1,124 matches
-
neobișnuită prin originalitatea expresivității ei. Victor Rebengiuc este un actor modern nu pentru că ar ști să danseze, să cânte, să urle și să se urce pe pereți, ci pentru că folosește datele școlii realiste, însușită la nivel de performanță, pentru a lustrui oglinda de unde ne vine imaginea sufletului omului modern. Talentul lui s-a maturizat și s-a împlinit în spațiul unde tradiția trece în inovație fără salturi în logica sentimentelor și fără explozii pătimașe în desfășurarea raționamentelor. Le-a combinat într-
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
rîndurile PSD. După socotelile mele, nu securiștii dovediți și extremiștii cu patalama l-ar fi abandonat pe CVT, ci "universitari" care s-au înscris în PRM ca să se vadă în Parlament. Or, cel puțin deocamdată, aceștia tac mîlc și îi lustruiesc pantofii lui CVT, fără să crîcnească. Gravitatea problemei despre care scriam la începutul acestui microscop e că în PRM, partid parlamentar într-o țară cu regim democratic, legile sînt călcate în picioare cu o înfricoșătoare ușurință, pentru că așa vrea CV
Scandalul și penalul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15463_a_16788]
-
ori rahat sugiuc, turcesc; nu se compară cu ăl românesc. Când Garabet prăjea cafeaua, Urziceniul se umplea de mirosul oriental și de un norișor vânăt. Eram, dacă vreți, un ucenic, binevoitor, al armeanului poliglot. Manivela, roata aparatului de râșnit, era lustruită de palmele generațiilor de antecesori, căci era o mașină veche de tot, din cele care, la orice ar sluji, au "un aer julvernian", zic acum. Ce mai știam eu despre această mașină străveche era că ea participase și la "revolusie
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
curețe scaunul electric? Folosesc ziare ; îmi voi cumpăra hârtie igienică atunci când o s-o merit. I-am promis closetului că îi voi acorda multă atenție dacă va fi bun cu mine, îl voi debloca. Dar de ce trebuie să mă umilesc? Nu lustruiești parbrizul unei mașini făcute zob. Când organismul meu își va da drumul, promit că voi reveni la vechile obișnuințe. Ajutor! Dați-mi o sugestie. De cinci zile nu mai pot intra în baie, cu excepția acelei prime jumătăți de oră de
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
umbră). La fel sărăcia adiacentă, adnotată cu o ironie patetică: „No, man’s land: dau un regat/ pentru o leafă de poet/ la primărie, pentru un bilet/ de loterie.// Aș prinde șobolani în plasa/ poemelor,/ aș lăuda contabilul șef,/ aș lustrui chipul și chiupul/ istoriei municipale” (Leafă de poet). Apare și locuința de bloc a poetei, „cutie de locuit”, cum ar spune Mircea Eliade, așezată la o inconfortabilă înălțime ce-i acordă vertijuri iluzoriu celeste: „O cameră la etajul opt/ în
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
fața de apă și au început să bea. Ce apă curată a spus femeia. Să facem o baie. S-au dezbrăcat și au intrat în pârâu. Când râzând, când tăcuți, au înotat mult. Se cufundau cu ochii deschiși, atingând pietricelele lustruite de pe fund, străbătând o lume suspendată, străvezie și verde. Păstrăvi albaștri lunecau pe lângă gesturile lor. Pe urmă s-au întins, în umbra aurie a pădurii, pe iarba de pe mal. Profilul femeii se decupa printre flori. Aici e ca în ținutul
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
bloc uneori fiind chiar apartamente la bloc, dar nu asta e regula. Mașinile din ograda demnitarului se metamorfozează și ele într-o singură mașină, luată la mîna a doua, evident. Încît aparentul lux al demnitarului nu e decît o formă lustruită de sărăcie, chiar dacă asta înseamnă un automobil (sau două, sau trei) din speța mașinilor de top. Mi se pare de-a dreptul miraculos ce se întîmplă prin declarațiile de avere ale demnitarilor de tot soiul din România. Ele ne ajută
O mie și una de declarații de avere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13887_a_15212]
-
și un alt registru: rescrierea poemelor "de geneză" ale autorilor noștri premoderni, în special Ion Heliade Rădulescu ("pămîntul era transparent/ și se vedea la mii de ani/ un ochi rîzînd pe firmament/ și-n raza lui plîngînd vulcani;// din murii lustruiți perfect/ țîșneam șlogic ar fi țîșneau, n.m., R.R.ț columbe sidefii,/ sub aripi ascunzînd copii/ cu ochii reci ca un concept") și, inevitabil, Eminescu ("Hotar nu mai văzui atunci/ dorinței mele de-a zbura/ cu stolu-naripat de prunci/..."). Tonul general
