4,644 matches
-
încărcată, apar tot felul de creaturi pe cât de ciudate, pe atât de rupte de (i)realitatea poeziei ,lor" (aparte de cârtița galbenă, împotriva căreia nu putem ridica obiecții, vedem cățelul pământului și un câine ,de lapte", mai multe pisici, un liliac, o pasăre de sticlă, o maimuță albastră, un iepure vietnamez: o întreagă menajerie), iar poetul se încurcă în atâtea fire, amestecându-le și mai rău. Limita de jos a volumului fiind atinsă printr-o uimitoare, aproape comică... ploaie de purceluși
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
serioase, vezi că se aude că Isus a fost antisemit, ca Ștefan cel Mare a fost antiroman(adică moldovean), basca se simte nevoia de a extirpa din imaginarul colectiv, mitologia, clișeele, adjectivele și expresiile alea care jignofesc animale simpatice precum liliacul, lupul, vulpea, măgarul,etc. Așa că, la treabă!!! P.S. Am văzut că purtai un tricou imprimat cu inscripția: “Țigan Împuțit” (evident, fără ghilimele)într-o emisiune televizată! Cum crezi că s-ar fi simțit un reprezentant al etniei pe care, pasămite
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
suit pe pereți, n-ai dat din mîini și din picioare, n-ai împușcat zece oameni din Poștă, ci ai plătit cuminte. Nu înainte de a vedea cum, după demonstrația de înaltă tehnologie, funcționara lipește timbrele, pe scrisoare, cu strămoșescul scuipat. Liliac NATO Vorbeam la telefon cu o amică, ne căinam și cădeam de acord, cu schimbul, într-un registru argheziano-celinian, pe tema: "Ce vremuri trăim!" Ce mizerie! Ce senzație de descompunere! Ce lipsă de perspectivă! Ce silă! Silă de lume și
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
înspăimîntător, un fapt: oricît de irațional ar suna, să ne ierte Dumnezeu, dar avem cam aceeași stare - de împotmolire fără speranță - de la sfîrșitul anilor '80... În plin dezastru, interlocutoarea mea vine cu o poveste: la ea în curte e un liliac care, de felul lui, nu face flori. A înflorit o singură dată, alb, în '89 (e chiar adevărat: nu e poezie, e botanică!) Și acum, surpriză-stupiză, liliacul ăsta a înflorit din nou, a doua oară! Dar mov! -"Tu ce crezi
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
dezastru, interlocutoarea mea vine cu o poveste: la ea în curte e un liliac care, de felul lui, nu face flori. A înflorit o singură dată, alb, în '89 (e chiar adevărat: nu e poezie, e botanică!) Și acum, surpriză-stupiză, liliacul ăsta a înflorit din nou, a doua oară! Dar mov! -"Tu ce crezi? Ce poate să însemne?", mă somează ea, perplexă, să interpretez, într-un fel, simbolistica. Între rîs și plîns, aleg rîsul: Înseamnă că intrăm în NATO!" N-am
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
doamnă și respectată mea amică, Doamna mea, Dulcea mea Veronică, Dragă, dulcea și Îngerească mea Cuta, Momoți dragă, Draga mea Veronicuța, Draga mea Nicuța, Măi Momoțelule, Dragă și mititica mea Moți, Fetițule dragă, Dragul meu bobocel moțat, Măi ramură de liliac”. Veronica Îi răspundea: „Mițule iubit și al meu scump și drăgălaș, Mițule, Băiet iubit și drăgălaș, Eminul meu, Eminescul meu iubit, Scumpul meu Eminescu”. Când Ștefan Micle s-a stins din viață, a lăsat-o pe Veronica și pe cele
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
de la sine înțeles că atât baba, cât și Bivolaru vor mai și restitui fulgii. De netăgăduit, Justiția a căpătat aripi, zboară, legată la ochi, cum îi e felul, dar înaripată. Dacă nu cumva stă atârnată cu capul în jos ca liliecii, și ei înaripați. De acolo, vede și mai bine. Ce vie satisfacție ne-a putut prilejui când l-a prins pe primejdiosul director al Bibliotecii Naționale - un Passaris, pe semne - și ni l-a înfățișat cu cătușe la mâini. Ah
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
ai timpului...". Dialogul între prieteni se leagă și se continuă grav și alarmant de frumos, transcriind, noi, aici, orice vers din Aleph -2, ca răspuns la provocări: Nu fi trist, fratele meu de rima-ncrustată Iakint, nu te prăbuși altfel decât liliecii o fac în ninsoare, pentru că vei exista și vei fi visat de poeme atâta vreme cât nimeni nu va vorbi de tine la persoana întâi./ O singură cușcă nu-i de ajuns pentru duhul libertății tale.../ Ah, călugăr al chitarelor dictando/ pescar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
