32 matches
-
Delos, ceea ce reprezenta o catastrofă economică pentru megarieni. Timp de 2 ani, spartanii au refuzat să le acorde sprijin corintienilor și megarienilor pentru a porni un război împotriva Atenei. La Atena, Pericle a convins adunarea cetățenilor că o confruntare cu lacedemonienii era inevitabilă, și că momentul era favorabil Atenei. În 432, spartanii le-au trimis atenienilor un ultimatum prin care cereau să ridice asediul Potideei și să anuleze decretul contra Megarei, să redea autonomie completă cetăților din Liga și să-l
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
înaintea celei de la Salamina). Armata greacă era alcătuită din cca 7.000 de oșteni trimiși de către cetățile aliate. După Herodot și Diodorus Siculus armata aliată era alcătuită din următoarele forțe: Diodorus sugerează că în bătălie au intrat 1.000 de lacedemonieni și alți 3.000 de peloponeziaci, adică un total de 4.000 de oameni. Herodot întărește această cifră într-un pasaj, citând o inscripție de-a lui Simonide care spune că acolo erau 4.000 de peloponeziaci. Cu toate acestea
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
nu există nici un motiv să punem la îndoială că au participat în rolul lor tradițional de slujitori armați ai fiecărui spartan. Altfel, cei 900 de oșteni 'pierduți' de Herodot ar fi putut fi perieci, regăsind astfel cei 1.000 de lacedemonieni ai lui Diodorus. Ambiguitatea exprimării lui Diodorus (cei 1.000 de lacedemonieni includeau cele 300 de spartani?) nu ajută la clarificarea acestei probleme. La un moment dat, el spune "Leonidas, când a fost numit în fruntea oastei, a anunțat că
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
rolul lor tradițional de slujitori armați ai fiecărui spartan. Altfel, cei 900 de oșteni 'pierduți' de Herodot ar fi putut fi perieci, regăsind astfel cei 1.000 de lacedemonieni ai lui Diodorus. Ambiguitatea exprimării lui Diodorus (cei 1.000 de lacedemonieni includeau cele 300 de spartani?) nu ajută la clarificarea acestei probleme. La un moment dat, el spune "Leonidas, când a fost numit în fruntea oastei, a anunțat că va lua cu el doar o mie de oameni". Mai târziu însă
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
de spartani?) nu ajută la clarificarea acestei probleme. La un moment dat, el spune "Leonidas, când a fost numit în fruntea oastei, a anunțat că va lua cu el doar o mie de oameni". Mai târziu însă, spune " Erau acolo lacedemonieni o mie, și cu ei trei sute de spartani", zădărnicind eforturile de lămurire. Relatarea lui Pausanias corespunde cu cea a lui Herodot (pe care probabil o citise) și în plus oferă numărul de locrieni, pe care Herodot nu-l estimase. Aflați
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
6.000 de oameni care adăugați celor 5.200 de soldați ai lui Herodot ar fi ridicat totalul la 11.200. Mulți dintre istoricii contemporani, care îl consideră pe Herodot mai de încredere, îi adună pe cei 1.000 de lacedemonieni și 900 de hiloți la totalul de 5.200 ai lui Herodot ca să obțină 7.100 sau 7.000 de oameni, ignorându-i pe melienii lui Diodorus si locrienii lui Pausanias. Cu toate acestea, este doar un punct de vedere
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
IV-lea î.e.n.), precizează că principalul suspect este îndepărtat din oraș sub pretextul de a fi oprit pentru sine „o femeie care trecea acolo [în Aulon] drept o femeie foarte frumoasă, dar care era acuzată de a-i corupe pe Lacedemonienii, tineri și bătrâni, care veneau la Aulon”. Era cel mai probabil vorba de o hetairă. Începând cu secolul al III-lea î.e.n. cel puțin, odată ce mari cantități de monede străine au început să circule în Laconia, Sparta a intrat definitiv
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
1500 î.Hr. de coloniștii din Psofida (Arcadia). În anii următori insula a fost cucerită de Arkisios, regele Cefaloniei. Mai târziu a ajuns în posesia lui Ulisse, fiul lui Laertes, regele Itacăi. În timpul războaielor persane a fost când neutră, când aliata lacedemonienilor, iar mai târziu a făcut parte din Liga Ateniană. În timpul campaniei lui Filip în Grecia Zakynthos a căzut în mâinile macedonienilor, iar mai târziu ale romanilor, care în anul 146 î.Hr. au încorporat-o în districtul roman Ahaia, împreună cu Epirul
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
către Elena datează din al doilea sfert al secolului VII î.Hr. Tarentum a fost fondat în anul 706 î.Hr. Trebuie ca fondatorii să fi vorbit deja dialectul laconic. Au supraviețuit multe documente din statul Sparta, ai cărui cetățeni se numeau lacedemonieni, după numele văii în care locuiau. Homer o numește "Lacedemon scorburos", deși se referă la o perioadă predoriană. Poetul spartan din secolul VII î.Hr., Alcman, folosea un dialect pe care unii îl consideră a fi predominant laconian. Filoxene (Philoxenus) din
