51 matches
-
în sus, cum făcea, masiv, Garabet. Era prin luna mai, de Sfântul Constantin. Țin minte că Mița mă pupase cu foc, făcându-mi urări. În sat ajungând, trăseserăm la neamurile ei. Garabet, care le adusese rahat și cafea într-o legăturică neagră de pulberea râșnită, mă prezentase tuturor zicând ca de obicei despre mine că ajungeam om mare la imperfectul lui caraghios. Tot în ziua aceea, armeanul, plictisindu-se probabil de acei, totuși, țărănoi, mă luase la plimbare prin sat, discutând
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
o viscolit și drumul nu se prea vede, dar te uiți după copacii de pe margine și”... „Știu fiecare copoac, fiecare tufă de pe lângă drum” - am făcut-o eu pe grozavul... După ce am băut laptele fierbinte, mama mi-a pus într-o legăturică niște turte coapte pe plită „Să ai la drum când ți-a fi foame”. În scurtă vreme, încotoșmănat ca un urs, eram gata de plecare. „Să fii cu grijă, dragul mamei, să nu cazi în pârâul de la Păscării”. „Nu avea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îndepărteze. Am mai avut de înfruntat și ostilități fiindcă, chiar și în satele îndepărtate de civilizație răspândite în imensitatea siberiană, chiar și acolo există câțiva medici și mai ales multe doftoroaice și "șamani". Într-o zi am găsit într-o legăturică, rătăcită ca din întâmplare printre "plocoane", o imensă cioară gâtuită și străpunsă cu o andrea. Altă dată, într-o putinică ce o bănuiam, cu bucurie, plină cu brânză am găsit doi șoareci morți... Am cerut sfatul lui Axel, căci oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am întrebat eu. „Vreau să vă previn de la bun început că nici în poliție, nici în jandarmerie nu voi lucra. Și nici un fel de document prin care să mă oblig față de armata germană sau română, nu voi semna”. Anna cu legăturica sa pășea prin oraș, prin centru, și de slăbiciune și de foame abia-și trăgea picioarele. Prima ce i-a căzut în fața ochilor a fost proprietăreasa frizeriei, „imposibilul îngrozitor”, delatoarea principală. Văzând-o pe Anna a strigat din toate puterile
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
povesti doctorului tot ce petrecuseră. Duran o ținea una și bună: -Dom’ doctor, să-mi dea aurul că-l mănânc! -O să ți-l dea, stai liniștit!, îl potoli doctorul. Duran fu internat în spital. Înebunise de-abinelea. Umbla cu o legăturică de pietricele la el și o arăta pe la toți nebunii: -Am găsit aurul, frate! Uite ce de aur am! Maria își vându toată averea să-l lecuiască de nebunia lui, dar fu în zadar. La un an muri și ea
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
a început să mănânce invitându-l și pe băiat, de data asta foamea a învins orice opoziție. După ce au mâncat, nenea Dinu l-a întrebat dacă totuși nu are un act la el? De această dată Kemet și-a scos legăturica ascunsă sub hainele sale, și-a început să o desfacă până a ajuns la actul său de naștere pe care l-a întins cu o mare sfială și timorare lui nenea Dinu. Acesta fără să se grăbească l-a luat
SECRETUL LUI KEMET de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355265_a_356594]
-
metrilor și a buștenilor pe apa Răușorului și Dâmboviței, la Nae Chiorcel, Ion Idor, la fabrica lui Iancu Anastase de pe Luncă. Aici, după timpul de lucru, portarul fabricii era unul Zoltan, ungur de nație și mă lăsa cu câte-o legăturică de țepuși mai mici, bune de foc, cât puteam duce în spinare. Eram coleg de clasă cu fiul său, Carol. Vara mergeam aproape în mod obișnuit la fân, la polog la Nicolae Dăncilă, un om înstărit prin bună chivernisire și
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
rămaseră pe moment încremeniți de cuvintele sale. - Lăsați-o să-și ia lucrurile și însoțiți-o până în adâncurile pădurii. De acolo luați-i armăsarul și grăbiți-vă pe calea de întoarcere! - le porunci Ștefan. Baba își strânse lucrurile într-o legăturică, încălecă pe armăsar și însoțită de doi călăreți se afundă în adâncurile pădurii. Când roata de foc a soarelui se apropia de orizontul dinspre apus, baba struni calul și descălecă. - Băieți, soarele este la amiază, iar drumul la întoarcere este
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
