76 matches
-
Ion Horea Filă de jurnal Rămâi un timp și-așteaptă-n lenevire Ca un hotar, în abur, după ploaie, Neîncercat de legile pieirii, Supus doar altor patimi și îndemnuri Din rădăcini, din flori și din semințe - încă mai crezi că ultima răsplată A strigătului tău ar fi ecoul, Imaginând cum dealuri după
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
Sfântul Ioan Gură de Aur, a cărui operă a fost de nenumătrate ori sursă de inspirație pentru Părinții filocalici, precizează: „Noi admitem că la foarte mult păcate Satana ne ademenește; însă la cele mai multe noi înșine ne dedăm, prin trândăvia și lenevirea noastră. Nicăieri nu zice Sfânta Scriptură că, la fratricidul lui Cain, Satana ar fi fost în joc. Dar să presupunem că Satana a șoptit lui Cain gândul cel rău, totuși vinovăția păcatului rămâne asupra aceluia care a primit șoptirea, a
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
a semănat sălașul cel a toată lumea - Țarinile inimilor noastre - cu grâul cel curat al învățăturii Sale mântuitoare și întotdeauna le-a lăsat pe ele în mâinile voii noastre, ca să ne silim să le lucrăm neîncetat. Că dormind noi întru trândăvia lenevirii, vine vrăjmașul sufletelor și seamănă mulțime de neghină. Și seamănă în cei credincioși eresuri, în cei drepți, păcate, în cei blânzi, prigoniri, în cei smeriți, trufie, în cei înfrânați, beție, în cei săraci, furtișaguri, în cei nevoitori, slavă deșartă, în
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
nevoințe și virtuți peste puterile noastre proprii. Adică post până la epuizare, osteneală peste măsură a trupului, priveghere de toată noaptea și alte fapte bune la care abia ajung cei desăvârșiți. 2. De jos ne ispitim de diavoli prin moleșeală și lenevire la lucrarea faptelor bune, slăbindu-ne astfel voința, rațiunea, mustrarea conștiinței, bărbăția și stăruința în lupta cea duhovnicească. 3. Din stânga ne ispitesc diavolii prin patimi trupești de tot felul, prin beție, lăcomie, zgârcenie, mânie, ură, răzbunare și tot felul de
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
nu știi, ci doar aceea ce cunoaștem împreună. Eu am ca tată iubirea de sine. Înfierbântările din afară îmi sunt produse de îngrijirea ce mi se dă și, în general, de orice odihnă; iar tulburările interioare își trag originea din lenevire și din neorânduiala faptelor. Când le zămislesc, eu și dau naștere căderilor; acestea, născându-se, produc din nou moartea prin deznădejde. Dacă ai cunoscut limpede atât adânca mea slăbiciune cât și a ta mi-ai legat mâinile. Dacă îți vei
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
și en detail care pun în cronică rimată toate fleacurile, e numai aparentă. Ele pornesc, de fapt, de la o premisă de emfază: tot ce fac se cuvine transcris. Acest concept de poezie imediată, concretă cu scrupulozitate, e conceptul suprem al lenevirii." Probabil Radu Andriescu e conștient de aceste scăderi (în ciuda presiunii precedenței și a mesajului de alienare), de vreme ce antiliricul nu rămâne doar unul de natură existențială, dar e și unul lucrat, de tip avangardist. În a doua jumătate a volumului, psi
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
ne dădurăm drumul amețind și trezindu-ne după ce, mult mai târziu, delirasem de plăcere. Ce urmă fură zorii ca o trezire lentă, și noi ne ignoram iubindu-ne, fără a fi atenți, și odihnindu-ne. El făcu, după mai multă lenevire pe canapea, cafea, și lenevia continuă. Mă hotărâi apoi să mă îmbrac, iar el mă privi plăcut, încât nu simțeam cum se apropia sfârșitul. Când însă m-am îndreptat singură spre ușă, încredințată că de fapt fug, el veni purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vorba de o anumită, discretă, dimensiune livrescă, prezentă mai ales în seria de poeme, șaisprezece în total și distribuite fără o regulă strictă în cuprins, numite Filă de jurnal. Așa se și deschide cartea de fapt: „Rămâi un timp și-așteaptă-n lenevire/ Ca un hotar, în abur, după ploaie,/ Neîncercat de legile pieirii,/ Supus doar altor patimi și îndemnuri/ Din rădăcini, din flori și din semințe—/ Încă mai crezi că ultima răsplată/ A strigătului tău ar fi ecoul,/ Imaginând cum dealuri după
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
îndelungat, de „exact trei săptămâni”, prozatorul și-a regăsit liniștea creației în laboratorul „simplu, patriarhal, liniștit” de la Valea Mare. Chiar dacă în preziua plecării spre București (8 ian. 1931) nota că nu a scris mai nimic, lăsându-se copleșit de „o lenevire necesară totuși după doi ani de hărțuială nervoasă fără pereche”, cu câteva zile înainte mărturisea că simte o pornire mare pentru creație, mai cu seamă pentru finalizarea romanului Răscoala: „Ziua-noaptea mă frământă diferite subiecte, care de care mai stăruitoare”. Ultima
