2,406 matches
-
Acasă > Poezie > Credință > ECCLESIASTUL SAU PROPOVĂDUITORUL CAP.II - ZĂDĂRNICIA PLACERILOR LUMEȘTI Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am zis inimii atunci Umple-te de cele bune Dar iată că și aceasta Este tot deșertăciune. Am zis rasului - nebune- Veseliei - te înșeli Și
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.II – ZADARNICIA PLACERILOR LUMESTI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1464882680.html [Corola-blog/BlogPost/378811_a_380140]
-
dă sfanta-ntelepciune Iar celui far’delege Veșnică deșertăciune. Pacatosulu-i da grijă Doar s-adune pe pamant Nu-i și asta vanitate Și doar goana după vânt? (Continuare în numărul viitor) Referință Bibliografica: ECCLESIASTUL sau PROPOVĂDUITORUL Cap.II - Zădărnicia placerilor lumești / Marin Mihalache : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1980, Anul VI, 02 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.II – ZADARNICIA PLACERILOR LUMESTI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1464882680.html [Corola-blog/BlogPost/378811_a_380140]
-
fi primiți la spectacolul vieții estetizate și luminate de razele blândei iubiri și omeniei. Apropiați de naiul maestrului Gheorghe Zamfir și ascultându-l luăm din el o frântură de aur sufletesc ce-nbogățește infinit mai mult decât aurul încremenit în avere lumească! Naiul lui Gheorghe Zamfir scaldă inima într-un surâs sau un suspin și-o înflorește cu mărgeanul muzicii nemaicântate decât de clinchetele stelelor de argint pe care le aude dumnezeiește omul împresurat de vis! Cu voia maestrului publicăm o adresare
GHEORGHE ZAMFIR. ÎNGERUL DIN NAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1414827836.html [Corola-blog/BlogPost/353202_a_354531]
-
clipă că trăiești la intensitate maximă. Hemingway și Spania se potrivesc de minune: eterna învecinare cu moartea, sentimentul existențial, acea bănuială instinctivă că moartea ar fi singura certitudine, emoțiile puternice care o însoțesc au darul de a relativiza precaritatea grijilor „lumești”, diminuând importanța lor și ajutându-ne să gustăm din plin fiece clipă, ca pe un cadou divin. O incursiune în fiesta spaniolă este un pas pe calea depășirii propriei noastre temeri de moarte, un miracol al renașterii setei de a
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1375529678.html [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
putea oferi totuși decât iubirea lui târzie de om ajuns la o anumită curbă a vieții. Nimic material nu-i mai aduceau satisfacții în afara acelor scurte întâlniri când amândoi despuiați nu numai de părțile vestimentare, ci de tot ce este lumesc, trăiau câteva clipe de vis, de frumusețe lăuntrică. Prin ea își vedea visul vieții împlinit, conștient fiind că această relație nu are niciun viitor și că ea îl acceptă poate dintr-un capriciu la început, apoi dintr-o necesitate de
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454746353.html [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
De aceea, își așterne pe chip voalul de speranță și pornește în căutarea visului propriu pe care-l convertește în visul celuilalt. Și astfel, visând împreună, trec peste orice obstacol într-o arcă salvatoare, gata pregătiți pentru a străbate oceanul lumesc, cu veșnicia drept cunună, spre țărmul abia întrezărit de la celălalt capăt. Visul, în viziunea poetei, simbolizează viața însăși. Tonul elegiac din poezia „Început de iarnă” - prefigurează vârstele scurse pe nesimțite. Poemul are nostalgia unui lied, muzicalitatea și incantația sonetului și
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_carte_vera_craciun_cezarina_adamescu_1367094398.html [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
