84 matches
-
paradoxal - fix aceleași cu ale contemporanilor noștri: „O, ce ciudă, cât mă mir, / D-al celor mari caractir! / Ce schimbate la ei firi, / Ce gusturi, ce diferiri! / Precum ceriul de pământ, / Așa ei de cei mici sunt. / Toți trândavi, toți lenevoși, / Nestatornici, furtunoși, / N-au ei fapte bărbătești, / Toți au minți copilărești, / Toți de mititei iubesc / Lucruri care nu-i cinstesc. / Toți, de când sunt băieței, / Înclinează lângă ei / Oameni care-i lingușesc, / Care-i laud' și-i slăvesc. / Totdeauna cei mari
,,POPASURI SCRIITORIEȘTI PE OLT ȘI OLTEȚ, II (2016) – O NOUĂ ANTOLOGIE ALCĂTUITĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1455295718.html [Corola-blog/BlogPost/366411_a_367740]
-
și-și împlinesc veselia pe la Podișca de sub Vârful Crucii și Ghimbav. De-acum, începe joaca noastră cu zbatul chetrei pe apa în curs, cu grija-n mersul pe buștenii rătăciți, aruncatul de bolovani mărioci, ori cu dibăcia prinsului de zglăvoci lenevoase. Toți eram în seamăn de voie bună, cu lipsă de griji și numai statul, culoarea-n păr și vorbe chiteau în osebire. Unii aveau porecle, dar pe cei mai mulți îi chemau Ion și le ziceau Nelu, Ionel, Niță, Țică și unul
IULICĂ ! DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Iulica_de_ion_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/348106_a_349435]
-
partener rămânea fără sufletul pereche după unire, era o mare dramă. Dar cu adevărat tragic era cazul invers, al morții înainte de unire, pentru că partenerul rămas nu avea să simtă niciodată vibrația. Anda apăru și ea în bucătărie, dezbrăcată, unduindu-se lenevos ca o pisică. - Hai înapoi în pat, azi e duminică! Și pentru a fi mai convingătoare, dădu să-l apuce pe Andi de organul diferență. În momentul atingerii simțiră amândoi un fel de șoc electric, un cutremur total, care-i
SUFLETE NEPERECHE de DAN NOREA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1400837568.html [Corola-blog/BlogPost/346930_a_348259]
-
mine zace un porumbel mort. Era cândva purtătorul mesajelor mele Către iubită. Iubita s-a evaporat, A înghețat, s-a transformat Într-un stâlp de sare. Dar ce vină are nevinovata pasăre? În fața mea strălucește pustiul, Marea Moartă se întinde lenevos, Apele ei sunt dense, Porumbelul a murit de mult. Oare, de când? Pe câmpul de luptă, negru de fum, Cădeau soldații, unul câte unul, Morți paralele, departe Cavalerii Apocalipsei trăgeau după ei Tunurile din secolul trecut, Noi, copiii, habar nu aveam
PORUMBELUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1404540386.html [Corola-blog/BlogPost/374433_a_375762]
-
după gură, vin flăcăi să bea o dușcă, însetați sau ponosiți, refuzați de-o muierușcă. Sau decad dintr-o ulcică și mă fac strachină goală să mă vândă toți olarii lângă-o pâine rotocoală, să mă umple gospodina cu sarmale lenevoase, ... Citește mai mult Laptele mi-l beau târziu doar în serile de varăcând ulcică-s plină ochi și târziul mă omoarăși spre ochiul meu albastru, înflorat și smălțuit,scurg cu grijă-încet, șiștarul, în azuru-mi liniștit.Tot ulcică, drag pământ, le
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
gură după gură, vin flăcăi să bea o dușcă,însetați sau ponosiți, refuzați de-o muierușcă.Sau decad dintr-o ulcică și mă fac strachină goalăsă mă vândă toți olarii lângă-o pâine rotocoală,să mă umple gospodina cu sarmale lenevoase,... XVII. MAI SCRIU POEZII, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016. Timpul meu, grăbit și el, cu nisipul presărând pașii grei de bătrânețe, fugăriți și-abia umblând, mi-a semnat, candid, plecarea, fără minus, fără
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
și calitatea de a se mulțumi cu puțin. Și, atunci, îi dau lui puțin, luând pentru ei tot ce este mai mult. În schimb, se laudă că-i asigură echilibrul. Adică comoditatea unui trai prost, dar obișnuit, confirmându-i tabieturile lenevoase pe care omul le are atât de bine înșurubate, încât de cele mai multe ori se lasă chiar subjugat, înjosit, numai să fie sigur că acestea i se satisfac, iar grija zilei de mâine nu e atât de acerbă, când cineva îi
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ncorneliu_leu_prolog_la_volumul_ca_corneliu_leu_1343187770.html [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
de somn greu, de o zână, mătrăguna, cu tupeu de Dumnezeu, Fusul meu, orar, sfârâie în vara de se-ncinge tot, se răcește apoi, surd mi-l spală toamnă, cu suspin-hohot, cănd cade ninsoarea, blând se stinge încet torsu-i lenevos că la ușă, acuma, bate disperat tocmai Făt-frumos. C-o fi Făt-frumos, c-o fi Făt-urât, cine poate ști, însă, sincer, pana atuncea, sigur, mai scriu poezii! Referință Bibliografica: MAI SCRIU POEZII / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MAI SCRIU POEZII de DORA PASCU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1468391433.html [Corola-blog/BlogPost/380823_a_382152]