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
Ieșind în ploaia de afară m-au picurat cuvintele lui Proust: ,Muzica este o lume ce pentru noi înseamnă ultravioletul pe care nu-l percepem decât prin ureche". Oare să fie numai atât? Aproape toată viața a bricolat și a lustruit idei. în cele din urmă le-a părăsit sau, pur și simplu, le-a lepădat. A venit însă vremea să le transcrie și să le trieze. Să deschidă ușa de la camera cu provizii pe care le-a tot îngrămădit și
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
textul a făcut-o cu gîndul că se prăbușește regimul și că are datoria de a mînji un intelectual în plus pentru a scoate Securitatea mai curată. În anii '70, Securitatea primise sarcina de recuperare a personalităților exilului, pentru a lustrui imaginea regimului Ceaușescu. Securitatea primise această sarcină pe linie de partid, nu acționa de capul ei. Or, de unde știm că Securitatea nu raporta false racolări sau false cooperări cu intelectuali de mîna întîi, pentru a nu fi acuzată că nu
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
mai aproape de tine ca pe o carne de bărbat ori de femeie care s-a înstrăinat și nu-și mai găsește perechea decât tulburându-se. 8. m-am înșurubat înaintea pieptului tău genunchiul meu ți se așezase pe șold și lustruia osul pelvian ca un pantof cu toc rochia îmi era despicată pe șira spinării te auzeam cum numeri pașii înapoi scârțâind pe parchet între vârful piciorului și călcâi se găsea o viață de femeie iar între gâtul și gura mea
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
strada e murdară și pustie. La colțul ei un meșter trage încet oblonul De peste vitrina lui cu sicrie. Mă uit în ea de parcă ar trebui Să îmi aleg eu singură modelul Și toate au prea multe încrustații Ori sînt prea lustruite pentru felul Meu de a fi și a nu mai fi. Niciodată moartea n-a fost mai vie Și n-a semănat mai bine cu mine Ca în vitrina asta cu sicrie De unde atîta înțelegere Stăm pe scaune aliniate perfect
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
ca sângele de pe mâini, ca o mănușă pe o mână absentă. priviți o, priviți atomii de sânge, nu au de unde să știe cărui om aparțin, nu-i cunosc numele, faciesul, familia, n-au habar de obiceiul lui de a-și lustrui departe de ochii lumii, în pivniță, bicicleta, sau de hobby-ul lui aberant de-a se privi în oglindă pe întuneric și de a-și duce cu măreție pălăria la șold sub cuvânt că e o armă de dat bună-ziua
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
stând sprijinit de tei, la ieșirea din sat. Odată ce păși pe prispă, se sprijini, ca de obicei, cu mâna stângă de stâlpul din lemn pătrat care ținea acoperișul. Pe o porțiune lată cât palma lui, lemnul se tocise și se lustruise de atingerile repetate, ca tejgheaua măcelarului din colț, care se adâncise ca o copaie de atâtea tăiat carne pe ea și de atâta curățat, la sfârșitul fiecărei zile. Pisica îl întâmpină cu un miorlăit lung și răgușit, încolăcindu-și corpul
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
din miliardele lui Soros? Cam așa am înțeles eu - pentru că despre alți "miliardari români sau străini" implicați în sponsorizarea cărților n-am știre. Diferența e enormă: George Soros dădea din buzunarul propriu, pe când Năstase folosește bani publici pentru a se lustrui pe sine! Că Dumitru Chioaru s-o fi bucurat că mi-au apărut cărți sponsorizate de Soros (sau alți miliardari) e posibil. Numai că va fi fost o bucurie strict imaginară. Pentru că absolut nici una din cărțile mele publicate în țară
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
un gol, dar au primit unul în ultimele minute? Plus că la cum ne plîngem noi de ghinion, cineva care nu ne cunoaște și-ar putea închipui că naționala noastră e nelipsită de la Campionatul European și de la Mondiale. Or, noi lustruim ecranul televizorului de mai bine de zece ani încoace și ne tot jelim ghinionul. În tot acest timp se puteau face trei echipe naționale mai de Doamne ajută cu ce jucători avem. Asta însă cu condiția să nu ne isterizăm
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
prin care trece fiecare membru al M.L.P.H., e o formă ingenioasă de prolog, doar că alunecă prea lent. Și nici măcar enervant de lent, ceea ce tot ar fi ceva...Apoi, parcă prea apare Caragiale la zi mare, cînd tocmai i se lustruia statuia (căreia-i dispare ba capul, ba mîna dreaptă, ba mîna stîngă). Se plimbă pe Hauptstraße și găsește totul la locul lui, mai puțin Teatrul Național. Altceva, în Bucureștii anului 2000, nu l-a mai surprins? Nu. Toate bune. Interesanți