fost îndoit cumva de existența sămânței lor de adevăr. Poate vei resimți și tu fărâma de înseninare. Mi-am asumat starea de "canal" al informațiilor transmise de Divinitate cititorului. Aceasta este de fapt menirea artistului. Sunt interfață între Divinitate și lumesc, în secunda creației, pentru că atunci se naște darul și gestul dăruirii. De aceea sunt obligată să las cale liberă cuvântului. Suntem nimic fără Dumnezeu... Astăzi am scris avându-ți chipul în fața sufletului. Mă priveam pe mine însămi gândind. Gândeam la
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1459791409.html [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
un vapor grecesc, pe care lucra ca secund fratele lui, Mișu, părintele Dovlete Marin, un slujitor respectat de enoriași, îndeosebi de cele care-i fuseseră amante în tinerețe fiindcă, după cum mergea bârfa prin comună, îl cam iertase Dumnezeu de cele lumești și luase cale rachiului, Cobrescu Ilie - administratorul moșiei, care era bucuros că boierul a uitat de „catastifele blestemate” și nu-l mai sâcâie cu întrebări incomode, dar nu putea să nu profite de slăbiciunea stăpânului care se dădea în vânt
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791646.html [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
ori aspecte ale caracterului său diacronic sunt strâns unite iar ființa ei este teandrică, misiunea ei fiind una celestă. Ea nu este o instituție ca oricare alta. De aceea, ea nu se poate confunda cu interesele Statului care sunt pur lumești, pământești, limitate deci, la această existență terestră. Un conformism și o compatibilitate absolută cu aceste interese ar putea fi păgubitor pentru credibilitatea, imaginea și autoritatea ei în fața poporului, a lumii. Biserica nu are voie să se amestece în disputele politice
DESPRE VIZIUNEA DOMNULUI VICTOR OPASCHI – SECRETAR DE STAT PENTRU CULTE, CU PRIVIRE LA RAPORTURILOR DINTRE STAT, BISERICĂ ŞI CULTE RELIGIOASE, ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ… PARTEA A II by http://confluente.ro/stelian_gombos_1434955777.html [Corola-blog/BlogPost/365923_a_367252]
-
Am stat și m-am întrebat de ce se întâmplă astfel de lucruri și am ajuns la concluzia că omul nu-l mai iubește pe aproapele său așa cum ar trebui, ca pe sine însuși și pentru câteva efemere și deșarte avantaje lumești, cedează la multe compromisuri. Iar principiul sănătos al învățăturii spune că pomul care face poame bune este un pom bun iar omul după roadele lui se cunoaște și după acestea va fi judecat. Beția puterii (a puterii care corupe), îi
POLITICHIA NOASTRĂ DE FIECARE ZI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Politichia_noastra_de_fiecare_zi_ion_untaru_1333634917.html [Corola-blog/BlogPost/359123_a_360452]
-
se închină, iubind- o. Drămuit pentru căința, c- a iubit, ce n- a fost greu, Cine- n ploaie - a lăcrimat, L- a ales pe Dumnezeu, Măduva spinării drepte - n suflet o sapă, ușor, Mulțumindu- L pe Iisus, c- a iubit, lumescul dor. Îngerii cântă în ploaie, prețuiesc lacrima sfântă, Si la Ceruri, când se- ntorc, aripile lor cuvânta, C- au văzut cum e iubirea, pentru cei nemuritori- Ea așterne câte- o ploaie, singura -i în al ei zbor. Între întuneric și
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1463173418.html [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
Iadul s-a predat prin tine Descuindu-ne cetatea Raiului - printr-o minune. Patru brațe țin puterea Dumnezeului cel veșnic, Lemnul vieții și durerea Trupului ce arde-n sfeșnic. Sfânt Altar al răstignirii, “Ușa tainelor” cerești, Călăuză dezrobirii De păcatele lumești. Dă-ne harul îndurării “Crucea vieții” s-o purtăm, Al iubirii și-al iertării Spre Lumina s-alergăm. Și-nchinându-ne Treimii Citește mai mult Sfânta și cinstită cruceSemn divin de nemurire, Ne ești pavăză-n răscruceși toiag spre mântuire
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Sfărâmând în lanțuri moartea,Iadul s-a predat prin tineDescuindu-ne cetateaRaiului - printr-o minune.Patru brațe țin puterea Dumnezeului cel veșnic,Lemnul vieții și durereaTrupului ce arde-n sfeșnic.Sfânt Altar al răstignirii,“Ușa tainelor” cerești,Călăuză dezrobiriiDe păcatele lumești.Dă-ne harul îndurării“Crucea vieții” s-o purtăm,Al iubirii și-al iertăriiSpre Lumina s-alergăm.Și-nchinându-ne Treimii... XVIII. LUNATIC FĂRĂ UMBRĂ, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016. Of, ce iarnă