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
care îi stăpânești: femei, copii, bărbați, tu vei da seamă; atâta foc ți-ai pus singur pe cap de bună voie! M-aș mira dacă este cineva dintre stăpânitori, care să scape de osândă, față de o așa amenințare și față de lenevirea și trândăvirea prezentă, văzând mai cu seamă pe unii alergând după aceste demnități, și aruncându-se singuri într-o așa de mare greutate a stăpânirii. Că dacă cei ce de nevoie atrași la astfel de demnități, nu au nici o scuză
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
scrie disociativ, atingînd autonomia genurilor pe care le cultivă. Prejudecata încă, hélas, îndeajuns de înrădăcinată conform căreia un autor e fixat într-un unic domeniu, celelalte pe care le-ar aborda neîngăduindu-i decît mediocritatea irelevantă, pornește fie din comoditatea (lenevirea) unei categorii de comentatori, fie din frigiditatea estetică a celor care ,înțeleg" creația din exterior, printr-o grilă culturală, învățată, iar nu prin sensibila aderență efectivă. Care e situația d-lui Ilie Constantin? Poet de seamă, d-sa nu scrie
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
sfânt. Tu ești întreit, Doamne Dumnezeule, unicul meu bine. Și de aceea mă plec dinaintea luminii din cuvântul ce necontenit de mine se ține, zicându-mi cu o tăcere de munte: „Urmați chemării Mielului,/ Ieșiți din amorțire,/ Săriți din patul lenevirii,/ Și grăbiți la ape sfințire./ Căci știu că drepte și adevărate sunt căile tale,/ Rege al veacurilor,/ Salvator al timpurilor,/ Mereu amenințate de brumă,/ De întunericul ce încă mai sperie,/ Până ce razele luminii/ Peste întinderi se lasă” (Dan Bodea, Vitralii
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
Și te înhaț, ca să uităm de toate. Până în clipa aceea unică. În care îmi spui că mă iubești. În care îți arăt că sunt a ta. Iar. Acum. Pentru totdeauna. Sărutări mereu reluate. Ca refrenul unui cântec fără sfârșit. Și lenevirea pe canapea. Ca pe o punte de vas” (pagina 49). Cartea urmărește motto-ul, direcția este prezentată de la început. Uși care se închid, soluții care sunt accesibile, viața își urmează cursul. Ca o apă. Meandrele justifică dinamismul ei, valul, energiile
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
succesul, școala, educația, profesia care umplu viața omului; - Pietricelele semnifică timpul omului petrecut în mod plăcut și creativ: cititul, scrisul, plimbatul în parc, călătoriile, concediile, mersul la teatru, operă, spectacole, mersul la biserică, rugăciunea; - Nisipul semnifică unele ca acestea: somnul, lenevirea, fumatul, alcoolul, indiferența, ignoranța, nemulțumirea, tristețea, păcatele de tot felul care umplu viața omului. Așa arată viața unui om. Într-adevăr, viața este frumoasă, viața e o minune dacă o privim cu ochii Cerului, iar aceasta trebuie trăită până la ultima
VIAŢA E DARUL LUI DUMNEZEU! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367451_a_368780]
-
nuntire semnificantă în SENS! Și aceasta, spre vătămarea întregii literaturi. Căci publicul iubitor de poesie (filo-poeionul) se cere a fi ,,violentat “ nu doar cu urme, ci și cu urmire ( tăcere țesută în tâlc). Și este asta sarcina oricărui creator. Nu lenevirea gândirii tagmei cititorilor și instaurarea imperiului platitudinilor are, astfel, în vizibilitate scriitorul de luat în seamă! Ci desemnarea Ființei... I se impune celui ce face, urzitor de „a fi”, de ,,a ști” și de ,,a șopti”, să poarte, sub vastitățile
REVERIA CUVÂNTULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356368_a_357697]
-
Ar mai trebui adăugat că privirea personajelor, în multe împrejurări, este un puternic semn indicial, orientând atenția celui ce contemplă spre nucleele de sens. Așadar, avem de-a face, pretutindeni, și exclusiv, în acest univers post-cădere, cu sărbători, reuniuni, șuete, lenevire la bazinul de înot, jocuri (Jocuri de iarnă), cu spectacole, priveliști (Peisaj la Balcic) și, spre a mai dinamiza starea de extaz, cu drame și motive livrești, vag echivoce (Răpirea sabinelor, Muzele), sau cu un oarecare fior al tainelor și
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