cu un spor de veghe asupra înțelesului estetic dat de trepidanta rumoare vitală a poetului, prea sensibil ca să nu se întărească, tatonând curajul, prea lucid ca să nu aibă mereu dinainte dimensiunea utopiei. Aș evoca cele șase cărți ale ciclului La Lilieci. Satul lui, pământul unic, matricea și leagănul vieții, dar și loc al întoarcerii definitive, ai căror oameni se întrupează în câmpurile și drumurile, parcurse de ei prin el, poetul. Ca și cum, imperturbabil, el trece mai departe, văzându-și de ale lui
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
putea fi împiedicat să ai nostalgiile tale de melc. Dar nici melc nu ești, iar fericirea care slujește drept nadă nu crește în deșertul solitudinii. Atunci, ce ești? Amândouă la un loc, o fustă asortată la un veston sau un liliac ambiguu? E posibil, într-adevăr, asta să fii; atunci, însă, dacă îți ești ție însuși dușman cine va mai îndrăzni să-ți fie prieten? În ce constă, fericirea unui catâr? N-ai decât să fii, dacă așa îți place, și
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
cu căciula în mână. Nici nu știe, de fapt, ce se întâmplă. Același aer supus: cum ar veni să achite o taxă seniorului, feudalului rapace... 26 octombrie 1977, Orangerie, Paris, Les coquelicots, (Macii) și Repos sous le lilas, (Odihnă sub liliac), Monet... Salutul Existenței care privește, - de la flamanzi la impresioniști, între ele fiind trei secole de încremenire a pensulei... Femeie în griuri, Manet. Un rafinament de cenușiuri franțuzești, în mod cert, eleganță feminină, având în ea o tentă discretă, musulmană parcă
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
galonați ochi albaștri) toate par aduse, fără întrerupere cu bicicleta, cu schiurile și depozitate de-a valma. E devălmășia dușmănoasă a celui ce n-a mai scris de-un veac un vers. Peste ea, zboară cînd ți se deschide ușa lilieci albi: manuscrisele de dincolo. Atelierul acribului miniaturist e haosul însuși. Lucrurile n-au mai fost mișcate de-o viață, praful de pe ele e praful unui vulcan rece, vînăt. Dacă-i cade din mînă pensula, norul iscat învăluie totul ca-n
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
le înmoi, să-mi mînjesc palmele, să le frec. Dalii, pretutindeni dalii. Aceeași înecare voluptoasă scutură lalelele. Bujorii, stînjeneii mă orbesc în roz, în violet. Pentru mine zugrăvesc tabloul cu flori. Alături sînt stufurile de lemn cîinesc și stufurile de liliac alb, de liliac albastru. Sus, trandafirii, sub boltă." O suavitate carnivoră își poartă amenințarea prin acest potpuriu vegetal. La fel, dulce și totuși imposibil de atins, de strivit, de trăit, așa încît să-i simți zeama crudă a experiențelor, e
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
-mi mînjesc palmele, să le frec. Dalii, pretutindeni dalii. Aceeași înecare voluptoasă scutură lalelele. Bujorii, stînjeneii mă orbesc în roz, în violet. Pentru mine zugrăvesc tabloul cu flori. Alături sînt stufurile de lemn cîinesc și stufurile de liliac alb, de liliac albastru. Sus, trandafirii, sub boltă." O suavitate carnivoră își poartă amenințarea prin acest potpuriu vegetal. La fel, dulce și totuși imposibil de atins, de strivit, de trăit, așa încît să-i simți zeama crudă a experiențelor, e viața din roman
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
Nu mai am loc, exclamai treci pe coridor auzii îndemnul hipnotic fie ce-o fi eu plătesc toate pagubele Impetuos îmi continuai demonstrația cu orgii de figuri și formule în toate sensurile posibile acoperind holul etajului doi pipăind ca un liliac prin propriile-mi întunecimi În rumoarea de admirație a clasei asemenea unui cor antic dirijat de boemul dascăl Pe măsură ce creta se isprăvea bunii mei colegi îmi puneau în palmă iscusita unealtă de scris adusă de nu se știe unde și
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
Vasile Igna , căci erau orbi demult ochii lor erau întorși înăuntru ca ai liliecilor zburând jos și prevestind ploaia cercetând palma descărnată a verii. Nu-l văzuseră, deși afară era o lumină albă o lumină de zăpadă, o avalanșă ce acoperea ziua cu un fuior de raze un animal de lumină uitat într-un
Nu-l văzuseră by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/5251_a_6576]
-
gropar și pe tîmplar cînd îi dă cu capul de masă se aude de la pod iar pe sărmanul popă îl ia de guler și-i repede paharul pe gît unii spun că l-au văzut pe vasile zburînd ca un liliac trecea peste sat
