4,107 matches
-
Hellen deschidea aparatul de radio și căuta un post care transmitea muzica cea nouă, cu formații și cîntăreți ca Driftwoods, sau Jack Haley. Și alteori găsea chiar un post cu muzică de negri și bluesuri, iar Hellen începea să-și legene șoldurile și să fredoneze muzica aceea segregată, muzica pe care John Poe o numea dansul dracilor. - Haide scumpo, o îndemna Hellen, cîntă și tu cu mine! Dar Nissy Poe refuza și își strîngea buzele pînă cînd arătau ca o linie
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
Când ajungi la facultate, dacă ești fată e și mai simplu: câteva partide de sex în cabina TIR-urilor turcești, la marginea șoselei, îți asigură liniștea pentru întreaga sesiune. Nici aceste exemple nu sunt imaginare. Ani în șir, m-am legănat cu iluzia că învățământul va scăpa plăgii mortale a zilelor noastre. Știam, evident, că există profesori care vând lucrări de licență studenților străini. Dar aceste obiceiuri păreau circumscrise zonei medicinei sau politehnicii, universități �cu miză". Mai nou, procedeul a pătruns
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
a neființei care-i ia, cu mare tandrețe, mulajul, una umplîndu-se de virtuțile celeilalte într-o rumoare a corespondențelor ce sugerează o organicitate a "suprafirescului" care alcătuiește pîinea poeziei: Clipa în care m-am născut/ fotoliul sălbatic care mi-a legănat întîia respirație/ așa cum tigroaica își leagănă puiul ținîndu-l în balans pe gît/ chiar în timpul saltului peste prăpăstii/ clipă ce-mi mai stăruie în carne/ tăietură bruscă în pupilă atunci cînd văd cîte-un convoi funebru/ zăresc sculpturile coșciugului/ un fir de
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
mare tandrețe, mulajul, una umplîndu-se de virtuțile celeilalte într-o rumoare a corespondențelor ce sugerează o organicitate a "suprafirescului" care alcătuiește pîinea poeziei: Clipa în care m-am născut/ fotoliul sălbatic care mi-a legănat întîia respirație/ așa cum tigroaica își leagănă puiul ținîndu-l în balans pe gît/ chiar în timpul saltului peste prăpăstii/ clipă ce-mi mai stăruie în carne/ tăietură bruscă în pupilă atunci cînd văd cîte-un convoi funebru/ zăresc sculpturile coșciugului/ un fir de iarbă o floare stilizată -/ atunci clipa
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
erori de calcul sau Leneșă concluzie pripită: Nu se poate!" În alergări de valuri să aflu unghiul bun Dintre câmpul mării și raza înălțimii, Eu unul rămânând falnic și neclintit. Voi fi feroce, știu, nevrând să mor vreodată Pe valuri legănându-mă, în golf, aproape, până Veți pricepe că întorcând a velei Față albă de la blânda înțepătură A firavelor raze, voi navele vi le-ndreptați pieptiș Spre stânci, zdrobindu-vă de-a valma Caravelele. Cu cât pare Mai puternică o navă
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
de autobuze și camioane, iar mulțimea se scurgea necontenit. Pe acoperișuri și prin mansarde, am reușit să ajungem până la hotelul "Național" și de acolo, de pe acoperiș, am văzut o mare de capete. Și parcă valurile se mișcau pe această mare, legănând mulțimea, împingând și retrăgându-se și, deodată, pe una din străduțele laterale, aflându-se sub presiunea umană, un autobuz s-a legănat, apoi a căzut ca un elefant, culcat pe o parte. Acest pelerinaj a durat câteva zile și mii
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
de acolo, de pe acoperiș, am văzut o mare de capete. Și parcă valurile se mișcau pe această mare, legănând mulțimea, împingând și retrăgându-se și, deodată, pe una din străduțele laterale, aflându-se sub presiunea umană, un autobuz s-a legănat, apoi a căzut ca un elefant, culcat pe o parte. Acest pelerinaj a durat câteva zile și mii de oameni au murit în îmbulzeală. Mult timp după aceea, pe strada Gorki erau împrăștiați nasturi, poșete, galoși, hârtii. Chiar în gura
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
a vinde nu rămâne verbul firesc de transcris atunci când în realitate promiți să dăruiești, să înapoiezi de fapt, bunul cel mai de preț, celui ce ți l-a dat odată cu viața. Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-l legeni în hamacul din spatele grădinii", și adaugă poeta - copil grav și cuminte - "Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-i citești povești cu zâne, seara înainte de culcare". Apoi, în condițiile promisiunii mai este trecută și muzica astrală, nu alta, ca
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
