81 matches
-
elitelor intelectuale. În Austria iluminismul a luat în plan politic forma absolutismului luminat, întemeiat pe nobilime. Absolutismul luminat a atras și burghezia în funcțiunile statului.[2] Așa fiind, spre deosebire de Franța, burghezia din Austria, Ungaria și Transilvania a preferat să îmbrățișeze luminismul, reformismul, monarhia luminată.[3] Particularitatea Ungariei și Transilvaniei consta într-o burghezie redusă numeric, comparativ cu Austria. La 1787, după conscripția iozefină, populația orășenească a Ungariei și Transilvaniei abia trecea de 6%. Din punct de vedere etnic orășenimea era alcătuită
APEL LA VOLUNTARIAT! de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1471861984.html [Corola-blog/BlogPost/365176_a_366505]
-
editorial reușit, unde vechiul scriitor își construiește biografia socială și spirituală din mărturii personale, de la texte de tip “ars literaria” la polemici, jurnale, corespondență sau mărturii ale culturii personale. Ca istoric al Școlii Ardelene a publicat volumele de sinteze asupra luminismului blăjean ("Naționalismul modern", 1996; "Cultură și societate în contextual Școlii Ardelene", 2001; "Transilvanica", 2003; "[[Petru Pavel Aron]]", în colaborare cu Niculina Iacob, 2008). Opera de ordonare în aria Școlii Ardelene se încununează cu reeditarea monumentală a "Bibliei de la Blaj" din
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
și Mureșului, lucrând, vreme de șase decenii, ultimele trei din secolul al XVIII-lea și primele trei din cel următor, într-o perioadă de vârf a luptei românilor din Transilvania, cu o dăruire de urmaș al celor ce puseseră bazele luminismului românesc. Deplin conștient de rolul artelor vizuale ale timpului său în formarea conștiințelor identitare, probabil făcând parte dintr-o dinastie de cărturari de țară sau cu ajutorul uneia din cele două biserici românești, s-a format în mediile artistice clujene, unde
Biserica de lemn din Bica () [Corola-website/Science/315385_a_316714]
-
stat la Paris, Pankiewicz a fost impresionat de pictura lui Claude Monet și ca urmare a experimentat cu succes tehnici de reprezentare impresioniste în propriile sale lucrări. După întoarcerea sa în Polonia, el a dus pictura poloneză de la impresionism spre luminism. Peisajele pline de lumină pe care le-a pictat în zona istorică a pitorescului oraș Kazimierz Dolny are la bază tonurile reci și calde aplicate prin tehnica pointilismului. Când Aleksander Krywult, Pankiewicz și Podkowinski au expus o serie controversată de
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
morale, lucru vizibil mai ales în seria sa de cinci picturi epic-alegorice "Evoluția imperiului" ("The Course of Empire", 1836, New-York Historical Society, New York) Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, începe să se manifeste o nouă tendință în pictura romantică americană, numită "luminism", care se caracterizează prin interesul acordat efectelor atmosferice ale luminii difuze. John Frederick Kensett (1816-1872), Martin Johnson Heade (1819 - 1904) și Fitz Hugh Lane (1804 - 1865) sunt câțiva din artiștii acestui nou concept. La fel ca în perioada timpurie a
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
fost renumiți. Picturile ei, "Venere Dormiente" (Venus adormit), astăzi aflat la Muzeul Virginia de Arte Frumoase din Richmond, și "Ester ei ed Assuero" (Estera și Ahasveros), situat la Muzeul Metropolitan de Artă din Manhattan, sunt mărturii a asimilarii lecțiilor de luminism venețian în opera sa . În anul 1630 Artemisia s-a mutat la Napoli, un oraș bogat, cu ateliere de lucru și iubitorii de artă, în căutarea unor oportunități de muncă noi și mai profitabile. Mulți alți artiști, precum Caravaggio, Annibale
Artemisia Gentileschi () [Corola-website/Science/313614_a_314943]
-
nivelul elitelor intelectuale. În Austria iluminismul a luat în plan politic forma absolutismului luminat, întemeiat pe nobilime. Absolutismul luminat a atras și burghezia în funcțiunile statului. Așa fiind, spre deosebire de Franța, burghezia din Austria, Ungaria și Transilvania a preferat să îmbrățișeze luminismul, reformismul, monarhia luminată. Particularitatea Ungariei și Transilvaniei consta într-o burghezie redusă numeric, comparativ cu Austria. La 1787, după conscripția iozefină, populația orășenească a Ungariei și Transilvaniei abia trecea de 6%. Din punct de vedere etnic orășenimea era alcătuită în
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
și Mureșului, lucrând, vreme de șase decenii, ultimele trei din secolul al XVIII-lea și primele trei din cel următor, într-o perioadă de vârf a luptei românilor din Transilvania, cu o dăruire de urmaș al celor ce puseseră bazele luminismului românesc. În 1776 a pictat, probabil, pentru biserica de lemn din Mănastireni mai multe icoane: Adormirea Maicii Domnului, Soborul Sfinților Arhangheli, Botezul Domnului și Schimbarea la Față, lucrate de data aceasta nu în “atelierul” său din Cluj cum bănuim că a realizat
Biserica de lemn din Bălcești () [Corola-website/Science/313197_a_314526]
-