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
tăia drumul între școală și magazin și pe care-o luau bătrânele la înmormântări ieșind înaintea cortegiului chiar la colțul final dinspre cimitir - pe gardul din cercevele de-o parte și alta cineva întinsese snopul de cânepă, sub tufa de liliac degetele unui heruvim se pregăteau să tragă din caier pe fusul viitorului meu firul întreg și nicicând rănit de nodul atât de dureros la care-l condamnase mânia bunicii materne Primîvarî târzie Îmi aud numele strigat pe celălalt mal în
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
el toți munții și alunecară-nafară grohotiș și nămol și izvoarele tulburi. Și au găsit piatra mormântului răsturnată. O femeie își întinse părul ei lung peste picioarele fiului și se făcu liniște în jur de se auzeau plângând gloatele și aripile liliecilor fâlfâind. Sălașul vântului se prăbuși și lumina din el ieși la lumina zilei așa cum iese din străfundul pământului o cârtiță. III. (Canción) Poate că ei o să m-aștepte să beau vârtos și desfrânat și să cobor vreo șapte trepte spre
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
de lângă Podul Minciunilor din orașul copilăriei noastre înviate. Pe cine vei chema cu el? în casa ta de la malul Egeeii, pe cei vii sau pe cei adormiți? Ai un suflet frumos cum numele tău Marina cu mireasmă de mare și liliac alb. Și ei vor veni cu toți să-ți mângâie singurătatea mereu tânără și brațele-ți obosite de atâția măslini curățați, culeși, sprijiniți. Tu, curajoasă și umilă, mereu îndreptând tot ce se mai poate îndrepta. Azi, în rugăciunea mea te-
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
în rugăciunea mea te-am zărit serafică, aproape transparentă în ochi cu luminițele din ochii maicii tale, în mână cu valiza aceea legată cu cureaua tatălui cum veneai spre noi. Învierea bucuriei Doamne, Tu care Te îmbraci în frumos, în liliacul din fereastră, în albul rochiei de mireasă, în cântecul albăstrui al mierlei spre seară, în blândul ochi al mielului, în zâmbetul pruncului, Doamne, Tu care Te îmbraci în milă, în mâna mamei pe fruntea copilului, în ochii tatei înrourați cu
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
mînca, deoarece nu mai are nimic, nici stomac, nici intestin, totul/ a putrezit! A fost îmbălsămat? Acum are/ cioc de barză” (A fost afurisit de cineva, ori singur s-a blestemat). S-ar putea face o apropiere cu ciclul La lilieci al lui Marin Sorescu, acela totuși de un pitoresc jucat într-un perimetru mai strîmt, absorbit de anecdotă. Personificată, moartea e ð„durdulie, văduvă, cu un puf/ fin pe ea, galben, numit de cei vechi «praful/ strigoiului»”, ori o „femeie
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
mai tîrziu. În numărul special din 1919, închinat lui Perrault, al revistei umoristice La Baïonnette, Robert Scheffer publică o parodie-continuare a poveștii despre regele incestuos și fiica lui virtuoasă, oprindu-se asupra vieții fiului Pielii-de-Măgar, continuare în care reapar Zîna Liliacului dar și măgarul ce produce aur. Cînd, din întîmplare, tînărul prinț găsește în trezoreria regală rochiile faimoase primite în dar de către mama sa, lipsită cu totul de sensibilitate la feeric și miraculos, odrasla exclamă doar: “Ce gusturi proaste avea mama
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
totuși: nu se doarme prea bine cu un glonț de calibrul 22 în căpățânăț „Vezi agricolul ministru cum lovește în sinistru? / Ministrul venezuelean care a elaborat un plan, / Conform știrii Agerpres care mi-a sosit expres. / Planul de exterminare pentru liliacul mare, / de-i mai zice și vampir, nu e nici un chilipir. / Se înmulțește excesiv, ceea ce e decisiv, iar ce este / decisiv, bate clar în punitiv. Ca atare e rezon: / tot ce e liliac prea mare, pân-la cifra de-un milion
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
a sosit expres. / Planul de exterminare pentru liliacul mare, / de-i mai zice și vampir, nu e nici un chilipir. / Se înmulțește excesiv, ceea ce e decisiv, iar ce este / decisiv, bate clar în punitiv. Ca atare e rezon: / tot ce e liliac prea mare, pân-la cifra de-un milion, / de-i mai zice și vampir, trebuiî dat c-un elixir. / Cum zicea și Tipătescu, amic cu Brânzovenescu: / «Eu - vampir? Eu sug sângele poporului?» / N-o să ne lăsăm zevzeci, vom da iama-n
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]