib / pentru altă zi și mereu aceeași”; „mi-a rupt respirația în mai multe segmente
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_volumul_undeva_la_poarta_ra_valentina_becart_1342944454.html [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
caval. Eu priveam la stele și mi se părea că jucau în ritmul cântecului. Lemnele erau puse în bătătură, pentru că din ele vroia tata să facă o casă. Casă nu au ajuns niciodată, ba, din cauza cântecului din caval, începuseră să lăstărească, se trezise în buștenii tăiați viața. Și azi mă urmărește cântecul din caval al moșului. Chibrituri nu se găseau, dar moșul lui Ilie al Ioanei ținea în vatra casei lui sărăcăcioase focul întotdeauna aprins. Învelea cărbunii în cenușă și împrumuta
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 by http://confluente.ro/_drumul_spre_suflet_saufe_al_florin_tene_1392788823.html [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
realitate sau mi se continuă visul. -Da, da, Dumnezeu!- repetă el. Stai tu jos aici să vorbim...Vaca ta am găsit-o eu și am legat-o de o tufă lângă poiană, așa că nu mai fi îngrijorat!. Am privit printre lăstăriși și mi-am zărit vaca, rumega la umbra tufanului. -Și ce cauți aici în pădure, Doamne?- l-am întrebat eu. Nu mi-a răspuns; l-am privit mai atent și semăna cu un om din sat. Avea o barbă albă
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426930140.html [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
înconjurate de arbuști stufoși, se zăreau deja zidurile unui fel de conac, distrus parțial, după toate aparențele, de un incendiu. Arbuștii aceia, după felul cum erau aliniați, păreau să fi alcătuit cândva un gard viu îngrijit, dar, lăsați de izbeliște, lăstăriseră la voia întâmplării. Martin venise cu ideea să dăm mai întâi pe la cireși, să ne luăm grija de pe cap, spusese, să vedem dacă nu cumva alții înaintea noastră or fi umflat potul. Aleea pe care apucasem spre așa-numita fermă
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1491751360.html [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
acum o jumate de veac, bicicleta închiriată cu ora. Era coadă mai mereu la solicitări și luam de la gură pentru a ne satisface moftul. Cinci lei ora, patru lei pâinea, dar ce mai conta pentru noi copiii, care abia atunci lăstăream pentru a descifra lumea în care ne născusem? Să fi avut 10-11 ani, am procedat în consecință și la o „căzătură” cineva a „umblat” în gentuța cu scule, șterpelind patentul. Pe care nici măcar nu-l văzusem (o fi fost, n-
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Despare_imprumutul_cartilor_.html [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]
-
percutantă rubrică din cotidianul craiovean Cuvântul Libertății), că precizia și rigoarea (deprinse din studiul științelor exacte, în secția reală a Colegiului Național ,,Nicolae Bălcescu/ Carol I’’ din Craiova), luciditatea și spiritul critic, moștenit pe linie maternă, sensibilitatea și simțul liric, lăstărite pe linie paternă, constituie temelia, cariatidele, arcadele, grinzile și bolta tuturor demersurilor sale de profesionist și patriot, de om în Agora unui timp istoric mereu viclean, terorizant, hulpav. 3. Kalokagathia Dacă în prima tinerețe - pe care și-o autodefinește drept
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * by http://uzp.org.ro/lansari-editoriale-la-targul-de-carte-gaudeamus-craiova-ovidiu-ghidirmic-la-sfantul-botez-al-academiei-romane/ [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
pașii ni se numărau! Pentru paza și purificarea făpturii făceam crucea -n cerul gurii Doamne! limba Te rostea așa Inimile Te purtau, mintea clară Te știa! Credința transmisă pe ascuns, în taină sau la vedere de părinți și bunici, a lăstărit vertiginos, cu mare forță în sufletele copiilor și tinerilor! O tainică dorință bazată de această dată și pe ultimele descoperiri științifice din fizica cuantică ce stimulează generațiile actuale la practicarea credinței, simțământul, nevoia de a se manifesta fiind elocvente în
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1461652087.html [Corola-blog/BlogPost/384989_a_386318]
-
avânt Atins doar de bărbat adevărat cu gândul sfânt Te coboară în galop de stea spre piatră În pământeană încarnare, cu ofilire botezată Pe tine, cel care trăiești secundele ca cerbii Și respiri prin arbori, prin blândețea ierbii Călcată-nestrivită, tăiată, lăstărită cu sârg Sălbatecă, dezlănțuită ca mine care strâng Cu tine în brațe nemărginirea, plaiurile cerești Mă desprind, voalurile-mi cad, mă recunoști. Eu iarbă, eu arbore, eu ardere în lut Înțelepciunii tale , posibil tainic început. DE TE DUCI SPRE DEVENIRE