-
ca pe un univers sacru numai al nostru. Am primit în dar o mașinărie electrică de făcut păine, dar nu am avut deloc satisfacția aceea simțită atunci cănd frământam aluatul în măini și m-am privat în mod voit și lenevos de mirosul îmbietor de pâine coaptă în cuptor. Am făcut maioneză cu mixerul în două minute, dar parcă nu a avut gustul celei frecate cu lingura de lemn, încetul cu încetul. Am aspirat covoarele și totuși, am avut sentimentul că
NOSTALGII ATLANTICE de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 by http://confluente.ro/carmen_niculcea_1446305477.html [Corola-blog/BlogPost/373680_a_375009]
-
prezentate, reconstituie și pun în lumină un întreg univers, viața în sine, așa cum se desfășoară ea departe de cadrul mioritic. O descriere de natură amintește de romantismul lui Heinrich Heine în “Icoane de călătorie”: “Mă bucur de farmecul mediteranean: soarele lenevos din martie, briza ușoară, nisipul fin și cerul albastru din ilustratele italiene.” Monumentală ca viziune, cartea ar putea avea subtitlul “Cum arată lumea vazută de un român deloc sărac cu duhul”. Scriitorul are capacitatea de a sumariza narativ și descriptiv
DINCOLO DE EUROPA”, UN SPECTACULOS JURNAL DE CĂLĂTORIE ILUSTRAT, SEMNAT DE DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1494347117.html [Corola-blog/BlogPost/354459_a_355788]
-
după gură, vin flăcăi să bea o dușca, însetați sau ponosiți, refuzați de-o muierușca. Sau decad dintr-o ulcica și mă fac strachina goală să mă vândă toți olarii lângă-o pâine rotocoala, să mă umple gospodina cu sarmale lenevoase, fierte-ncet, cu-arome multe, măi uscate, măi zemoase. Dar pot sta făr-de sarmale, doar cu corcodușe-n ciorbă, să mă-nchine încet bătrânii, să nu scoată nicio vorba, să mă umple apoi cu pâine, din cea veche și uscată
DINCOLO DE CUCUTENI de DORA PASCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1468950845.html [Corola-blog/BlogPost/380824_a_382153]
-
fără a le scoate în față, neînvederându-le; cum să mai spun, deja neaprinzându-le? În eseul evocat mai înainte (care este, se înțelege, conștiința de sine a romanelor sale), Mihail Diaconescu remarcă, poate cam răstit pentru mintea slobodă și lenevoasă: "Așadar, cine este împotriva diverselor naționalisme europene este, de fapt, antieuropenist. Eludarea, evitarea aporiei sugerează aci Theodor Codreanu este cu putință numai rediscutând conceptele (și realitățile acelea atotcuceritoare) în perspectiva transmodernității depășire a abia răposatului postmodernism (vezi Transmodernismul, 2005). Nefiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
într-o dimineață, pe când avea unsprezece ani, în sala de lectură a unei biblioteci publice de pe Broadway, în apropiere de casa noastră. Era o dimineață de sâmbătă, deci fără școală, fără nici o perspectivă presantă în afară de masa de prânz, așa încât înotam lenevos și ne bălăceam printre rafturile cu cărți, pescuind ocazional câte un autor nou, când, deodată, mi-a făcut semn să vin lângă el să văd ce a descoperit. Extrăsese o grămadă de versuri traduse din P’ang, această minune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sta un alt dactilograf, mai onest. Unul dintre primele legăminte pe care le-am făcut când mi-am ales profesia a fost acela de a-mi descuraja personajele să „zâmbească“ sau să „rânjească“pe pagina tipărită. „Jacqueline a rânjit. Mătăhălosul, lenevosul Bruce Browning a zâmbit plictisit. Un surâs adolescentin a descrețit trăsăturile căpitanului Mittagessen, și așa mai departe.“ Și totuși, aici, zâmbetul a fost iminent. Ca să termin cu partea asta: cred că Seymour avea un surâs foarte plăcut pentru cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În boale pe privitor: un sân, o bucă, mă rog; le obligau să nu mai stea ca niște maimuțe, ci să tragă de umeri Înapoi, să-și țină pieptul țanțoș Înainte; le Învățau să se miște unduit, să-și legene lenevos trupul. Bărbătușilor le ieșeau ochii din cap ca la melc și le curgeau balele. Nici nu se punea vorba să se tocmească. Ba chiar uneori se ajungea la licitări Înverșunate, În care concurenții ofereau tot ce aduseseră, mult peste prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când schimbătorul de viteze al unui camion eroic, numit cândva „Tataie”, era tras cu putere Înapoi. Enin porni către Titel Meșteru. Era cam pe la amiază, drumul de pământ bătut se scălda Într-o lumină călduță și bună și În liniște lenevoasă, căci sătenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste numai o zi, lumina și Întunericul aveau să dureze deopotrivă și Încleștarea războinică urma să aibă loc la granița dinspre Răsărit. De pe o uliță strâmtă ieși În drumul mare nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tine, bine. Dacă nu, să nu mă aștepți. Am Întins-o. Numai bine!” Și Canafas o luă la trap pe drumul de pământ bătut care bubuia pașnic sub călcătura lui apăsată. Enin se scutură ca de muște când liniștea cea lenevoasă cuprinse din nou satul. O luă către casa lui Titel Meșteru. Drumul Începu, de la o vreme, să i se pară nesfârșit. Privirile Îi poposeau pe case și curți pe care nu le cunoștea și un șerpișor veninos i se Încolăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
