35 matches
-
cărți să mai citească/ Mîinile cu degete de iască/ Nu știam prin fum cum să le port" (Cîntec de mort). De la extemporalul extincției poetul trece la caligrafia galantă: "Ce frumoase mîini ai, Doamnă, ce frumoase mîini/ Și subțiri, și lungi, legănătoare/ Pe sub ele răsuflarea mea/ Ca lumina printre trestioare.// Ce frumoase mîini ai, Doamnă lumînări/ Peste carnea mea de iască rară/ Degetele libelule ce se zbat/ Prin peisaj de ambră și de ceară.// Ce frumoase mîini ai, Doamnă, Crini de foc
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
marea ca "El Mar": agresivă, năprasnică, dezlănțuită și nestăpânită sau clară, introspectivă și carteziană cu cele două dimensiuni infinite ale ei. Dar în visele mele, ea a rămas așa cum am receptat-o în copilărie, în limba maternă: nostalgică, misterioasă și legănătoare, adică esențialmente feminină, erotomorfă. O părăseam în fiecare an cu durerea sfârșitului de vacanță. Prietena mea. "Structura noastră ca materie a viselor" Și în amintirea mea, eu survolam nevăzută, dar cât se poate de prezentă în spațiul dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un laborator. Mirosul e acela al eterului și emană din persoana domnului Edward W.A. Pointsman, membru al Colegiului Regal al Medicilor În momentul în care cîinele dispare după rămășițele surpate ale unui perete, chiar în clipa în care vîrful legănător al cozii se face nevăzut, doctorul calcă în gîtlejul alb, căscat, al unui vas de toaletă, pe care, atent doar la prada sa, nu l-a observat. Doctorul se apleacă neajutorat, trăgînd afară vasul din molozul înconjurător, blestemîndu-i pe toți
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
nimeni nu mai plînge/ unde nimeni nu mai geme”... Cele două versuri din strofa finală au, în schimb, tăietură argheziană, cu un contrapunct decisiv, definitiv: „Am strigat după-ajutor./ A venit. Era tîrziu.”. Scenariul poetic al morții, văzută ca o călătorie legănătoare „ca-n vis”, se încarcă, progresiv, de dramatismul și tragismul experienței directe, ne-mediate cultural, netransfigurate oniric. Valurile devin tot mai „înalte”, corabia pare tot mai „străină”, călătoria e de neîndurat: „începuse să ne salte/ mult mai sus decît se
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
referea undeva la caracterul sinestezic al percepției în romanele sale, și cred că acesta este unul dintre atuurile sale, alături de caracterul matein, încifrat al tematicii. Cred că senzația care cucerește, la lectură, este cea a unei curgeri-derive, date de materialitatea legănătoare, muzicală, a scriiturii. Citatul care urmează este o invitație la îmbarcarea într-o călătorie levantină a simțurilor: „Fumul e albăstrui, gustul amărui, peste ele se lasă un nor ușor care se schimbă întruna, căci în odăița plutitoare de lemn s-
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
era doar mai vârstnică decât Will, deschidere de boboc crescut în umbră și acoperit de plin soare, năvalnică feminitate descoperitoare de izurile rozelor, de falice izuri, proaspătă mamă în multiplu de trei, lăuzie încoronată de scâncete și prime cuvinte, singură legănătoare. Mi-am imaginat-o așteptare, dorință ascunsă, aprigă frământătoare de așternut gol, iertare, supunere și sacrificiu de soață de meșter Manole, dăruire spre zidire trainică și iubire... însoțitoare din plin de iubire statornică până-n ultima clipă a vieții. Și i-
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
interogații mai cuprinzătoare. (Din textul apărut în volumul: „LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ", Editura „Eminescu", București, 1995 — paginile: 268-269). C. Abăluță: O imaginație rebela. Horia Gane posedă o imaginație rebela ce plăsmuiește în răspăr lucrurile lumii și le leagă între ele prin legănătoare brațe de pârghie, în genul mobilurilor lui Calder. De aceea, sensurile rămân suspendate între două imagini, existențialul că un foc de frunze își insinuează fumul alb și mirosul prin toate interstițiile poemului dându-i un aer visător, de mărturisire făcută
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
și descoperire să rezulte un peisaj liric lăuntric omologabil ca mediu poetic, dar și ca sursă de interogații mai cuprinzătoare. (Laurențiu Ulici) Horia Gane posedă o imaginație rebela ce plăsmuiește în răspăr lucrurile lumii și le leagă între ele prin legănătoare brațe de pârghie, în genul mobilurilor lui Calder. De aceea, sensurile rămân suspendate între două imagini, existențialul că un foc de frunze își insinuează fumul alb și mirosul prin toate interstițiile poemului dându-i un aer visător, de mărturisire făcută
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