o întrebase unde a pus bijuteriile. Răspunsul venise din groapă: <I le-am dat fetei...> Trecură anii. Tot toamnă, tot vânt, tot frunze ruginite care zburau bezmetice pe drumul care intra în sat de la gară. Un om necunoscut cu o legăturică în mână întra în sat cam abătut, pășea încet, cu capul în jos, privind în pământ. Câteva femei care-l văzuseră se strânseră și începură să vorbească: -Făăă, parc-ar fi băiatul lui Petre! El se opri în loc și le
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
frumoasă decât o zână și mai înțeleaptă decât orice vrăjitoare, pe numele ei Lia. Văzându-și mama atât de îndurerată, Lia hotărî să pornească chiar ea în căutarea tatălui său. Soarele și Vântul o pregătiră de drum, dăruindu-i o legăturică: - Nu ai nevoie de mai multe, îi zise Soarele, dacă folosești cu cap ceea ce găsești în ea, te vei întoarce împreună cu tatăl tău. - Și nu uita, îi zise și Vântul, cu grabă nu faci nici o treabă! Mirată de sfaturi și
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
e tatăl ei? Arătarea păru suficient de mulțumită de felul în care vorbea prințesa cu ea, așa încât o călăuzi până la grota de sub pământ în care fusese atârnată cușca în care zăcea mai mult mort decât viu Pană-Împărat. Lia scoase atunci legăturica dăruită de Soare și Vânt și numaidecât un mănunchi de raze luminară în jur ca ziua și un curent de aer cald împinse cușca către ea, sprijinind-o până când prințesa reuși să dezlege funiile cu care era legată. Să își
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
trecea Carpații. Ecoul acestei călătorii avea să fie transferat romanului Geniu pustiu (început la Viena, nu străin de contactul cu Ioan Slavici) precum îl recunoaștem din rândurile scrise parcă la fața locului: "...Într-o zi frumoasă de vară îmi făcui legăturica, o pusei în vârful bățului și o luai la picior pe drumul cel mare-împărătesc..." (vezi ediția Opere, VI, Ed. Minerva, Buc., 1982, p. 213). În urma acestei călătorii cu "zile frumoase și bune", cum le intitulează Slavici, avem două variante pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în sufletu-i întunecat abia acuma se lămurea o durere și creștea o nădejde. Iar în jurul fetei se adunară cele trei femei, cu vorba plină de spaimă și blesteme. Mormăind întunecată, moașa Etel cerea zaharnița și cafeaua. Apoi desfăcu o legăturică murdară, plecându-și nasul coroiat și ochii mici spre ea. Haia o urmărea cu privirile prin casă, fără nici un cuvânt. Înțelegea că i se pregătește ceva, avea nădejdi, avea temeri de moarte. Pleoapele-i căzură deodată peste lumini și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-mi orânduiesc bagajul... În cele din urmă, am ieșit să mă mai pătrund de starea locului... Când m-am întors, am constatat că totul era pus într-o ordine desăvârșită. Până și rucsacul cu bastonul erau lângă ușă... O legăturică cu plăcinte poale-n brâu se afla pe colțul mesei, alături de o sticluță cu lichior și câteva mere rumene. “Asta-i mâna Zânei sau a Sevastiței... După ce am mulțumit Celui de sus pentru tot ce mi-a dat în această
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
trezit de sfatul gureșelor vrăbii. După o vrme am și auzit pașii călugărului. Bună dimineața, dragule! Dacă tot ai făcut ochi, apoi să guști ceva. Te așteaptă cale lungă... Am urmat îndemnul bătrânului... Pe un colț al măsuței adăsta o legăturică... Văzându-mi privirea curioasă, bătrânul mi-a dezvăluit taina: Acolo ai niște plăcinte. łi-or prinde bine la drum. De sete n-ai să suferi, fiindcă se găsesc câteva fântâni pe cale. Cred să știi că e bine să mergi măsurat, dragule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sfânta cruce, că nici cei bătuți și nici cei ce-și așteptau rândul nu sunt vinovați și nici nu s-au mișcat de la casele lor în noaptea cu năpasta. Și mai erau câteva femei, speriate și bocite, fiecare cu o legăturică de merinde subțioară, pentru bărbații lor oropsiți, ca să nu mai îndure și foame, dacă s-ar întîmpla să-i ție mai mult jandarmii. Când reluă ancheta și fură aduși în antreu bănuiții, plutonierul văzu nedumerit că au mai rămas țărani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Și a dispărut. Cât a rămas în sală, după ce și-a găsit un loc, Ducu a tot întors capul spre culoar așteptându-se să-l vadă pe Mihai Lupu întorcându-se. Dar el n-a mai apărut. Ducu a lăsat legăturica cu pești jos la picioare și și-a înălțat privirea către ecran. Era un film cu război. O mitralieră se auzea trăgând fără încetare, cu furie, încă din clipa când pășise în sală zgomotul acela infernal care i se păruse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
