192 matches
-
acre unde bei ca să uiți, unde nu poți lega o vorbă cu nimeni, cu nimeni, din pricina zgomotului asurzitor al morilor de oase, într-o mahala mirosind a lavandă turcită, bârfitoare, crăcănată, credulă, hâtră și bocitoare, sarcastică, peticită, cu cai mascați, liliachie, virgină amânată în care laptele s-a covăsit, curvă, crăcănată, soldățească, alcoolică, hoață, batjocoritoare, ucigașă, blândă lățoasă, înstelată cu coji de semințe, cu sânii pe burtă, cu sfârcuri celeste, perplexă, trecătoare și eternă, fidelă sieși Dar nu numai atât, doamnelor
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
a putut face sufletul omenesc din om." El, Levi, Häftling 174.517, a supraviețuit. Pare că nu s-a împăcat cu asta niciodată. Spectacolul lui Mihai Măniuțiu începe cu anunțarea sinuciderii lui Primo Levi. Un personaj îmbrăcat într-un costum liliachiu, care îi va da și numele, un personaj diabolic, alunecător, parșiv, aduce pe scenă, la o comandă neauzită, rememorarea unui fragment al destinului lui Primo Levi. A versiunii lui despre lagăr, despre ce înseamnă să fii evreu, lucru pe care
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
pe care Levi l-a descoperit abia la douăzeci și ceva de ani, la Auschwitz, despre ce înseamnă să fii redus la condiția de animal, de zero absolut, să fii umilit douăzeciși patru de ore din douăzeci și patru. Luni sau ani. Liliachiului nu-i displace deloc să dea timpul înapoi... să refacă un traseu cumplit aici, pe scenă, pentru noi. Intră Corul. Umbre stranii, cu zeci de perechi de pantofi în brațe. Și populează scena cu ei. Pantofi... un cuvînt care construiește
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
ghetou. Oameni ca niște umbre stau pe ele, lîngă ele. Apoi, protagonistul, singur printre ele. Aici, pantofi. Și valsul. Și Primo Levi. Și copacul cenușiu, suspendat deasupra scenei cu vîrful în jos și rădăcinile în sus, devitalizat, aberant, înfricoșător. Și Liliachiul(Petre Panait). Și Corul care se plimbă fantomatic, în strădania discretă a fiecărui actor. Și muzica asta care nu-mi dă pace. Și performanța lui Râlea, în continuarea celei din Iov, îmbogățită, asumată, nuanțată, plutitoare prin Infern. Și muzicanții, cu
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
subțire, sfîșietor, îndepărtat. al unei locomotive cu tenderul doldora de cărbuni, lăsînd să se bănuiască pe undeva o linie ferată credincioasă, un terasament de piatră sfărîmată cu tîrnăcopul, cu scaieți și volbură printre traverse, un tren tărăgănat alene pe șinele liliachii, topite între buloane romantice. vagoane pline de oameni tulburi, somnoroși, uituci, necunoscuți. Apoi. apoi lucrurile s-au precipitat. se pare că existase o încăpere. se închegase brusc o odaie luminoasă, mobilată suav de raze late de soare, parfumată de îngerii
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
unde m-am trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a suspinat înălțimea Sa mîngîindu-și îndurerat barba, jucînd pe genunchi mătăniile, "prinzînd" cu nesaț mirodeniile, făcînd ochii mici tot mai mici, ca niște licurici, între stufoasele gene, gustînd alene șerbetul liliachiu dintr-o chisea, pe care i-o-ntindea îngenunchiată, la picioare, o fetișcană cu ochii de cicoare. - Nu vezi, mi-a arătat cu un deget întortochiat, cît e de săracă țara? N-avem inima a o împovăra cu biruri și-
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
fără de minte în câmpiile lui Li Chen * unul din piticii împăratului mi-a desfăcut rochia a sărutat crețul de sub fald războinicii când descalecă sunt la fel de scunzi cu toții dor mi-e să se întoarcă Weng * azi ne-am jucat în camera liliachie două șiruri de zece tălpi mici făceau un pat pentru-mpărat ale mele i-au fost gulerul din jurul gâtului am văzut ceva scris în pârâu n-am reușit să citesc ce spunea zicea Lu Li Lu Li Lu Li tu
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
ca un un câine de pază al somnului”. Imaginația înlocuiește “trupul” (“ce ușor mă pot lipsi / de trupul tău / când îl pot inventa”), dar și, din “locul unde totul e literatură”, poate avea loc și mișcarea inversă - “și deodată litere liliachii / se așează pe lucruri / ca niște vânătăi / se lățesc și dor”, discursul poetic apărând ca un soi de trișerie, mixtură a realului cu amintirea lui, efectuată cu o prefăcută, mimată frivolitate: “vai cum trișez / cum îmi amestec eu amanții / viii
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