literaria la polemici, jurnale, corespondență sau mărturii despre cultura personală. Dând la lumină, cu un soi de febrilitate, numeroase texte ale Școlii Ardelene, C. dărâmă imagini vechi sau truisme, preluate de la autor la autor tocmai din cauza necunoașterii manuscriselor. Sintezele asupra luminismului blăjean (Naționalismul modern, 1996, Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene, 2001) afișează o iconoclastie benignă față de exegeții precursori, dezvăluind informații necunoscute, accepțiuni îndrăznețe și unghiuri noi de analiză. Opera de ordonare în aria Școlii Ardelene este încununat cu reeditarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
mai ales raportul dintre secularizare ori secularismul european iluminist a creat diferențieri majore culturale. Aici este poate locul să spun că nu mă refer doar la partea secularismului iluminist, cea mai cunoscută de altfel, dar și la cea religioasă a „luminismului” care a Însemnat o reconstrucție și o reformă a comportamentului religios. Credința religioasă nu acționează În mod direct, ci printr-o intermediere „culturală”, adică a unor practici individuale care sunt localizate În „lume”. În modelul cultural românesc, dar nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
încă nestăpînită de patimi politice înjositoare și de mafii financiare, de a realiza o familie într-adevăr „unită”, pe temeiuri idealiste și sufletești; și se asocia celorlalte momente glorioase și integratoare, de fond și de stil de viață: Renașterea și Luminismul. Cărturarii nordici, în frunte cu Goethe, scăpaseră de obsesia wikingilor și a brunhildelor, descopereau cu emoție și complexe de inferioritate (a se vedea povestea întîlnirilor marelui weimarian cu M-me de Staël, relatată de Fr. Schiller) luminile orașelor italiene, pe unde
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
simultaneitate și, atingîndu-se în absolut, fără să se determine temporal, nici una din ele nu este obligată să deplaseze si să înlocuiască pe cealaltă" (p. 32). (b) p. 158. în literatura română, circulația ideilor a fost studiată mai ales pentru perioada "luminismului" de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor, prelungit pînă la scriitorii romantici de la mijlocul secolului al XX-lea. Pompiliu Eliade a studiat epoca din punct de vedere istoric și politic, urmărind circulația ideilor în tot felul de
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
tot felul de texte, extraliterare si literare, dar și în acțiunile înseși ale oamenilor politici; în plus, a avut în vedere influența ideologiei franceze în acest domeniu. (Volumul De Vinfluence francaisa sur Vesprit public en Roumanie, Paris, 1898, studiază epoca "luminismului" pînă la 1821 ; cele două volume din Histoire de Vesprit public en Roumanie en XIX-ieme siecle, Paris, 1905-1914, se referă la anii 1821-1334.) Prin "spirit public", Pompiliu Eliade înțelege l'ensemble des origines et des sentiments, connus ă un peuple
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
monografii, cum ar fi Gh. Lazăr a lui Bogdan-Duică (București, 1924) aparțin aceluiași domeniu de cercetare. Pentru epoca următoare, tot D. Popovici da cîteva lucrări fundamentale printre care Sancta cetate. Intre utopie și poezie, București, 1935, care studiază amestecul de luminism și vizionarism romantic, colorat de socialismul utopic, de inspirație franceză, din epoca lui I. Heliade-Rădulescu. Alți cîțiva scriitori ai epocii din jurul revoluției de la 1848, C. Bolliac, de exemplu, sînt analizați prin prisma unor sinteze asemănătoare, în volumul Cercetări de literatură
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
de cultură fără capodopere, în care toate obiectele au drept de venerație: Borges și kitsch-ul, Sandra Brown și coca-cola, într-un hedonism global, dar fără Shakespeare, Kant și poeții blestemați, căci aceștia n-au cunoscut fericirea. Dacă în primul luminism, cel al ascensiunii burgheze, îndemnul era: Enrichessez-vous!, în cel postmodernist devine: Amusez-vous!73 Este eonul ridicării oricărei distracții la demnitate culturală: "nici o valoare transcendentă nu trebuie să frâneze sau să condiționeze exploatarea plăcerilor și dezvoltarea consumației"74. Spre a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
genealogice a acestei facultăți intelectuale pe care o face James Engell 62. Pornind de la premisa că imaginația este un concept independent forjat, în sensul modern, de Epocă Luminilor, Engell afirmă că respectiva idee este instrumentul fundamental pentru înțelegerea atât a luminismului, cât și a romantismului 63. Caracteristicile inerente ale acestei forțe sunt rezumate astfel: "Imaginația creatoare a devenit modul de unificare a psihicului uman și, prin extensiune, al reunificării omului cu natura, de revenire pe căile conștiinței de sine la o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
aceste rânduri, un extremism estetic, "un soi de tiranie a artei în raport cu viața" (2001, XI), în termenii lui Isaiah Berlin, care devine o convingere larg răspândită în perioada romantică, atunci când frontierele dintre real și imaginar se șterg și când zestrea luminismului francez este substituita de un nou set de dogme, poate antiraționaliste și idealiste, dar la fel de dure și de implacabile precum precedentele. Dacă rafinații philosophes se străduiesc să predice că universul material este singurul obiect creditabil al cunoașterii, Blake și romanticii