Limba greacă dorică () [Corola-website/Science/307330_a_308659]
-
de atenianul Alcibiades în anul 408 e.A. După bătălia de la Aigos-Potamos și cucerirea Atenei de către spartani, Războiul Peloponeziac s-a sfârșit, iar spartanul Lisandros a forțat cetatea să alunge garnizoana ateniană și să primească asemănător tuturor cetăților Greciei, un comandant lacedemonian, adică un "harmostes", investit atât cu puteri civile cât și militare. Cleandros era "harmostes" la Byzantion în anul 401 e.A, atunci când cei ""zece mii"" de mercenari greci, care participaserâ la războiul dinastic din Persia, au ajuns în retragere pe coastele
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Tânăr, dușman neîmpăcat al perșilor și al lui Hippias. Întorsîn patrie, însoțit de numeroși soldați, el este ales pe dată strategos al tribului său din Atica. Dar și atenienii luau în acest timp cu înfrigurare măsurile necesare, cerând ajutoare de la lacedemonieni (care n-au putut veni din cauza unor opreliști religioase) și de la plateeni care s-au raliat celor 9000 de soldați cetățeni cât putuse Atica să strângă. Polemarhul din acel an faimos, 490 î.H., era Callimachos, un om ponderat, care
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
insistenta cerere de ajutor a unei ambasade sosite din partea Atenei, Megarei și Plateei, abia atunci guvernământul laconian s-a decis să trimită trupe dincolo de Istm. Aceste contingente erau formate din cetățeni spartani și perieci, ajutați de hiloți; la trecerea Istmului, lacedemonienii au fost ajunși de alte trupe sosite din Pelopones, din Eubeea și din nordul Greciei.Baza armatei lui Mardonios era stabilită la Teba. Aici, pe malul stâng al fluviului Asopos, generalul persan a construit o puternică fortificație în așteptarea atacului
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
austeritatea, rigoarea. Zadarnic am căuta în Eseuri elogii la adresa Atenei. în schimb filosoful nu pierde nicio ocazie să exalte meritele Spartei, care-i învață pe supușii ei ce înseamnă autonomia și capacitatea de a sta pe propriile picioare. Povestea copilului lacedemonian care preferă să moară cu pântecele sfâșiat decât să mărturisească faptul că a ascuns o vulpe sub tunică propune o variantă emblematică pentru celebrarea bravurii, a vitejiei, a eroismului cotidian - virtuți austere care definesc soclul eticii exigente a lui Montaigne
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care ar fi obiectul unei intenții satirice din partea celorlalți participanți la dialog și chiar din partea lui Plutarh 3. Mai Întâi, trebuie să spunem că nu avem alte lămuriri asupra identității personajului decât cele cuprinse În dialog (adică foarte puțin: este lacedemonian, Întors tocmai dintr-o călătorie În Egipt și În țara troglodiților, se Îndeletnicește cu studiul istoriei „În ideea că aceasta oferă subiecte filosofiei a cărei Încununare, după propria lui expresie, e teologia” (410 b). Există mai multe elemente care ne
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ghid arheologic În care sunt semnalate opt monumente ale complexului. Acest ghid delfic a fost adesea comparat de specialiști cu informațiile din Cartea a X-a a operei lui Pausanias, Călătorie În Grecia. * Primul monument vizitat este cel al navarhilor lacedemonieni, un exvoto oferit de spartani, la propunerea lui Lysandros, după victoria navală de la Aigos-Potamoi (405 Î.Hr.). Grupul statuar reunea nu mai puțin de 37 de statui, descrise competent și comentate de Pausanias (X, 9, 7-10). Din nefericire, luând ca
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
au fost, de fapt, considerabile; cu toate acestea, știi bine că aici șla Delfiț, Încă din vechime, multe oracole erau exprimate și În proză. (B) Unele se refereau la evenimente care Încă nu se Întâmplaseră. Să luăm un exemplu: atunci când lacedemonienii, dacă dăm crezare povestirii lui Tucidide, l-au consultat pe Zeu cu privire la războiul Împotriva Atenei, el le-a prezis victorie și dominație, adăugând că, În ceea ce-l privește, le va da ajutor, fie că va fi, fie că nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de autoritățile romane pentru explorarea Insulelor Britanice. La Întrunirea de la Delfi sosește din Britania, În drum spre casă, adică Tarsos. - Ammonios, „moderatorul” dialogului, nimeni altul decât magistrul lui Plutarh, care luase parte și la dialogul De E apud Delphos. - Cleombrotos, lacedemonian de origine, călătorise mult prin Egipt și Etipia, „dar nu pentru a face comerț, ci din simpla dorință de a vedea lumea și de a afla lucruri noi”. Prin concepțiile sale, pare a da glas Înseși opiniilor lui Plutarh. - Lamprias