cînd am redeschis cartea ca să văd exact ce culoare avea plapuma de pe patul lui Ippolit, din visul acestuia. Era de mătase verde! Dar paianjenul lui Stavroghin, mai țineți minte? Unul mic, roșu! Mănușile lui Lujin parcă-mi amintesc că-s liliachii. Camera lui Raskolnikov și a babei au tapetul galben. Ar fi curios să-mi notez, să văd ce prefera din spectru Dostoievski. Pentru ce se instalează Mîșkin, care are bani cu nemiluita, cînd vine de la Moscova, într-un hotel de
“Sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13979_a_15304]
-
umplută cu neputințe, așa mă imaginez în nopțile de confuzii și insomnie: Quasi-modo dezmoștenit prinț parizian, vibrând la atingerea poemelor incendiare ale iubirii. vis cu arlechini, cu vitralii și cu dans la tulpina catedralei fără sfârșit. de parcă nu pantera aceea liliachie din Jardin des Plantes pe jumătate fiară, pe jumătate carne vegetală de parcă nu florile mari, mătăsoase de fosfor cu care-mi acopăr zilnic obrazul hidos de-o nedisimulată noblețe acidă de parcă nu frații gargui, ciobiți puțin, frumoși și neclintiți ca
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
mînă, dom'le, ce mai tura-vura... la mine nu se-nghit "abureli" d'astea cu lugu-lugu-tăvălugu... vino sa-ți plătesc... adik pe 15... bleah! Nooo!!! Devenisem astfel un cotoi vestit... jos pălăria!... un fel de vedetă a frigurilor galbene, purpurii, liliachii... un "grosolan" care spune de alea cu p... hm!, un spurcat printre candizi, nevinovați, sinceri, delicați, îmbujorați de virginitatea trupului și sufletului lor etern, întemeietori de interminabile și mlădioase parade ale modelor... ale modelelor de moralitate... ăștia aveau "har"... eu
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
Mârâilă cu bastonul în aer apărând la colțul străzii în brațele lui Roque Paracliseru, Mafalda Claponăreasa alergând după găini, Zeca Trampa căutând calamari și sborși printre verzele lui Hipólito, Un-Metru-Jumate vomând tot soiul de materii în culori ciudate, verzui și liliachii, Celestino înjurându-l pe Piept-ca-Scândura, Tonecas Arenă cerând ajutor ca să poată coborî de pe schelă, Joca Înțolitu cu haina în mână zicându-le mama mă-tii tuturor celor din jur, Gil Frezatu căutându-și dintele de aur, dacă vedeți vreun dinte
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
modei, întărîtînd opinia publică, personajul nostru se fandosea, mîncîndu-l pe "r". De obicei, purta redingote fistichii, vert-bouteille, cu nasturi mari, cu pulpane lungi, acoperindu-i pe jumătate pantalonii încrețiți. În picioare, purta pantofi subțiri, cu vîrful ascuțit, ciorapi galbeni, albaștri, liliachii. Gîtul i se înalță trufaș dintr-o cravată somptuoasa de muselina. O pălărie bicorn îi acoperea capul împodobit cu o perucă mov, iar în mînă albă, îndantelată, scînteind de giuvaiere, răsucea elegant un baston scump... (oh, c'est incoyable, c
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
un capăt, crănțănea între dinți, iar dacă-l înfigeai mai adînc, dădeai de dulceața fragilă a umpluturii. Cozonacul cu nasturi din rahat, drobul verzui, ridichile roșii, andrelele de ceapă subțire, telemeaua cu purici de chimen în farfuriile groase, cu bordura liliachie, din care spărgeau în fiecare an cîte una și care-mi plăceau să le țin marginea-n gură, pentru gustul lor neted și dulceag. Cînd nu mă vedea nimeni, lingeam și carafele obeze și ceainicul pitic și zaharnița rămasă din
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
încape în picioare./ foșnetul trupului trece în cuvinte dă alarma" (Exilul și frica). Sau: " Toamna de acum. de sub pupile ies zeii/ și pleacă pleoapele noastre aripi fiindu-le/ pînă departe. e un spectacol de ochi/ lichefiați pe ferestrele zilei moare liliachiul/ din frunze mor locuitorii șoaptelor de/ iubire cu capul pe malul de estetică fovă.// Una cîte una ies ghearele aerului din plămîni/ lăsînd trupurile libere să leviteze/ trec dintr-o parte în alta ca baloane/ de piele strigă copiii: mamă
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Aveam șaisprezece ani. Ce scandal a fost, toată lumea a comentat. El în costum negru cu cămașă gal benă, iar eu cu rochie galbenă și un trandafir negru în corsaj. Într-un colț al cearșafului mi-a ară tat un nasture liliachiu. — De la cămașa pe care o purta când m-a părăsit pentru guraliva aia de la contabilitate. S-a întors după două săptămâni, dar cămașa nu i-am mai călcat-o niciodată. Din ea am păs trat doar un nasture. Culmea e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ce-i aduc "vinețele" pe sîn și îi smulg confesiuni delirante : "Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc" sau, mai degrabă, o cochetă cu temperament aguichant trecută deja, generic, în rîndul curtezanelor ? Numele ei poate fi derivat, deopotrivă, de la "liliachiu" (lila), care la Dimov reprezintă însuși misterul, de la "lilial", căci grația și gingășia crinului sporesc strălucirea pielii ei albe ori, în funcție de alegerea ipostazei, de la Lilith, demonul-femeie din tradiția cabalistică. O altă nimfetă cu statut incert din poemele lui Dimov este