să fie cântece, a ofrandelor desfătării cu necântece zbierate, zguduitoare sau veștejite. Și-atunci, din șoapte profetice urcând lent la cer, căzând înapoi ca grindina de safire albastre, la ureche, face de o vreme, în lumea melomanilor cumsecade, o cursă legănătoare în brațele visului, cântecul lui Naidin. L-a auzit și l-a ascultat într-o zi maestrul Benone Sinulescu și imediat și-a dat seama că a descoperit o voce ca o mână lină și mângâietoare care să împingă oamenii
NAIDIN SAFIRELE ALBASTRE ALE CÂNTECELOR SALE, DESCOPERITE DE BENONE SINULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352854_a_354183]
-
Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului Doamne! Sunt fericit că m-am născut Să pot iubi, să mă bucur de lumină Pe planeta noastă albastră - Pământ Cu frumuseți în armonie angelină. Vara mă culci pe ape legănătoare Sub stele m-aprinzi de drag, ades. Mi-așterni covor verde la picioare Peste tot aud cântec, la munte, la șes. Cînd mă trezesc în zori, razele soarelui Dacă mi-e frig mă-nvăluie-n căldură Când e prea cald, faldurile vântului
GÂND DE COPIL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379493_a_380822]
-
poalele pădurii până la gârla din vale, pe care o traversam cu piciorul prin vad, atunci când timpul era bun și ploua puțin. Când în schimb timpul era ploios și apele se umflau, mergeam de-a lungul văii până la puntea de scânduri legănătoare, care fusese construită de săteni peste gârlă și treceam pe acolo, privind cu teamă vârtejul amețitor, tulbure și înspumat al apei care se zvârcolea sălbatic dedesupt. Fiind copii ai acelor locuri le iubeam și eram fascinați de lumea noastră. Ne
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
învinețit în tăvița cu smalțul ciobit și se îndreptă spre salon. Culoarul spitalului, cu pereții zugrăviți într-un galben murdar, îmbâcsit de praful adunat de-a lungul anilor, părea că se micșorează aplecându-se ușor peste ea, într-o mișcare legănătoare. Se apropia, se depărta... și atunci Paula întinse încet o mână nesigură, căutând să îl atingă, tot așa cum un orb încearcă să își mențină direcția, căutând un reper. Din spatele ușilor închise, peste zgomotele metalice ale instrumentarului utilizat și reașezat apoi
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
D. e un poet al suavității și purității florale (volumul Noapte de grație, 1982, este relevant), temă îngemănată cu aceea a feminității, al cărei devot este himericul. Fantastul rupe trandafiri din parcuri, „Pe care îi împart femeilor frumoase / Cu mers legănător, cu gene somnoroase”, în vreme ce „eu supus sunt să plătesc amenzi / Și ele știu, și-mi ies în cale și acuma...” Așadar, conchide cântărețul, „Mai sunt femei ce știu s-aprindă Luna!” Menestrel și cavaler modern, poetul se acoperă cu fluturi
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
julească urechile sau chiar să-i arunce peste bord. Unul dintre harponiști înaintează atunci, cu o armă lungă și tăioasă, numită „sabie de abordare“ și, pîndind un moment prielnic, decupează cu îndemînare o gaură enormă în partea inferioară a hartanului legănător. Apoi, capătul celui de-al doilea palanc e introdus în această gaură, pentru a fixa grăsimea și a pregăti operațiunile următoare. Drept care, dibaciul spadasin - avertizîndu-i pe ceilalți marinari să se ferească - lansează un nou atac științific împotriva hălcii și o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
palmieri înalți și stufoși, catargele erau înțesate de brațe și picioare. Agățați cu cîte o mînă de vreun școndru, unii își agitau nerăbdători cealaltă mînă; alți marinari, ferindu-și ochii de lumina orbitoare a soarelui, se cocoțaseră chiar pe vergile legănătoare; toate catargele erau doldora de oameni, copți și pregătiți pentru soarta lor. O, cu cîtă nerăbdare căutau în acea imensitate albastră instrumentul propriei lor distrugeri! Ă De ce n-o semnalați, dac-o vedeți? strigă Ahab peste cîteva minute. Ridicați-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cerbi, curg prin mine. doine de dor în fluiere de soc, iarba, pământul, cerul sunt sângele meu și mi-e dor de câte un plâns după vise ce-au trecut, și mi-e dor de umbra ta, de pașii tăi legănători, pierduți în zborul de cocori, de gura ta, de ochii tăi ca două stele peste văi, cum să nu te tot cutremuri când au trecut prin mine oceane de frunze, oceane de vremuri... vineri, 21 septembrie 2012 Dacie sfântă Zeul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Papai, ținîndu-se, cred, de nas. O cam luasem razna, în orice caz, în ultima vreme, în privința asta. Când se spunea ceva la televizor despre flota românească, acei băieți minunați care duc pavilionul țării pe cele mai îndepărtate