furibund al mitralierei. La un moment dat l-a văzut pe unul din soldați în prim-plan, de bună seamă eroul filmului, schimbând câteva cuvinte cu camaradul întins alături. Doar două clipe și-a lăsat Ducu privirea în jos către legăturica cu pești, iar când și-a ridicat-o din nou, camaradul de alături al eroului principal zăcea în aceeași poziție, dar mort, cu casca străpunsă de un glonț. Doar capul îi căzuse și fața i se înclinase inexpresivă într-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
undeva cu atâta înverșunare încât nimeni dintre soldați nu putea să facă vreo mișcare fără să-l trăsnească moartea țăcănitoare de foc. Din când în când se auzea strigătul unui comandant care le cerea să aștepte momentul potrivit pentru atac... Legăturica cu pești abia se distingea, ca o pată întunecată în întunericul sălii, la piciorul lui Ducu. I se părea că o vede la o depărtare atât de mare, acolo într-o altă lume, în lumea subterană a rândurilor dintre scaune
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fumegânde: gloanțele care îi pătrunseseră în trup. Sângele nevăzut i se prelingea de bună seamă pe sub postavul uniformei, îmbibându-i cămașa. Ceea ce el nu mai putea să simtă... Ce ieșea oare s-a întrebat Ducu cu sufletul la gură din legăturica cu pești ce zăcea în subterana scaunelor? Ceea ce s-a ivit acolo n-a fost un pește. A fost un rac. Un rac pipernicit pe care l-a văzut târându-se cu cleștii îndreptați către piciorul său desculț. A dat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și uitându-se în jos speriat. Încă puțin și racii aveau să se răspândească prin toată sala, provocând tresăriri și strigăte. S-a trezit când lumina era aprinsă și spectatorii se ridicau și ieșeau dintre rânduri. A ridicat de jos legăturica cu pești și a ieșit în hol. Ochii i-au căzut pe un afiș de pe perete, pe care nu-l remarcase până atunci. Ceea ce îți sărea în ochi acolo era o explozie violentă numai zig-zaguri în roșu, galben și alb
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
săptămână să macin o pungă cu porumb. Da' asta, hăt cu ani în urmă!... Ducu n-a mai stat s-o asculte pe bătrână. A ieșit în noaptea de afară. Trecuseră aproape cinci ore de când se întorsese de la râu cu legăturica plină cu peștișori. Noaptea a avut un vis. Se făcea că maică-sa răsturnase batista cu pești într-o cratiță cu apă. Grămăjoara de pești se vedea, prin apa limpede, ca o moviliță întunecată pe fundul cratiței. Ducu a privit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Femeia a ieșit îmbrăcată gata, de parcă ar fi știut pentru ce a venit el. Eu am să alerg cât pot mai repede, ca s-o ajut pe Maranda. Tu vino încet, că îi fi ostenit venind încoace. Mărunțică, cu o legăturică de buruieni în pestelcă, a pornit cu pas grăbit spre casa lui Toaibă... Îndată a înghițit-o întunerecul. „De-ar ajunge la vreme! Oare Maranda mai poate de durere?” - gândea în timp ce pășea șchiopătând pe ulița întunecoasă. Un gând fugar i-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și- i dă drumul jos ca semn de recunoaștere a potecii. În fața lui, la câțiva pași, se găsea o stâncă mare de piatră acoperită cu mușchi: - Acesta este locul potrivit pentru odihnă, zise Pălăriosul. Se așeză comod pe stâncă, scoase legăturica unde pusese de acasă două bucăți de pâine și începu să mănânce. Când privi în jos observă două furnici cu ochi mari care se uitau la el mișcând din antene într-o parte și în alta. - Sunteți flămânde? Întrebă piticul
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
doreau și ele câteva firimituri din pâinița lui și numărul lor era tot mai mare. Erau tot mai multe și mai multe încât piticul se sperie și o luă la fugă: - Dacă mă prind...s-a terminat cu mine! Scutură legăturică unde avusese pâinea sperând că v-a scăpa de ele. Dar furnicile continuau să-l urmărească. Pălăriosul fugi cât putu el de tare până când în fața lui apăru o baltă. - Vai de mine! Ce mă fac? De înnotat nu știu. Furnicile
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]