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Pythice, pe vremea lui Callistratos 1, doi cucernici bărbați șhieroiț, sosiți din direcții opuse ale Pământului, s-au Întâlnit Întâmplător la Delfi. Ei erau Demetrios, om de litere șgrammatikosț, care se Întorcea din Britania la Tarsos, la el acasă, și lacedemonianul Cleombrotos. Acesta călătorise mult În Egipt și prin ținuturiletroglodiților 2, pentru ca apoi să navigheze În largul mării Erythrea 3; dar nu pentru a face comerț, ci din simpla dorință de a vedea lumea și de a afla lucruri noi. Avea
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
întărirea trupului și câștigarea sănătăței nu numai în veacurile întunericului, ci și în veacurile luminate. Cu desăvârșire prețuită și întrebuințată au fost la toate acele popoare, care, prin puterea trupului și agerimea duhului, au câștigat o deosăbită faimă. Indienii, egiptenii, lacedemonienii, parții, sciții, tracii, grecii și romanii, toate aceste popoare alergau la scăldători răci spre a-și întări trupul și a-și câștiga sănătate. Mai toate aceste popoare erau, prin aspre legi, îndatorite de a să scălda în apă răce. Macedonenii
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
totul personale, unde ar putea, din belșug, să cheltuiască pe femei și pe orice altceva ar pofti”. Zgârcenia și dorința de a cheltui banii câștigați pe căi ascunse pot fi de asemenea caracteristici pe care Platon le-a remarcat la lacedemonieni, alături de disprețul pentru tot ce ține de spirit. Cetățenii din cetatea timocratică nu vor mai respecta legea din convingere, căutând să scape de ea „precum copii de tată”, ei vor fi educați cu forța, din cauză că vor fi neglijat Muza cea
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
întâmplă lui Platon însuși când se pune pe sine în și sub condiția pustiului încă de la începutul Legilor (unde Atenianul - un străin!, adică Platon însuși autopus în postura de a-și asuma ieșirea în afara zidurilor cetății, Clinias cretanul și Megillo, lacedemonianul merg, convorbind, în insula Creta de la Cnosos la peștera și templul lui Zeus, ținta călătoriei lor). Calea e simbolică pentru Platon și în virtutea acestui simbolism devine el lup moralist. Atenianul (Platon) e sever în Nomoi, propune sancțiuni față cu habitudinile
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
timp, trebuie luat în seamă faptul că niciun cetățean nu-și aparține sieși, ci toți aparțin cetății, căci fiecare este o parte a ei. Iar, grija fiecăruia trebuie să devină grija tuturor. În această privință, oricine îi poate elogia pe lacedemonieni, care nu numai se îngrijesc de ceea ce le este de trebuință copiilor ci, mai mult decât atât, fac acest lucru la modul oficial. Este, deci limpede, că trebuie date legi privitoare la educație și că aceste legi trebuie date oficial
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
jocuri cu mingi de diferite mărimi: episkiros, aporaxis, fenindes și urania. Jocul cu mingea a fost atribuit, când lydienilor, când locuitorilor Corcyr-ului. Unii autori socotesc că acest joc este originar din Sicyone, pe când alții sunt de părere că este invenția lacedemonienilor. De altfel, un lacedemonian pe nume Timocrate, a scris un tratat special asupra jocului de minge. În Grecia antică, jocul cu mingea era practicat cu savoare, din cele mai îndepărtate vremuri. El era ridicat la rangul de știință a jocului
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
diferite mărimi: episkiros, aporaxis, fenindes și urania. Jocul cu mingea a fost atribuit, când lydienilor, când locuitorilor Corcyr-ului. Unii autori socotesc că acest joc este originar din Sicyone, pe când alții sunt de părere că este invenția lacedemonienilor. De altfel, un lacedemonian pe nume Timocrate, a scris un tratat special asupra jocului de minge. În Grecia antică, jocul cu mingea era practicat cu savoare, din cele mai îndepărtate vremuri. El era ridicat la rangul de știință a jocului cu mingea Sferistica (sfera
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
Eus. His. Eccl, cartea 4, c. 23) (PG 20, 384 s). Șapte scrisori din partea acestui mare Episcop al Corintului s-au păstrat din cele trimise diferitelor Biserici binecredincioase. În afara scrisorilor către Biserica din Roma, mai avem și pe acelea către lacedemonieni, atenieni, nicodemieni, către Biserica din Amstris, din Pont, către Biserica din Gortyna, din Creta și către gnosienii din Creta. Cele mai cunoscute sînt frumoasele șase scrisori adresate de Sf. Ignațiu efesenilor, manezienilor, tralienilor, romanilor, filadelfienilor și smirnenilor. Aceasta dovedește vasta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]