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363249933.html [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
peste rouă În foșnet de lumină să te îmbraci cu zori. Zidind iubirii vaste catedrale printre nori. Eu te aștept demult, în Valea trandafirilor S-aprindem ritualic, lumini împlinirilor. BINECUVÂNTAT NAUFRAGIU Cum semințele perpetuu zidesc veșnicia Sacrificate, topite-n lut lăstăresc rodnicia Tot astfel, sevă crudă ne colindă, ne hrănește Până ne umple de trăiri, ne înțelepțește Deodată, harpa secretă sigiliul a rupt Ca o geometrie vie, a echilibrului sfânt Cântece zămislitoare noi straie -mi țes Si mă trezesc ca într-
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363249933.html [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
La mulți ani ție, femeie, Iconiță-n mir și riduri, Ție, maică dumenezeie, Ană din grosimi de ziduri! La mulți ani, bătrâne, ție, Pentru cât înduri și-ndură Trista voastră seminție Rupând hrana de la gură! La mulți ani ție, copile, Lăstărind din rădăcina Din pământ de negre zile Care și-au pierdut lumina. La mulți ani ție, bărbate, Trist Manole și trist bace, Te căiește și te zbate Și carpat din nou te face! La mulți ani țară ce-și duce
GRUPAJ LIRIC PENTRU ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1480504923.html [Corola-blog/BlogPost/379222_a_380551]
-
La mulți ani ție, femeie, Icoană de mir și riduri, Ție, maică dumenezeie, Ană din grosimi de ziduri! La mulți ani, bătrâne, ție, Pentru cât înduri și-ndură Trista voastră seminție Rupând hrana de la gură! La mulți ani ție, copile, Lăstărind din rădăcina Din pământ de negre zile Care și-au pierdut lumina. La mulți ani ție, bărbate, Trist Manole și trist bace, Te căiește și te zbate Și carpat din nou te face! La mulți ani țară ce-și duce
LA MULŢI ANI, ROMÂNI! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 by http://confluente.ro/La_multi_ani_romani_romeo_tarhon_1356800763.html [Corola-blog/BlogPost/341510_a_342839]
-
Și, totuși, subconștientul îmi dă ghes să nu închei acest volum: ,,Leni Pințea-Homeag. 45 de ani pe rug”, înainte de a aduce în lumină încă o corolă de gânduri lăstărite în spațiul de taină al ultimelor cinci săptămâni: în arcul de lumină ce îngemănează data nașterii poetului fără de pereche, Mihai EMINESCU, 15 Ianuarie 1850 - declarată Ziua Culturii Naționale -, cu aceea a venirii pe lume, la Hobița (Peștișani, Gorj), a părintelui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/dan-lupesculeni-epilog-deschis/ [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
îi urmărește lecturile sale particulare. Prietenul său Tunică nu voia să audă de citit și mergea destul de des acasă la mama sa și nu prea îi plăcea munca de la brigadă. Astfel că Suman era mai întotdeauna singur căci campania de lăstărit la vie încă nu începuse. Cum arăta Cocuța? Cocuța era o fată zveltă, nu prea înaltă și care era mereu în continuă mișcare. De câte ori trecea pe lângă Suman îi trăgea câte o palmă peste cap sau îl îmbrâncea așa prietenește. Băiatul
COCUŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Cocuta_mihai_leonte_1355646627.html [Corola-blog/BlogPost/351722_a_353051]
-
la mânăstire maica Eprahia la spălat rufe și o luase și pe ea. Soarele se revărsase peste roua ierbii și Veronica fugea ca nebuna desculță prin iarba umedă, avea o rochiță albă de borangic și fugea ca un îngeraș printre lăstăriși. „Maicăăă, o striga mama Ana, să nu te rătăcești că pe-aici sunt căpcăuni!” „Și cum sunt căpcăunii, mamă?” - întreba ea plină de naivitate. „Nici oameni, nici fiare!” - glumea mama Ana. Dar Veronicăi nu-i era frică, a luat-o
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398768900.html [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
și răbdătoare” la injustiția și strâmbătatea vremurilor și oamenilor - în care ai fi putut excela, pe atât de aproape și familiar părea a-ți fi domeniul și chemarea, ai evidențiat cu devotată aplecare sămânța „răului și pustiului” din noi, care lăstărește pe mai departe, ne ultragiază și ne înfierbântă sângele, pregătindu-ne parcă pentru un perpetuu și blestemat conflict între noi, fiii aceleași mame! Nu pot uita gesturile tale de prietenie sinceră, compasiune, persuasiune și solidaritate față de cei care aveau necazuri
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Scrisoare_catre_ion_dorel_enache_andreiasi.html [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]