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
prorocind împăcări noi...” („Vise de dor” -„Sub cerul armoniei”). Discretă, visătoare, trăiește cu pietate momentul: „Las’dorul meu să umble iar prin lume,/ Intersectând realul, flămând de vise mult...” („Dor aprins” - „Sub cerul armoniei”), îl simte în solemnitatea naturii („Dor lumesc” -„Sub cerul armoniei”). În imaginarul poetic, personificat, dorul se conturează în forme, sunet, devine alter-ego („Dorul acela”, în vol. citat). Introspecția îi amplifică viziunea. Scrie sedusă de ideea creației, preocupată de coordonatele existenței, de realizarea estetică a textului. Esența liricii
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lia_ruse_1491199611.html [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
Dacă să-mi dea glod sau soare, Că prea sus m-am avântat, Să te iubesc așa tare. M-a rușinat truda lor... (Domnul mă blagoslovească, Că nu-i om să nu greșească!...) Mă rugai îngerilor Să-mi lase viața lumească, ... Citește mai mult PSEUDO-PSALMde Nicolaie Tony DINCĂParcă simt că plouă-n Lunăși că scapără în stele,Zăpăcind mințile mele,Parcă peste văi răsunășoapte vii de vioreleși cânturi de zână bună,Când din aripi geana-ți bateși prin ochi, ca o
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
sfat,Dacă să-mi dea glod sau soare,Că prea sus m-am avântat,Să te iubesc așa tare.M-a rușinat truda lor...( Domnul mă blagoslovească,Că nu-i om să nu greșească!...)Mă rugai îngerilorSă-mi lase viața lumească,... XV. IUBIRE TRISTĂ, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2211 din 19 ianuarie 2017. IUBIRE TRISTĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Ce să-ți fac, iubire tristă, Ce minunății să fac, Să-ți șterg lacrima din suflet, Să-mi zâmbești
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
senatorial, stă tolănit la ședințele de guvern, își face unghiile (de plictis) la Cotroceni, mai întoarce, în joacă, o filă de dosar la agențiile statului, toarce la fumoar pe la sediile partidelor politice parlamentare. Are, cum s-ar spune, treabă. Puterea lumească, puterea politică, asta îl atrage irezistibil. Și nu numai pe el, ci și pe întreaga cohortă de oameni puși în slujba țării, a interesului public, a bunului mers al lucrurilor - local, național, european, euro-atlantic, planetar. Cu toții sunt animați de bune
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1449756229.html [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
ce-o adunau sihaștrii și o credeau minune, trăiri pe care dânșii ferindu-le de moarte, le-au dat o formă nouă și au numit-o carte. S-a așezat în vreme trăirea omenească, schimbându-se din haos, în ordine lumească; să poată să o ducă prin timpuri mai departe, au strâns ce-i bun din toate și au numit-o carte. Ce-a zămislit în lucruri statornice natura, a copiat poezia, pictura și sculptura și preschimbând frumosul, în muzică și
... ŞI AU NUMIT-O CARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1416131197.html [Corola-blog/BlogPost/358535_a_359864]
-
viața ca într-un poem,/ Valsând, de unul singur, fără rost,/ Între va fi, a fost sau nu a fost...” Astfel se împacă minusurile cu plusurile, întregiind ființa... Sunt atâtea de împăcat, încât doar în fie ea și interioară, deloc lumească, fervoare, până la incandescență, se poate întâmpla miracolul. Care, iată, se întâmplă! Daniel Marian Referință Bibliografică: PASIUNE - NOU VOLUM DE VERSURI / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1443945681.html [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