că ar trebui să încercați un salt peste propria umbră, să măcinați la altă moară, să ieșiți la aer și să-l respirați cât puteți de adânc. (Mihaela-Lucia Manta, București) * "Azi am întâlnit un cerșetor/ Și mi-a spus încetișor/ Legănându-se ușor:/ Că eu sunt cel mai mare cerșetor.// Cer iertare,/ Cer iubire,/ Cer un pic de fericire.// Cer iubire,/ Cer iertare,/ Cer un pic din fiecare". Dacă vă place foarte mult, cum spuneți, textul de mai sus, nu este
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
-le cum își săltau din apă trupurile șiroind în soarele sălbatic, știu, pot să spun cât de roșii sunt p. lor, - roșii ca focul... Astfel că acum vedeam Ialomița, altfel, de sus în jos, cum treceam peste podul de vase legănându-se și scârțâind ușor... De văzut, nici păduri nu mai văzusem. Eram la doi pași de Speteni. Treceam printr-o pădurice deasă, ale cărei rămurele te izbeau în trecere peste față dacă nu înaintai cu cotul în sus, cum făcea
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
fenomen uluitor, devastator, cosmic, care atinge inconștientul colectiv - fac să vibreze pământul sub pașii noștri. E de-ajuns să pui mâna pe zidul unei case, ca să-i simți vibrația. Natura urmează ritmul tobelor, care bat întreaga noapte. Dacă cineva adoarme, legănat de aceste bătăi, el se trezește brusc atunci când bătăile se îndepărtează, abandonându-l. În zori, pielea tobelor se pătează de sânge: mâinile rănite sângerează de atâta bătut. Și sunt mâini aspre, de țărani. (Fragmente din volumul în pregătire la Editura
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
veac în urmă promovasem cu media maximă examenul de drept constituțional - parole d’honneur! Înaintam calm, destins, luminos, ideea de a fi părtaș la istorica promulgare, într-o Românie gata-gata să treacă pragul U. E., la ceas de duminicală înserare, mă legăna până la reverie, îmi dădea, cum obștește se spune, aripi, când, deodată, din dreptul unui castan ce mai spulbera pumni de lacrimi, un ins într-o geacă ponosită mi se așeză de-a curmezișul, mai să mă ia în brațe. Zise
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
și luă cu două degete bomboana, cu Delia alături așteptând verdictul, cu răsuflarea jinduitoare de parcă totul ar depinde de asta, fără să scoată o vorbă dar grăbindu-l cu gesturi, cu ochii măriți - sau era poate umbra din salon -, abia legănându-și trupul când gâfâia, fiindcă acum era aproape o gâfâială când Mario duse bomboana la gură, gata să muște, dar își cobora mâna și Delia gemea ca și cum în toiul unei plăceri infinite s-ar simți brusc frustrată. Cu mâna liberă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
rusă a poeziilor eminesciene, care l-au impresionat puternic. El a tradus primul pachet de poezii ale lui Eminescu și le-a publicat în prestigioasa revistă chneză „Traduceri”, numărul din ianuarie 1955, sub pseudonimul Baoquan: Pe aceeași ulicioară..., Ce te legeni..., Și dacă..., Somnoroase păsărele și De ce nu-mi vii. În toamna anului 1957, Ge Baoquan a fost vizitat de Xu Wende, care tocmai își terminase studiile filologice la Universitatea C. I. Parhon din București. Tânăr și talentat românist, Xu Wende
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
umezi pe bolta senină”). Parfumuri suave răzbat vegetal, de ici-colo. Șoapte, strîngeri de mînă... Bănci pe care tineri necopți își ascut armele amorului: mă rog, e confuzia la modă între spațiul public și cel privat. Lacul scînteie luminile orașului și leagănă umbrele copacilor. Un șuierat de mierloi întîrziat, cîteva ciripituri de vrăbii pregătite de culcare completează tabloul... Dar deodată, dintr-o latură, de undeva, de sub o umbrelă pe care n-o observaseși la timp, din preajma unor mese, crescînd ca un cataclism
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
mai complexă compoziție (un soi de voyeurism baroc): "o privim pe furiș,/ se strecoară după ea, coborînd pe treptele surpate,/ o umbră șerpuitoare - și se încolăcește pe după o piatră,/ și o pîndește cu ochii verzui ca ai mării -/ și se leagănă. (noi am rămas la marginea primelor trepte,/ cu fața ascunsă în mîini.) ea a coborît în soare/ și în urechi purtînd o flacără neguroasă" (despre micile animale ale sufletului nostru). Pe aceeași direcție să menționăm tendințele de obiectivare a vieții
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