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
între noi lucrurile la temperatura normală. Portret ce i-a alarmat mai curând pe alții, cum se întâmplă. Se știe ce spunea Goethe... că, pentru un valet, nu există genii, întrucât cunoaște toate intimitățile stăpânului; și-i face pantofii, îi lustruiește, și-l perie, îi îmbracă hainele scumpe, să vază cum e... Sau (dacă e vorba de un valet lucrând în câmpul literelor)... răstoarnă oala de noapte a stăpânului drept în capul nesuferitului, în trecere, cu o decizie a lui, slugarnică
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
sub egida unei pansexualități de tip feminin care se substituie celei masculine (autoritare și egolatre, ori sublimate, refrigerate în intelect), mizînd pe atuul seducției. însăși poezia nu e decît o pradă a acestei tactici: "Sulemenită/ și pe deasupra tocită de gînduri/ Lustruind pe ascuns singurătatea din vise/ Da. Sînt un trup care se dă la cuvinte// Mirosul proaspăt de hîrtie, cerneală/ îmi dă amețeli. Cînd citesc eu mă/ pot înmulți prin spori// Te mîngîi cu creionul în mînă/ și-ți tai răsuflarea
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
al vecinei de nouă. Aș afla în sfârșit, bunule Doamne, -ce fericire!- că ești puțintel, oțârică mai înțelept ca poetul netot care sunt, ca mine! n Ziua de mâine, 3 iulie În seara asta în care vecina de la nouă își lustruiește casa în prag de sărbători, iar motanul ei pricăjit încearcă să vâneze un guguștiuc și mai pricăjit, eu privesc în oglinda unei cărți de nisip. Strâng pleoapele, mi se aburesc ochelarii. Lustruiesc lentilele încercând să zăresc ziua de mâine, duminică
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
seara asta în care vecina de la nouă își lustruiește casa în prag de sărbători, iar motanul ei pricăjit încearcă să vâneze un guguștiuc și mai pricăjit, eu privesc în oglinda unei cărți de nisip. Strâng pleoapele, mi se aburesc ochelarii. Lustruiesc lentilele încercând să zăresc ziua de mâine, duminică, 3 iulie anno domini 1950. În costum de argintie mătase îngerul străin îmbrăcat ca de nuntă trece fluierând pe sub balconul de la etajul opt: pe umărul drept el poartă o aripă de hârtie
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
simțit un gol. „Precis e o galerie de cârtiță” mi-am zis dând pământul cu băgare de seamă la o parte. Privirii mele i se dezvăluia treptat urma unei galerii subterane ce avea din loc În loc pereții atât de bine lustruiți Încât căpătaseră consistență de sticlă. M-am oprit. L-am chemat alături și pe colegul , alături de care Îmi Începusem lucrările de cercetare la această temă. Privește! Ai mai văzut așa ceva? l-am Întrebat sperând să aflu un răspuns de la el
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
și isteț. A fost repede remarcat și comandantul l-a lăudat - „A, sehr gut! sehr gut!” ( foarte bine!), i-a zis și l-a trimis ca ordonanță pe lângă un ofițer superior, pe care-l chema Otto. „Îi pregăteam hainele, îi lustruiam cizmele, și după câteva zile, colonelul meu, Otto, mi-a făcut delegație, ca să mă duc cu el acolo unde lucra. Mi-a spus că va trebui să curăț și alte cizme, pentru că ale lui au fost tare lăudate de când mă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
a întâmplat, când mi-a explicat colonelul Otto. El m-a pus la curent cu toate. Mergeam în fiecare zi în bunkerul lui Hitler, luam de acolo un cufăr în care erau cizme, mergeam acasă la Otto, le curățam, le lustruiam și le aduceam înapoi. Habar n-am avut ale cui sunt cizmele, până când într-o zi, eram pe coridor, în bunker, îl așteptam pe Otto, și am încremenit lângă perete, în poziție de drepți, am salutat toți câți eram acolo
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
am încremenit lângă perete, în poziție de drepți, am salutat toți câți eram acolo, căci a apărut Führerul și-a trecut pe lângă noi, mergând spre biroul lui. Hoopa! Ai, Dumnezăul tău, am zis io, da’ aiestea-s cizmele pe care le lustruiesc io zî de zî, de atâta vreme! Atunci am văzut eu ale cui îs cizmele pe care le curățam. Erau cizmele tălhariului cel mare! Două luni și jumătate, io i-am lustruit cizmele lui Hitler, de erau ca oglinda! Două
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]