Plăcere pur demonică și nici un strop de fericire. Eram înșelat și credeam că aceea e fericirea, dar era totul fals ... nu era deloc fericire. Toată viața mea a fost un gol pe care am vrut să-l umplu cu lucrurile lumești ... dar nu reușeam să-l umplu, ci îl adânceam tot mai mult ... și doar Domnul Sfânt a putut umple acest gol, doar Dumnezeu. Dar, până să se întâmple acest lucru, încă mai era nevoie ca eu să fiu în întuneric
VIAŢA MEA SCHIMBATĂ DE DUMNEZEU de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 by http://confluente.ro/Viata_mea_schimbata_de_dumnezeu.html [Corola-blog/BlogPost/345147_a_346476]
-
pentru mine. Sau numai pentru mine. Restul lumii? Să aștepte! Egocentrismul nu se pune niciodată în balanță cu generozitatea pentru că fac parte din lumi diferite. Aproape toată lumea caută să se înalțe și nimeni să se smerească. Piscul, în accepțiunea noastră lumească, înseamnă ierarhie și toți ne dăm în vânt după ea. Smerenia a ieșit din modă nu pentru că este vetustă ci pentru că noi o considerăm vetustă dar adevăratul pisc îl constituie de fapt această cenușăreasă de care nu am vrut să
DE CEALALTĂ PARTE A BARICADEI de ION UNTARU în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/De_cealalta_parte_a_baricadei_ion_untaru_1389236212.html [Corola-blog/BlogPost/346515_a_347844]
-
în mine stele și puncte cardinale, Trasez meridianul altcum și altui timp Ahhh, vocea ce strabate și azi atâta cale, Rămâne veșnic cântul,doar unui anotimp Când mă strigai pe nume și-mi inventai arcade Pe trupul plin de dorul lumesc și nelumesc, Iubire, vers din gânduri și inimi solitare Pe-un anotimp cu-amurguri și astăzi, te iubesc! Lumini în toate cele,desfid a mea durere Și nu e clipă-n care să mă mai rup de vis, Ca plată
HAI VINO, AI PROMIS ! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 by http://confluente.ro/shanti_nilaya_1409497022.html [Corola-blog/BlogPost/360095_a_361424]
-
statului este un „slujitor al lui Dumnezeu” în iconomia providenței, adică în lucrarea de susținere a planului natural de existență al oamenilor. În lucrarea sfințitoare pe care Biserica o îndeplinește prin slujitorii ei sfințiți și aleși după rânduielile canonice, autoritatea lumească a căpeteniei statului, nu a îndeplinit alt rol decât pe cel de susținător al mediului și condițiilor externe, în cadrul cărora se desfășoară lucrarea mântuirii prin har. Următoarele trei capitole ale lucrării Părintelui Vasile Coman se opresc asupra rugăciunilor pentru autoritățile
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 by http://confluente.ro/Doua_recenzii_dedicate_ps_parinte_vasi_stelian_gombos_1336633967.html [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
Zâmbește dintr-o oglinjoară interioară, Mangâie chiar de-i pe-un picior - gropară.. Bărbatul ce mare nerod ar fi ajuns, De n-ar fi tare și-n delicatețe pătruns, De toate gesturi sau priviri delicatești, Să uite între toatele uitări lumești...! Să uite între ale-i toate lui frământări, De toate acele lui negre compactări, Nu de câtă viață e într-o îmbrățișare, Ci pe când tot își iubește a lui iutare..! Chici cine/ce-i..? Referință Bibliografică: Gând de frumusețe.. / Valerian
GÂND DE FRUMUSEŢE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1408916653.html [Corola-blog/BlogPost/368281_a_369610]
-
obținerea dintr-un singur taragot, a unei vaste orchestre a infinitelor sentimente umane. Aceasta-i o comoară folcloristică pe care numai Dumitru Fărcaș o are și nimeni nu știe dacă o va mai putea agonisi vreodată într-o singură viață lumească, altcineva! Poate că trâmbițele de pe frescele Voronețului vorbesc despre preludiile vuietului taragotului acestuia, poate legenda taragotului își datează nașterea odată cu soborul de trâmbițași îngerești din capodoperele mănăstirești, dar momentul culminant al acestei legende se încheagă în vremea contemporană când farmecă
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415001951.html [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]