părea plictisit de ceea ce se Întâmpla În jurul lui. Nea Mitu Împinse cu piciorul cutia neagră de gramofon care, legănându-se ușor, o luă din nou la vale. Apoi omul apucă de coada grea a palaniței și Începu să scoată din lenevoasa alcătuire o grămadă de sabiță argintie. Ectoraș, căruia niște prieteni Îi ziceau și Monstrulică, iar În vremea din urmă căpătase numele de Repetentu, o iubea de moarte pe fiica grecului Dagdelinis, Marianti, care habar n-avea de acea iubire răvășitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ale conduitei deviate : a) de evaziune;b) de dominare și c) conduite perverse care înglobează prin specificul lor primele două direcții considerate fundamentale. a.Conduite de evaziune sau de demisie. Copiii cu aceste conduite se caracterizează prin atitudini depresive, inerție lenevoasă, tendința marcată către imitație mecanică etc. Ei adoptă această conduită ca o modalitate de protecție personală față de traumele afective sau de neglijența care i-a înconjurat. Atitudinea de evaziune se caracterizează prin reverii compensatoare, folosirea minciunii, prin fugă și mai
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
fals? 40 + 3 = 43 27 - 20 = 7 16 - 4 = 10 ascultare orală verificări prin sondaj „Scara fermecată”: Mate trebuie să urce pe scară, fără a se Împiedica, să ajungă la castel și să-l elibereze pe Socotilă Închis de vrăjitoarea Lenevoasa. Să rezolve exercițiile de adunare și scădere până la 100 fără trecere și cu trecere peste ordin. Desfășurarea jocului: Se stabilesc două echipe. Exercițiile scrise pe fiecare treaptă vor fi rezolvate În lanț, rezultatul anterior va fi un termen al operației
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Liliana OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2147]
-
fac. Fără îndoială, i-am pricinuit destulă suferință lui Lizzie prin simplul fapt că i-am reamintit de existența mea. — Domnule Arkwright, știi ce-i un poltergeist? Domnul Arkwright lasă să se scurgă un interval disprețuitor, în care timp lustruiește lenevos tejgheaua. Tăcerea lui nu implică șovăială. — Da, sir. Acest sir are o rezonanță sarcastică, nicicum respectuoasă. — Ai auzit c-ar exista vreunul la Capul Shruff? — Nu, sir. — Un ce? Ce-a zis? Întreabă unul dintre mușterii. — Un poltergeist, îl lămurește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fiecare moment apariția lui Hartley. Soarele luminos pătrundea prin sticla ușor verzuie a ferestrelor înalte, boltite, ale bisericii, și făcea ca vasta încăpere - căci până la urmă asta era - să pară stranie și neplăcută. Plutea o mare cantitate de praf, dansând lenevos și aerian în lumina soarelui, iar parfumul trandafirilor se îmbina cu praful și cu un iz de lemn vechi, mucegăit, conferind locului o aparență de scos din uz, de pustietate și de vagă nebunie. Părea lăcașul potrivit pentru o convorbire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spre mine, apoi se întoarse cu un sughiț de plâns. Am ieșit pe digul rutier și am mers până la locul unde era parcat automobilul Bentley al lui James. Era spațios, negru, ușor prăfuit, părând în așteptare, în după-amiaza însorită și lenevoasă. Am deschis portiera. Interiorul degaja o calmă opulență, asemenea interiorului unui somptuos conac, sau al unui bogat sanctuar. Lemnul lustruit strălucea, pielea cafenie emana un miros proaspăt, plăcut. Cutia de viteze era cuibărită într-o piele moale, încrețită. Covorul gros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi dea un semn. Vremea continua să se mențină caldă. Marea își redobândise reflexele de giuvaer purpuriu smălțuit cu pete de smarald. Scânteia ispititoare sub ochii mei, ca în prima zi când venisem aici. Pluteau și câțiva nori, nori planturoși, lenevoși, moarați cu luciri de aur și sidef, hoinărind languros peste mare, și irizând lumină. Îi priveam și mă miram singur că mă lăsasem atât de copleșit de obsesie, încât nu mai eram în stare să admir minunățiile din jur. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]