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
iubire înaripată) sau al lui Pteros (iubire care te silește să prinzi aripi), căci scenele erotice în care este angrenată "palida fecioară Jeny" sînt de-a dreptul urmuziene, cu echivocul concupiscenței eșuat în absurd. După ce-și vopseau puștile în liliachiu, cătanele "clătinate de dragoste și ispită / se duceau la Jeny care le dădea voie să-i lingă, / doi cîte doi, talpa stîngă". Dar poate cea mai atipică figură feminină din poemele lui Dimov este jucătoarea de tenis Clotilda. Deși poartă
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
fapt gri cu nuanțe diferite, fiind determinată atât de amestecul fibrelor albe și negre în diferite proporții numerice, cât și de raportul lor de lungime. La fel ca și în cadrul culorii negre și aici apar diverse nuanțe, cum ar fi: liliachie, argintie, sidefie, perlată, plumburie, căruntă, cretată și lăptoasă. Cu excepția ulimelor patru, pielicelele pe suprafața cărora se regăsesc celelalte nuanțe au o valoare comercială și estetică agreată de către populație. Ca o caracteristică generală, la mieii recent fătați, pe linia superioară este
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
oameni drăguți! - Voi fi toată noaptea aici. Nu mă mișc o clipă de lângă ea, până naște și chiar și... după... - Mulțumesc Olga, mulțumesc... Un timp, mama Inei îi urmări pașii Olgăi care călcau siguri pe dalele de marmură cu intarsii liliachii, parcă voind să spună: aici sunt în elementul meu! După ce își luă halatul, Olga, prefirând un zâmbet confecționat de împrejurare, trecu din nou pe lângă mama Inei și se îndreptă spre salonul unde era Ina. Intră dezinvoltă, arătând o disponibilitate ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
concluzie. Era foarte gras, aproape de vârsta pensionării și purta un costum Thom Browne făcut la comandă, la care sărea În ochi felul În care manșetele de la pantaloni se terminau suficient de sus deasupra gleznei Încât să lase la vedere șosetele liliachii din cașmir. În ciuda faptului că În atelierul lui Thack din Strada Chrystie erau Înghesuite materiale, mașini de cusut, practicanți de la F.I.T.1 și croitorese chineze, pe Bob nu părea să-l deranjeze deloc haosul. Își eliberă ușor posteriorul moale, turtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
m-aș fi prăbușit dintr-o lume într-alta, și în fiecare dintre ele ajungeam puțin după ce sfârșitul lumii avusese loc. Am trecut prin dreptul terasei după o jumătate de oră. De pe un scaun, văzut din spate, flutura o panglică liliachie. Am coborât pe cărarea abruptă a promontoriului până la o terasă de unde se schimba unghiul de vedere: cum mă așteptam, așezată în coș, complet ascunsă de apărătoarea de plastic, se afla domnișoara Zwida, cu pălăria de paie albă și caietul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Marana s-a grăbit să plece în Arabia. „...o bătrână cu feregea pe obraz și ochi urduroși mi-a făcut semn s-o urmez. Într-o grădină acoperită, printre portocali, păsări-liră și fântâni, mi-a venit în întâmpinare, înveșmântată în liliachiu, pe obraz o mică mască de mătase cu stropi de aur alb, un lanț de acvamarine pe frunte...“ Ai vrea să afli mai multe despre sultana asta; ochii tăi parcurg cu neliniște foile de hârtie subțiri, așteptându-te parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de la baza scărilor, dar era ceva ce voiam să știm? Aveam vreo întrebare despre ceva? Am vârât capul în dormitorul principal, și cuvertura albă a patului cu apă susținea o Brandy Alexander citind, care, după cât respira, părea moartă. O, satinul liliachiu plisat al tivului cu bobițe de perle cât boabele de orez. O, straturile de cașmir chihlimbariu tivit cu topaze fațetate. O, alunecosul bolero de nurcă unduitoare. Trebuia să plecăm. Brandy și-a strâns cartea deschisă la țâțele ei false ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în maiestuoasa baltă. Boarea serii coboară încet peste satul adormit. Razele lunii îmi bat drept în față, luminând cărările de trestii. Din baltă ies aburi albi și parfumul amețitor al florilor de tamarix de adoarme. În poeticele lunci cu flori liliachii, se plimbă doi îndrăgostiți, pe fundalul cântecului fermecător al privighetorilor. Lumina argintie izvorăște din razele lunii, reflectă steluțe albe în apa pe care înaintează agale o barcă. Printre cărările de păcură de sub sălcii, printre săbiile trestiilor și prin frunzișul cenușiu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]