meridiane, după imaginea legănătoare a unui bompres care taie valurile și-a unei ancore care se lasă, mă așteptam ca secvența să se întrerupă brusc și să apară în prim plan, intervievat despre tone de minereu și cu gândul la cei dragi de acasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aceea lascivă care mă făcea să mă simt fericit. Aproape ațipisem, când marea a început să aibă valuri. Sunau adânc și, ascultîndu-le, am uitat cu timpul și de gară și de trenuri. Nu mai existau decât marea și sunetul acela legănător, ritmic, fără început și fără sfârșit. Mai târziu, mi s-a făcut frig. M-am sculat și m-am apropiat de mare. Era acum rece ca gheața, ceea ce mi s-a părut cu totul de neînțeles. Chiar vântul suna altfel
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă omoare. Am încercat să ies, dar n-am reușit decât să mă afund și mai rău și atunci am strigat după ajutor. Strigătul m-a trezit. Era noapte neagră, de-afară nu se auzea decât vuietul mării, stins, ritmic, legănător și am readormit și m-am visat din nou în cătun. Atrăgeam în mlaștină femeile după ce mă culcam cu ele, dar la un moment dat pescarii s-au întrebat de ce dispăreau văduvele care plecau cu mine și, pentru că tăceam, s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă omoare. Am încercat să ies, dar n-am reușit decât să mă afund și mai rău și atunci am strigat după ajutor. Strigătul m-a trezit. Era noapte neagră, de-afară nu se auzea decât vuietul mării, stins, ritmic, legănător și am readormit și m-am visat din nou în cătun. Atrăgeam în mlaștină femeile după ce mă culcam cu ele, dar la un moment dat pescarii s-au întrebat de ce dispăreau văduvele care plecau cu mine și, pentru că tăceam, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tur cu mașina, să‑i vedem. Unde‑i cartierul lor general? - În Jackson Park. Dar există o colonie mare Într‑o alee de pe Fifty‑fourth street. Dar până la urmă nu ne‑am mai dus să vedem așezările papagalilor, tuburile acelea legănătoare, stratificate, În care se cuibăreau. Pentru că data următoare când l‑am mai Întâlnit, Ravelstein m‑a anunțat că el și Nikki pleacă la Paris. - Dar ce v‑a venit? Evident pusesem o Întrebare stupidă și jignitoare, iar Ravelstein era dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Iar numai pe anumite străzi, observă, de toți ocolite, nu păreau a nu exista asemenea locuri desăvârșite, gospodărești, în care te puteai aduna, întrema și gândi, puteai consuma și mâzgăli cugetațiuni pe șerveturi, ba chiar și ațipi, în secile și legănătoarele jumătăți de zi, din care scăpai numai după ce se învredniceau să dea peste tine colegii. Căci, o dată descoperit, colegii-l salvară, ei îl înnobilară în duh și tot ei dădură de lucru banului popii, domnișori de neînchipuit, neîncrezuți și instruiți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi înghesuie, de ceilalți, aceeași năbădăioasă doamnă se lasă înghesuită. În chip inevitabil, după numai trei zile, Ulpiu devine Viorelul preferat. Lucrul încetează, uneltele sânt părăsite de fiecare dată când, în toiul amiezii, stăpâna apare și se apropie cu pași legănători de Viorel. 168 DANIEL BĂNULESCU Înfiorător pare faptul că este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată, slip! c-o mișcare abilă a mâinii, îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
națională, este reprezentat și de Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, A. Russo etc. - Romantismul eminescian reprezintă etapa de plenitudine a curentului pe care „Eminescu îl va face să transmită fiorul realităților impalpabile și al lumilor înecate dinlăuntrul nostru, muzica legănătoare sau tumultuoasă a peisajului, mitul originilor și rosto golirea civilizațiilor, spectacolul orologeriei cosmice și al dezagregării universale, convocând astfel Subconștientul, Natura, Istoria, Transcendentul, Absurdul, personajele marii literaturi din toate timpurile“ (P. Cornea). - Romantismul posteminescian coexistă cu realismul, sămănătorismul, simbolismul (sfârșitul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
curente dar lăsând loc și elegiei, senzitivul Emil Brumaru adoptă masca unui dionisiac fantast. Melancolia, câtă este, atribuită bunăoară Ospitalierului, se estompează printre zâmbete. De detectivul Arthur, de Julien Ospitalierul, el e aproape și departe; formează cu ei un triptic legănător balansând între exterior și interior. Detectivismul presupune operații secrete, enigme de descifrat; poetul le multiplică, plasându-le în labirintic și oniric. Rugăciunea detectivului Arthur (în fapt o declarație de independență) exprimă pe de o parte personalismul, pe de alta viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]