dar și prăbușirea îndurată în urma uraganului Katrina. "New Orleans a fost o dată ca niciodată. Nu mai există. Cu muzica, cu poezia orașului s-a dus și tinerețea mea. Am avut noroc; am trăit într-un oraș viu care ne-a legănat într-o matcă de istorie, mit, căsuțe ieftine, mîncare bună și spirit de toleranță. Darurile orașului jazz-ului au fost intense, periculoase, pentru că am trăit cu conștiința că sfîrșitul era iminent. Din avion, New Orleans arăta ca niște insulițe abia
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
Va fi, garantat, locul ideal pentru sihaștrii de munte și șes. Expres-Orientul va pufăi prin regiuni în care natura își va fi redobândit toate drepturile, acoperind din toate părțile Casa Poporului, ierburi fantastice, bălării, mii de soiuri botanice se vor legăna leneș în vânt peste acoperișuri năpădite de lut. Se va circula doar aerian, imensul teritoriu, altfel parte a U.E., va fi declarat parc național, românesc desigur, băștinașii rămași - câteva mii - vor fi expuși, dimpreună cu obiectele de artizanat pe care
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
ci una doar, și-aceea ne e vatră”. Au un autor cu nume predestinat stării mele de ușoară confuzie: Victor Tulbure. Sunt de acord cu autorul Tulbure, care spune în Vatra Fericirii că patria e una și că ne e leagăn. La fel e și Itaca patrie pentru nativii itachezi. Dar pentru câte un Ulisse care s-a îndepărtat de țară, câutându-și norocul prin lumea largă, Itaca e acolo unde și-a clădit el cuibul. Valabilă e deci și reciproca: cine
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
pentru câte un Ulisse care s-a îndepărtat de țară, câutându-și norocul prin lumea largă, Itaca e acolo unde și-a clădit el cuibul. Valabilă e deci și reciproca: cine-și face vatră într-un loc în care se poate legăna cu gândul la fericire, poate să-l declare patrie, botezându-l cu numele generic al celei căutate prin Odissei: Itaca. Așa s-a întâmplat cu și cu Fundația Ithaca din Altea, creată de un poet belgian entuziast, pornit să traducă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
energia plutirii tale. Tu îmi dai clipele când sunt mai presus de mine cu nonșalanța geamgiului ce-a uitat că a pus geamul și din nebăgare de seamă îl sparge iar. Presupuneri ca soarele în deltă printre lotci care se leagănă în sus și-n jos și trestii care balansează la dreapta și la stânga. Răsărit în care-mi simt viața pulsând și-ncep să cred că a te chema din morți e o piesă fluierată pe-o scenă de provincie. Sărac
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
ei era mai albă decât ea. Când eu o mângâiam pe blană îmi albea mâna ca parafina. În ciuda părului atât de păcurelnic Contesa era blândă, avea ochii de smaragd dinții de ivoriu și limba de purpură regală. Lătra elegant, se legăna din șolduri toți câinii se încăierau adulmecând-o. Mai târziu, când eu eram prin clasa a șasea, am citit o carte în care era vorba despre o contesă grozav de frumoasă. Avea pielea albă și sticlea și aburea, purta un
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
de flăcări și de crini La care-n amintire doar tu te mai închini? Lobul urechii, dalbul, diafanul E scoica ispitind întreg oceanul De zvârcolirea apelor ce-adună Ecoul înflorit într-o furtună, Întunecata nuntă a monștrilor marini Prin pajiști legănate de carnivorii crini, De ochii-n care cască-ntunericul afund... Mă strigi... Te strig... De azi, nu-ți mai răspund... 1981 CEL MAI FRUMOS DIN CÂNTECE Cel mai frumos din cântece mi-e Țara! Îi port și roua ierbii și
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
Dinu Flămând Se dedică Domnului Mihai Șora Pe cea mai înaltă creangă a mărului vântul leagănă dulcele mister al fructului rumen. Dar culegătorii uitară de el... Oare să-l fi uitat? Cine-ar putea să-i creadă? N-au putut să-l ajungă!... Sapho ...dar după ce-l însămânțase hazardul iar așteptarea începea să-i facă inele
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
izbucnească în plină glorie nu se întrezărea nici promisiunea acestor ramuri nici labirintul lor urcător prin interiorul căruia copilul pătrunde iar joaca luminii perlate îi scoate în cale frunze incendiate de raze și cuiburi cu resturi de pene și întunecimi legănându-se dinspre marginea lumii acum e un zbor înfrunzit în spațiu iar crengile sale palpează zumzetul omenirii vibrațiile acelei spaime imperceptibile care este orice imensitate în interiorul copacului drumurile șerpuiesc spre margini luminoase unde văzduhul abia ghicit este licărirea atâtor mistere
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]