Munca pe câmp este grea. Și aceea pe lângă gospodărie este grea. Poate mai grea decât aratul sau seceratul. Ambele trebuie făcute zi de zi, ceas de ceas. Altfel familia ta sau dobitoacele curții mor de foame. Nu este timp de lenevire sau de-o cinzeacă la crâșmă. Întotdeauna este ceva de făcut. Mai bați un cui la gard sau la șindrila de pe acoperiș, mai mături frunzele moarte spre platforma de bălegar. Și acestea se transformă-n îngrășământ. Sau mai adâncești un
CU DUMNEZEU ÎNAINTE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350731_a_352060]
-
Pe cărările timpului-armonia. Cutează! Fii nemuritor! RUGĂCIUNE Șoapte albastre deschid Drumuri și cămări cu Hrană pentru trup și suflet. Obosite gânduri și dorințe, Ispite lacome ale desfătării, Orbesc ochii curați ai nopții. Zilele sunt lovite de necurăție, Visele mor întru lenevire Farmecul din sine și din afară Aleargă către lumina cea sfântă. Roagă-te suflete, pentru tine, Roagă-te și pentru ceilalți, Cununa care nu se veștejește Nu vine de la sine, fără osteneală. La ceas târziu din noapte, Laudă Păstorul Cel
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
și mi-a zis: „Suflete, să știi că Dumnezeu ți-a mai dăruit ani de viață ca tu să te pocăiești, căci în viața ta ai râvnit sfinților, dar nu le-ai urmat și în fapte, ci ai petrecut în lenevire; ia deci aminte la restul zilelor tale cum petreci”. Și, zicându-mi aceste cuvinte, s-a făcut nevăzut, iar eu am început să intru înapoi în trupul meu. Dar atâta scârbă mi s-a făcut, încât preferam să intru în
MĂRTURISIRILE UNEI PUSTNICE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378420_a_379749]
-
în păcate am crescut și în păcate am viețuit până în ziua și ceasul de acum. Mărturisesc că foarte am greșit cu mândria, cu slava deșartă, cu zavistia, cu urâciunea, cu iubirea de argint, cu nemilostivirea, cu mânia, cu somnul, cu lenevirea, cu îmbuibarea pântecului, cu tot felul de gânduri necurate, cu pofte de tot felul de curvie și cu osândirea judecând pe alții. Nu am cinstit zilele sfinte, nu am umblat regulat la Sfânta Biserică, nu am dat pildă bună celor
MĂRTURISIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378433_a_379762]
-
sfânt. Tu ești întreit, Doamne Dumnezeule, unicul meu bine. Și de aceea mă plec dinaintea luminii din cuvântul ce necontenit de mine se ține, zicându-mi cu o tăcere de munte: „Urmați chemării Mielului,/ Ieșiți din amorțire,/ Săriți din patul lenevirii,/ Și grăbiți la ape sfințire./ Căci știu că drepte și adevărate sunt căile tale,/ Rege al veacurilor,/ Salvator al timpurilor,/ Mereu amenințate de brumă,/ De întunericul ce încă mai sperie,/ Până ce razele luminii/ Peste întinderi se lasă”(Dan Bodea, Vitralii
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
nopții. Prima nu a fost chiar așa de plăcută ca cea de a doua. - Da, dar dacă nu era prima, nu exista nici cea de a doua, răspunse ca de obicei mucalit Ștefan. - Mda, ai și tu dreptate. Gata cu lenevirea, hai jos că-i târziu și mai avem și serviciu. - Tu poate, dar astăzi dacă vrei să te învoiesc... - Ha, ha, ha. Mersi. Ești un drăguț. Uite, eu cât timp fac cafeaua, tu faci un duș scoțian și desigur ai
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
ajunse în fața ușii își împreună mâinile și strânse cartea la piept. Dragonul își încărca o bilă de foc masivă. Etrius, cu viteza sa, alergă spre ușă și o sparse. Se împiedică șă căzu la pământ. Dar nu era timp de lenevire. Agil, se sculă și fugi în continuare. Văzu prăpastia din fața sa. Cum castelul era pe vârful muntelui, jos era o câmpie, unde se afla David și dubița. Din vârful muntelui și până la poalele sale era o prăpastie de aproximativ douăzeci
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
nopții. Prima nu a fost chiar așa de plăcută ca cea de a doua. - Da, dar dacă nu era prima, nu exista nici cea de a doua, răspunse ca de obicei mucalit Ștefan. - Mda, ai și tu dreptate. Gata cu lenevirea, hai jos că-i târziu și mai avem și serviciu. - Tu poate, dar astăzi dacă vrei să te învoiesc... - Ha, ha, ha. Mersi. Ești un drăguț. Uite, eu cât timp fac cafeaua, tu faci un duș scoțian și desigur ai
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
mai puține, dar s-au făcut. Legea dădea dreptul, și deci oricine era dușman al clasei muncitoare, element cu activitate politică din trecut, care a fost în fruntea partidelor burgheze, împotriva lui se luau măsuri. Aceasta a avut ca efect lenevirea organelor de securitate. În ceea ce privește evidența elementelor dușmănoase, în 1952, îmi amintesc, când s-au dat dispoziții pentru arestarea unor elemente dușmănoase, moșieri, fabricanți, elemente fasciste, din vreo 5.000 persoane care trebuiau arestate, vreo 2.000 de persoane au fost
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]