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
1830 și cel răsăritean), fiecare cu particularitățile sale, dar toate înrudite prin „fondul comun al romantismului”. Sinteza vizează dialectica realități naționale - influențe străine, problema spinoasă a preromantismului (1780-1821), momentul cvasievanescent al tranziției (1821- 1830), în care C. identifică o coexistență luminism - romantism și analizează sagace, pe bază de manuscrise, raporturile dintre literatură și eveniment istoric (răscoala lui Tudor); în fine (în secțiunea cea mai amplă), emergența romantismului (1830-1840), văzută pe trei paliere: al „ideii naționale” ca factor de bază în structurarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
sunt formulate revendicări proprii fiecărei clase - „reprezintă înainte de toate năzuințele unei pături suprapuse care se ridică sau aspiră să se ridice tocmai prin revendicările formulate”. Prin tot ceea ce gândește și scrie în memoriile sale Inochentie Micu este un precursor al luminismului românesc, pentru care școala, cultura în genere, urma să semnifice mijlocul principal al dezvoltării națiunii și, în primul rând, al unei categorii sociale ce trebuia să întruchipeze elita intelectuală a unui popor. „Calea ridicării unei clase de stăpâni feudali proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
romantice? În ce mod influențează cultura Europei Central-Răsăritene? Cu mult înainte de 1800, Immanuel Kant a elaborat o explicație privind orientarea gândirii Secolului Luminilor, explicație ce a ajuns să fie bine cunoscută prin inegalabilul său răspuns la întrebarea Was ist Aufklärung?: „Luminismul” - scria filosoful de la Königsberg - „este ieșirea omului din starea de minorat de care el însuși s-a făcut vinovat. Minoratul înseamnă neputința de a se servi de propriul său intelect fără a fi condus de altcineva. Acest minorat provine din
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și variatele medii în care a fost receptată. Nu știm când anume a intrat în colecția de la Alba-Iulia, în tot cazul se poate presupune că la sfârșiul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului următor. D. Prodan, op. cit., p. 305; „Luminismul german” - scrie istoricul - „se îndreaptă mai mult spre problemele culturii, decât spre cele sociale sau politice. În domeniul social-politic se oprește la reformism. În Germania, ideile revoluționare au o virulență mai redusă, nu se ajunge la revoluție ca în Franța
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ieșea de sub imperiul necesității impersonale, transformând totodată și circumstanțele sociale în care se manifestă necesitatea respectivă. Cum avea să remarce Georg Lukács, a deveni conștient pentru societate era sinonim cu a putea conduce societatea 3. Într-o formă sau alta, luminismul, liberalismul, socialismul au asumat ideea eului autodeterminat prin gândire, a subiectului capabil să-și cunoască rațional drepturile, obligațiile și interesele, pentru a ajunge toate trei la concluzia reprezentării politice a voinței individului ; votul universal consacră exemplar calitatea lui de agent
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
pp. 52-54). Dintre numeroasele luări de poziție ce confirmă ideea pe care o susținem cităm doar câteva. De pildă, Edgar Papu surprinde foarte bine tranziția de la iluminism la romantism o dată cu "emanciparea funcțiunilor psihice": "Având ca precedent încurajator emanciparea rațiunii de către luminism, mișcarea romantică a adăugat promovarea liberă a tuturor celorlalte funcțiuni psihice, fantezia, sensibilitatea (supusă în luminism unei suverane rațiuni etice), precum și acea gigantizată intuiție până la proporții de viziune cosmică. Dintr-o asemenea completare avea de profitat însăși rațiunea, devenită cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
câteva. De pildă, Edgar Papu surprinde foarte bine tranziția de la iluminism la romantism o dată cu "emanciparea funcțiunilor psihice": "Având ca precedent încurajator emanciparea rațiunii de către luminism, mișcarea romantică a adăugat promovarea liberă a tuturor celorlalte funcțiuni psihice, fantezia, sensibilitatea (supusă în luminism unei suverane rațiuni etice), precum și acea gigantizată intuiție până la proporții de viziune cosmică. Dintr-o asemenea completare avea de profitat însăși rațiunea, devenită cu timpul dialectică, din statică, așa cum se arăta încă în luminism" (s.n. Existența romantică, p. 12). E.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
funcțiuni psihice, fantezia, sensibilitatea (supusă în luminism unei suverane rațiuni etice), precum și acea gigantizată intuiție până la proporții de viziune cosmică. Dintr-o asemenea completare avea de profitat însăși rațiunea, devenită cu timpul dialectică, din statică, așa cum se arăta încă în luminism" (s.n. Existența romantică, p. 12). E. Spranger evidențiază și el metamorfozele iluminismului, care "s-a transformat chiar în opusul său, dar de murit, n-a murit niciodată": "Tocmai raționalismul berlinez este leagănul nemijlocit al romantismului" (Wilhelm von Humboldt..., p. 40
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]